Dispar mejdini

Dispar mejdini, dispar curele
Ingurgitate de moşii
Şi vechi himere cu stafii
Aduc vechi boli şi noi boli grele.

Ne-aliniem la noi structuri
Şi da şi nu şi nu şi da,
Trădarea-i boala cea mai grea,
Tot mai flămânde-s multe guri.

Iar noi, nici pasul nu-l batem pe loc,
De-o vreme lungă suntem raci,
Dăm înapoi mereu, arăm cu vaci,
Cerneala ni se uscă-n toc.

Dăm cu amnarul ţigărilor de foi, foc
Şi ne tot plângem că nu am avut noroc.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Birturi proaste

Voi nu sunteţi ca alţi birtaşi şnapani,
Iar noi ce galantoni suntem! Căci noi
Nu numai că vă dăm cât cereţi, bani,
Dar dăm chiar şi mâncarea înapoi!

epigramă de George Ranetti din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa în noi, rămâne

La noi, în România
credinţa a învins.
În lupta cu stihia,
victorie am scris.

Ne este scris pe frunte
să fim învingători.
Am mai urcat un munte
spre cerul fără nori.

Avem imunitate,
nimic nu ne dărâmă.
De viaţă avem parte,
suntem tot împreună.

Oricât de grea e lupta
noi nu dăm înapoi.
Vom câştiga reduta,
vom deveni eroi.

Aşa e scris în carte.
Credinţa în noi rămâne.
Vom duce mai departe
tradiţii vechi, străbune.

poezie de Dumitru Delcă (16 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie la cum trăim!

Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.

Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.

Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Radu Catalin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai Septembrie ca oricând

Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veşminte,
Şi parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.

Cad şi frunzele, bate şi vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.

Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar şi pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi şi noi.

Septembrie mi-a uscat şi rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Şi acum vântul mă împinge de la spate.

Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Şi mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua umblă hoţii...

Ziua umblă hoţii
Şi se procopsesc
Noaptea doar netoţii
Se mai haiducesc.

Trăim vremuri grele,
Vremuri de coşmar,
Bani nici de pingele
Nu-s în buzunar.

Azi ca să îţi iei pantofi
Frumuşei de lac
Mănânci mereu doar cartofi,
Chiar dacă nu-ţi plac.

Mănânci o lună sau două,
Ca să îţi iei un pantof
Şi-alte luni aştepţi să vină,
Cu un alt pantof şi-un of!

Trăim vremuri foarte grele
Astăzi noi pe TERRA
Şi ne lovesc vechi boli rele...
Ciuma şi holera!

Crima şi corupţia,
Ca şi râia-s frate,
Mai dihai bejenia
Le-a-ntrecut pe toate.

Etnii se pornesc, măi vere,
În necunoscut
Lăsând casă şi avere
Unde s-au născut.

Astăzi, de după zăbrele
Des repetă-un papagal:
-Trăim vremuri foarte grele...
Numai vremuri de coşmar!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem timpul. Noi suntem faimoasa...

Noi suntem timpul. Noi suntem faimoasa
metaforă a lui Heraclt Obscurul.

Noi suntem apa, nu diamantul.,
Cel pierdut, nu cel care stă neclintit.

Noi suntem râul şi noi suntem grecul
care-şi priveşte chipul în apă. Imaginea sa
se transformă prin undele oglinzii fremătătoare
într-un cristal care se transformă-într-un foc.

Noi suntem vanitosul râu predestinat
drumului către mare.

Umbrele l-au înconjurat.
Toate care există ne spun la revedere, toate dispar.

Memoria nu-şi imprimă propria monedă.

Totuşi, există ceva care rămâne,
totuşi, există ceva care jeleşte.

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul trecerii prin lume

Cine suntem şi unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim,
Dar nu putem ca să pricepem
Al veţii sens ce ni-l urzim...

Ce e lumea nu-nţelegem,
Nici pe Pământ cum răsărim,
Cine suntem şi unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim.

Noi suntem tentaţi să credem
Că-n acest loc doar poposim,
Apoi spre viitor să trecem
Luaţi în zbor... de Heruvim.

Cine suntem şi unde mergem?

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut o toamnă peste noi

A mai trecut o toamnă peste noi,
Bat clopotele-a dor şi-a despărţire
Şi am rămas mai singuri şi mai goi,
De-atâţia paşi pierduţi prin cimitire.

Prea multe aripi frânte timpuriu,
Prea multe inimi au uitat să bată
Şi ne-a rămas în sufletul pustiu,
Un gol şi-o lacrimă nemângâiată.

Prea multe întrebări ce n-au răspuns,
Prea multe visuri prematur ucise,
Mocnesc durut tăcerile-n ascuns
Iar vântul bate pe la porţi închise...

A-ngenuncheat şi frunza prin grădini,
Amurgul sângerează-a suferinţă,
Iar noi suntem mereu tot mai străini
Şi tot mai distanţaţi şi-n neputinţă.

A mai trecut o toamnă peste noi
Şi-n gând şoptim aceeaşi rugăciune:
Întoarce Doamne vremea înapoi
Şi-aşterne curcubeul peste lume!

poezie de Violeta Andrei Stoicescu (noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii vrem o ţară mai bună, mai frumoasă şi mai curată. Cu toate astea, tot ceea ce facem noi este... aproape egal cu 0 (şi care facem ceva suntem puţini în comparaţie cu majoritatea pasivă). Vrem ca ceilalţi să fie mai buni cu noi, dar noi nu oferim nici măcar un zâmbet. Vrem să fie curat, dar dacă vedem pe cineva aruncând ceva pe jos nu zicem nimic că nah... de ce să ne complicăm? Vrem ca noile generaţii să fie mai bune, dar noi ce exemplu le dăm? Vrem altă mentalitate, dar totuşi parcă o acceptăm şi pe cea care ne trage în jos. Nu vi se pare că toate se leagă? Şi totuşi, după cine aşteptăm să facă şi de ce? De ce nu noi? De ce tot timpul alţii în locul nostru? De la cine să înceapă schimbarea?!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul zânelor

Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoşească,
destinul nostru să-mplinească.

Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noştri să renască,
azi în suflarea românească.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

Vă dăm credinţă şi iubire
vă dăm lumină şi-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luaţi bucuria zorilor.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

Dansăm la vetre şi altare.
Ne veţi găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIŢI!

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne dăm de casul morţii

Omoară soarele din noi
Această ceaţă densă
Bătrâni şi ftizici amândoi
Cerem la vânt dispensă,

Dar vântul nici că ne aude
Suflarea grea ca plumbul
Înveşmântaţi în văluri ude...
La voce-i pierdem timbrul!

Bătrâni şi ftizici amândoi,
Plutim în voia sorţii
Cu soarele apus în noi...
Chemaţi în ceaţa morţii!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasivitatea este şi ea o alegere. În loc să ne plângem şi să acuzăm, ar fi bine să ne reamintim că noi înşine putem – prin puterea propriului exemplu! – să fim o componentă activă a schimbării pe care ne-o dorim. În loc să încercăm să-i schimbăm pe ceilalţi şi să le dăm sfaturi despre cum ar trebui să fie şi ce ar trebui să facă, putem chiar noi să începem să acţionăm aşa cum ne-am dori ca alţii să o facă. În loc să criticăm şi să ne ofensăm atunci când suntem criticaţi, putem chiar noi să fim cei care le arată celorlalţi că – în fiecare dintre noi – există şi trăsături demne de a fi admirate. Putem chiar noi să fim cei care, pas cu pas, construiesc un viitor mai bun prin implicare.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru noi, am ars podurile noastre. Nu putem da înapoi, dar nici nu vrem să dăm înapoi. Suntem împinşi la extreme şi astfel trebuie să acţionăm cu procedee extreme.

citat clasic din Joseph Goebbels (1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cine-a ucis?

Dar cine-a ucis primăvara din noi,
De nu mai surâdem unui pom înflorit
Şi mergem pe stradă ca nişte strigoi,
Izolaţi în tăcere, cu pasul grăbit?

Dar cine-a ucis bucuria din noi
Când râsul ne este doar tristă povară,
Iar lacrima cade în searbăd noroi
Pe geana zdrobită de tristeţea amară?

Dar cine-a ucis copilul din noi
Ce nu mai ştie prin parcuri s-alerge,
Dorindu-şi ca râsul să i-l dăm înapoi,
Ne-nţelegând a dezastrului lege?

Dar cine-a ucis bătrânul din noi
Aşteptând ca un suflet să-i bată în poartă,
Nepricepând absurdul război
La care-l condamnă inumana lui soartă?

Dar cine-a ucis iubirea din noi,
Lăsând loc speranţei să mai pâlpâie blând,
Şoptind că va-nvinge furtună şi ploi
Dar tot se va-ntoarce la tine curând?

Dar cine-a ucis frumosul din noi,
Răbdarea, credinţa în ziua de mâine,
Că am ajuns, dominaţi de nevoi,
Să ne urâm pentru colţul de pâine?

Cine-a greşit şi cine plăteşte
Naturii distruse cu patima crudă?
Călău a fost Omul, dar tot el pătimeşte,
Cu dobândă plătind răutatea absurdă.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură dată

Pescăruşi pierduţi în zarea albastră,
Trec anii pe lângă noi într-un vârtej.
O furtună pierdută în largul mării,
Clipe frumoase, uneori triste ce ne ţin întotdeauna treji.
Val aruncat în sufletul mereu dezlănţuit,
E omul purtat pe aripile vieţii.
Ne trezim într-o zi bătrâni, uitaţi de vreme,
Pierduţi în vâltoarea mereu vie a dimineţii.
Alergăm după himere, ne amestecăm cu viaţa,
Dar într-o zi privim în urmă la noi.
Ne e bine, suntem împăcaţi sau dezamăgiţi?
Am vrea să mai trăim odată, să dăm timpul înapoi?
Mâna în mână, viaţa pulsează linişte în oamenii frumoşi,
Bogăţia sufletească se pierde odată cu beţia bogăţiei lumeşti.
Înţelepciunea se câştigă cu trecerea vremii,
Nu uita om frumos că... o singură dată trăieşti!

poezie de Liliana Andrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când încercăm să îi schimbăm pe alţii şi să le spunem sfaturile noastre, poate că ar trebui să tăcem din gură şi să ne dăm seama dacă noi înşine suntem un exemplu şi facem ceea ce cerem altora să facă. Apoi, dacă chiar vrem să fim de folos, ar fi bine să tăcem, să ascultăm şi să înţelegem ce vrea celălalt. Dacă oamenii nu cer să fie ajutaţi, LASĂ-I ÎN PACE. Viziunea fiecăruia dintre noi despre lume este atât de limitată şi îngustă încât e o dovadă de aroganţă maximă să crezi că ştii ce e mai bine pentru altul când nici tu nu ai rezolvat multe dintre problemele de bază ale vieţii. Ne credem superiori altora, însă la o simplă privire ne dăm seama cu smerenie că nu avem nici un drept să intrăm cu bocancii în viaţa altora şi, mai mult, vom plăti un preţ uriaş pentru asta. Ştiu că poate nu este ce vrei să auzi acum, însă mesajul acesta va face diferenţa în lumea în care trăim. Să lucrăm cu noi prima oară şi să nu ne mai batem capul cu ce fac alţii până când noi nu suntem întruchiparea a ceea ce vrem să transmitem lumii.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria română

Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit strămoşii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Şi punând duşmanii-n juguri
Ei au frământat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roşii.
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoşii!
Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viaţă,
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte:
Numai noi cu acelaşi nume,
Numai noi români pe lume
Toţi de-aceeaşi soartă dată,
Suspinând cu toţi odată
Şi-având toţi o bucurie;
Asta-i patria română
Şi ea sfântă să ne fie!

Patria ne-o fi pământul
Unde ne-or trăi nepoţii,
Şi-ntr-o mândră Românie
De-o vrea cerul, în vecie,
S-or lupta să ne păzească
Limba, legea românească
Şi vor face tot mai mare
Tot ce românismul are:
Asta-i patria cea dragă
Şi-i dăm patriei române
Inima şi viaţa-ntreagă.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de(loc)

Am loc în tine cu pantofi cu toc
Şi pardesiu din piele naturală.
Cu fiţe şi figuri, cu tot am loc
Şi spaţiu de o ceartă conjugală.

E totul scris, iubirea mea totală!
Picior peste picior, mai trag un foc.
Am loc în tine cu pantofi cu toc
Şi pardesiu din piele naturală.

Când ziua crapă-n zori şi hai noroc!
De toamnă ruginită şi nasoală
Ce-i pică frunza-n vin prin cozoroc...
Eu mă aşez de-o eră hibernală
La tine-n suflet... cu pantofi cu toc.

rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţi

Eşti cu mine-n pădurea cea mare
pe-o potecă aleasă de noi
să ne-ndrepte spre-al nostru zăvoi
unde lumea de-afară dispare.

Doar un râu, ca o graniţă vie,
ne asigură liniştea-n doi
şi îşi poartă pe undele moi
o poveste ce, singur, o ştie.

A fost martorul luptelor noastre
cu stihii ale lumii de-afar',
cu duşmani ce apar şi dispar,
dar şi-al nopţilor noastre albastre.

Încă simt printre dinţii puternici
nişte resturi de suflete vechi
ce au vrut să îşi facă perechi
şi-au crezut că au dat de nevrednici.

Suntem lupi cu iubirea în fire
şi oricând pentru noi vom lupta
cu oricine vreodată ar vrea
să încerce-ntre noi despărţire.

Suntem lupi cu o singură viaţă,
într-o lume mai dură ca noi,
şi trăim împreună-amândoi
în pădurea ce, azi, ne răsfaţă

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetorul de emoţii

Am tot plâns lacrimi poeme,
Le-am oftat în vers, tăcut,
Am iubit năuc o vreme,
M-a-nălţat... şi m-a durut

Cerşetor trăind emoţii,
Clipelor le-am returnat,
Aşa le trăim cu toţii,
În credinţă... în păcat

Le furăm din nemurire,
Dar le dăm şi înapoi,
Facem schimb, printr-o iubire,
Cam de tot ce suntem noi

Şi mai pierdem câteodată,
Mai uităm tot ce-am primit,
E doar viaţa, e ciudată,
Eşti urât... ori eşti iubit

Aşa că vor mai fi lacrimi,
N-am de gând să le opresc,
Mă hrănesc cu dor, cu patimi,
Altfel... uit să mai trăiesc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!