Solstiţiul sărutului

Îţi aminteşti cum a început vara?
Parc-ar fi fost ieri...
C-o ploaie torenţială,
Potop de săruturi fierbinţi
Şi cu promisiunea certă, că nu ai să uiţi
Frumoasele clipe de sub umbrele.
Dar vara a plecat hai-hui cu berzele
Demult, tare demult s-au strâns umbrelele,
Rămânând a ne jelui iubirea pe o creangă goală...
Puiul sărman de simţivară.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă pe Pământ

Cocorii au plecat demult
Cad frunze pe alei
Şi vântul toamnei îl ascult
Prin crengile de tei

Văd frunzele cum cad din ram
Şi tremură în vânt
Se-aprind gutuile în geam
E toamnă pe Pământ

Şi florile s-au veştejit
Şi berzele s-au dus
Şi zilele s-au risipit
Şi crinii au apus

Şi nopţile parcă prea lungi
Mai văd un răsărit
Şi plopi cu umbrele prelungi
Gonesc un asfinţit...

Şi vara ce ne-a părăsit
Cu-a florilor veşmânt
Ori nu a fost ori n-a venit
E toamnă pe Pământ.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea mării

În liniştea nopţii de toamnă
Aud vocea mării în lagună,
În liniştea nopţii de toamnă
Parc-ar vrea să-mi spună:
Ale mele-s vânturile de deasupra,
Ale mele-s peşterile de dedesupt
Ai mei sunt morţii de ieri
Şi morţii de demult!

Şi mă gândesc la flota** care-a plecat
Din Gloucester pe-o vreme minunată,
Mă gândesc la flota care-a plecat
Şi care nu s-a mai întors niciodată!
Ai mei sunt ochii plini de lacrimi,
Iar sufletu,-mi împietrit de jale,-i mut:
Parcă toate s-au întâmplat mai ieri,
Dar s-au întâmplat demult, demult!

** Pescuitul în arealul Georges Bank a fost mereu o activitate periculoasă.
În anul 1879 şi-au pierdut vieţile pe mare 249 de pescari în zona Gloucester-Cape Ann,
iar o flotă de 14 nave de pescuit a dispărut numai în luna februarie a aceluiaşi an nefast.

poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit vara

ţi s-au liniştit cocorii sub piele
îţi spun mângâindu-ţi bătăile inimii
surâsul tău face să zăngăne portocalii în Corfu
a venit vara şi toate călătoriile încetează în apropierea soarelui
pereţii sunt aripi legate cu ceară
şi odăile care ne ţin prizonieri s-au prăbuşit
un lan cu flori şi o tăcere între ape ne sunt aproape
şi ne sunt departe
cireşi zdrenţuiţi sperietori de răsărituri
vin întrebându-ne dacă nu avem să le dăm ceva
fie şi o privire sau câţiva fluturi amari
din recolta de anul trecut
în schimb ne lasă un crâmpei din umbra lor
pe care îl îngropăm între rododendroni

bineînţeles că vom face dragoste
la urma urmei şi moartea nu e decât un copil din flori
pe care îl naştem deopotrivă
amante şi amanţi

a venit vara
şi am aprins lumânări în noi
cireşii au plecat demult

poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă vacanƫă

Începe întotdeauna vara,
de ziua ta.
Am vrut să schimb anotimpul,
dar vara începe în continuare,
de ziua ta.

Ai vrut să mutăm vacanta,
anul acesta, de ziua mea,
dar vara n-a ştiut şi-a început
de ziua ta.

E cu sau fără voia ta,
un fel de simbioză vara
între o fiinƫă cum eşti tu
şi anotimpul cu acest atu.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărm

vara a trecut
adio parfum de roze
îţi aminteşti de visele mele
când alergam desculţi sub stropii cruzi de rouă
foşneai în adieri senine
eu nu te-am prins niciodată, femeie
nu am strâns la piept
durerea, iubirea, lacrima şi dorul
nu ai tremurat înfioarătă
nu ai ţipat în taina primului fior
au ars buzele sub dogorea iubirii neîmpărtăşite
te aplecai peste flori
culegeai roze din grădini de suflet
foşneai, foşneai în miresme divine
buzele tale roşii, o rană în inimă
zvâcneşte în nopţi goale şi pustii
aştept femeia, tu nu vii
tu ai plecat, eu unde azi mai sunt
adio femeie
vara s-a dus
ce singuratică este cărarea pe care dansai goală în iarbă
ai luat surâsul, sărutul şi viaţa
m-am apropiat în hohotul de plâns
tu ai plecat, te-ai dus
du-te, du-te femeie
cu lacrima, cu iubirea, cu dorul
gem printre frunzele îngălbenite
căzând de pe crengi de suflet
sunt o picătură de sânge în palma ta
am acoperit cu draperii amintirile
să nu-mi vadă nimeni rana din suflet
pe ţărm a rămas o inimă
ascultă valurile ce plâng lângă o mare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aminteşti...

Îţi aminteşti, tu, oare, cum,
Când ai scăpat o floare,
Eu te-am oprit din al tău drum
Din graba ta cea mare?

Şi ca un fapt necunoscut
Urzindu-l hărăzirea,
Acel moment neprevăzut
Aprinse-n noi iubirea?

Un lucru simplu şi mărunt
A noastre vieţi schimbase;
Reversul ceasului defunct
Neşansei dreptu-i luase.

Şi-ţi aminteşti primul sărut
În noaptea cea senină,
Din vara cea nu de demult
Când luna era plină,

Privind cuprinşi în depărtări
Vrăjiţi de valuri line
Ce unduiau sublimei mări
Reflexii opaline?

Acum să te-nţeleg nu pot
Căci văd că nu-ţi mai pasă;
Iubirea nu-ţi mai e un tot
Ce viaţa-ţi luminează.

C-amoru-ţi deveni anost,
Că m-ai exclus din tine,
În ciuda celor ce au fost
Să cred parcă nu-mi vine.

Ce oare vrăji te-au fermecat
Şi oare cum putură
Amorul nostru-nflăcărat
Să ţi-l transforme-n ură?

Din a mea inimă te-ai stins
Şi-mi reproşez în sine
O vină de amor nestins
Menit doar pentru tine.

Din patosul de care-am dat
Atâta timp dovadă
Că te-am iubit cu-adevărat
Răcelii îi cad pradă.

Când amintirea te-o găsi
Cu firea-nduioşată
Vei înţelege şi vei şti
Ce-i dragostea curată.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (24 februarie 2021)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tahicardie torenţială

Nu mai ascult demult
cum picăturile de ploaie cad
peste pervazul din fereastră,
căci acum
ador
să-ţi ascult simfonia
ritmului tău cardiac.

poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de Antonio Ciprian Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta vara (poezie în grai bănăţean)

Atâta vară am dă strâns
În pumnii mei atât dă goi
Sâmt seru supt atâta plâns
Scoboare, s-ogene în noi...

Atâta vară pringe glas
Şî satu lacom o înghice,
Şelaină vara fără şeas
Ascunge umbre prăsăgice...

Mă caltă vara sub tălpoane,
Nişi soarilii n-ostăneşce,
O sâmt în mine cum gorgoane
Ş-atâta umbră prăsăgeşce..

Atâta vara aş dăspringe
Sămne dă foc îs prăstă tot,
Şî vara toată mă cupringe,
M-aş lăpada dă ea, nu pot...

Atâta vara arge şeasu,
Pierdut dă mine la hotar
Dân soare îm aprind limpaşu
Noptî pierduce in zădar!

Atâta vară-am strâns şî dau
Dau multă lumii dă mă are
Şî noapcea mă aşceaptă-o iau
În braţă, lăpădat dă soare...

poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aminteşti?

Cândva trăit-am clipe-încântătoare
Şi fericiţi am fost ca în poveşti
Am înălţat iubirea pân' la soare,
Îţi aminteşti?

Şi când ploua la timp, întotdeauna
Creşteau în noi speranţe nelumeşti,
Câte dorinţe ne puneam întruna,
Îţi aminteşti?

Aveam un cântec, cel mai trist din toate,
Scriam poeme, ca să le citeşti,
Şi ne priveam în ochi cu voluptate
Îţi aminteşti?

Plângeam să fim tot timpul împreună
Fugeam de despărţiri, eram oneşti
Cu Dumnezeu noi ne ţineam de mână
Îţi aminteşti?

Cum s-a pălit a fericirii floare
Cum s-au uscat speranţele fireşti?
Eram un pom cu ramuri roditoare
Îţi aminteşti?

A fost de-ajuns un tren să ne despartă
N-am fluturat eşarfa s-o priveşti
Şi-acum sunt singur, inima mi-e moartă
Îţi aminteşti?

Te caut astăzi prin vagoane goale,
Şi orice fac, în mintea mea trăieşti
Mă-ntreb şi tu, în gândurile tale
Îţi aminteşti?

poezie de Ahmet Selçuk İlkan, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ciclicitatea anotimpurilor

Obişnuiai să colecţionezi poeme de dragoste
îţi aminteşti
strofe pe spatele unei fotografii
ode în metru şchiopătat
încadrate de arabescuri pe foi dictando
semnate ori anonime
nu conta
unele mureau odată cu vara
dar le-ai strâns pe toate într-un sipet sub cheie
cum strânge o fetiţă în braţe toamna
frunze roşii frunze galbene
pistruiate ca obrajii ei
astăzi
fata are poeme de dragoste
în fişiere parolate
tu aduni culorile toamnei în format jpeg
şi din când în când mai culegi câteva frunze
roşul imaculat ca un câmp de maci vara
s-acopere galbenul bolnav al foilor dictando.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai plecat...

Când ai plecat de lângă mine
Am pus ca prostul de-un festin:
Whisky, caviar, măsline,
Fripturi şi cât cuprinde vin.

Am şi crezut că-mi va fi bine,
Că am să schimb al meu destin,
Când ai plecat de lângă mine
Şi-am pus ca prostul de-un festin.

S-au strâns prin preajmă derbedei
Şi lăutari cu mandoline
Şi au roit în jur femei,
Dar în final nu mi-a fost bine.

Când ai plecat de lângă mine!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, femeile! (A fost odată, de demult!...)

A fost odată, de demult,
Când vă iubeam aşa de mult,
Când voi eraţi fermecătoare,
Când să vă-ascult aveam răbdare,

Când versuri eu vă închinam,
Cu vorbe dulci vă cuceream
Şi-amor făceam aşa de mult,
A fost odată, de demult!...

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (10 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era vara în care am încetat să o mai caut. Când am încuiat toate uşile, am spălat paharele de vin, am ascuns toate discurile. Vara în care nu am putut să arunc fotografiile, dar am reuşit să nu le mai privesc, să nu le mai trăiesc. Vara în care m-am scos singur de sub dărâmături, fără să o mai aştept pe ea să vină să mă salveze. Atunci am început să trăiesc din nou, dar altfel. Involuntar am început să trăiesc prin ea, chiar dacă ea încetase să-mi mai fie stâlp. A fost momentul în care ea s-a mutat de lângă mine, undeva... în mine, pentru că abia după ce am pierdut-o, am reuşit să o cunosc cu adevărat.

Andreea Blându în In Tempora
Adăugat de Andreea Blându
Comentează! | Votează! | Copiază!

furtună vara –
ploaia torenţială
spălând asfaltul

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea verii

Prin pădure,
Timpul pare să fi încetinit,
Să nu tulbure îndrăgostiţii.
Copacii se privesc liniştiţi în ochi,
Mirându-se fiecare de verdeaţa celuilalt,
Contemplând vara în ochii iubitei.
Şi pare că, în vara asta
S-au văzut pentru prima dată!
Şi niciodată verdele n-a fost mai verde,
Mângâierile mai tandre şi soarele mai arzător!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar n-ai făcut-o

Îţi aminteşti când mi-ai împrumutat maşina şi ţi-am avariat-o?
Am crezut c-o să mă omori....
Dar n-ai făcut-o.

Îţi aminteşti când am uitat să-ţi spun ca serata dansantă era
oficială, iar tu ai venit în blugi?
Am crezut că o să ma urăşti...
Dar n-ai făcut-o.

Îţi aminteşti de perioada în care flirtam
doar ca să te fac gelos, iar
tu chiar ai fost?
Am crezut că o să mă abandonezi...
Dar n-ai făcut-o.

De multe ori, ca să-mi fie bine, să simt iubirea,
nu ţi-ai pus mintea cu mine – şi sunt
atâtea lucruri pe care pe care voiam să ţi le spun
când te întorceai acasă din
Vietnam...
Dar n-ai făcut-o.

poezie de Merrill Glass, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare,vara

Adormim, fiecare-n culcusul lui, seara,
Nestiind soarta noastra ce-aduce, de maine,
Ne-ascunde o taina, in noaptea de veghe, vara.

Ne trezim amandoi dintr-un vis, senzitivi,
Te intreb cine esti, ma intrebi cine sunt,
Ne-ncanta cu-n zambet sagalnic, in zori, vara.

Mainile noastre desprinse se-ntind,
Spre alte taramuri, uitand ce am fost.
Ne-alunga, jelind spre-nserare, vara.

Suntem doua suflete-aparte-n neant,
Nestiutori ratacim printre raze de sori,
Ne cheama cu iubire-napoi, vara.

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare câţi au dat cu piciorul unei relaţii frumoase şi serioase de dragul distracţiilor? Vara, parcă toată lumea înnebuneşte. Cum vine vara, începi să te temi că pierzi bărbatul de lângă tine. Dar poate că vara aduce, foarte multor femei, eliberare: scapă de mincinosul şi de monstrul care le ţinea legate la ochi.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 102

Iubirea-mi creşte, deşi pare slabă;
Nu e mai mică, chiar dacă n-arată;
Fiindcă iubirea nu e o podoabă
Ca gura s-o slăvească ziua toată.
Iubirea ne-a fost nouă primăvara
Când îi ieşeam cu triluri înainte
Cum cântă şi privighetoarea vara
Ce către toamnă tace apoi cuminte.
Nu c-acum vara nu mai e plăcută
Ca-n vremea când cânta privighetoarea,
Dar triluri reci crenguţa o frământă
Şi ce-a fost bun şi-a cam pierdut valoarea.

Şi tac şi eu, tăcerea mi-e firească,
Cântecul meu să nu te plictisească.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Îmi place uneori,
Vara,
Când simt respiraţia pământului,
Să povestesc
Despre iubirea macilor de câmp.
Atunci
Desprind din păr
Petalele roşii,
Una
Câte una,
Ca vara cuvintelor mele.
Le pun pe gură,
Pe ochi,
Pe palme,
Pentru că fiecare
Ştie să spună o poveste

poezie de Virginia Carianopol
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!