Străluciri

Se-nşiră mărgelele nopţii,
Pe-albastra mătase brodată,
Cerneala i-e fără de pată,
În cartea mult scrisă a sorţii.

Cuvinte desprinse din veacuri
Vorbesc despre ani de furtună.
Sub glie veghează străbunii,
Iar moartea nu ştie de leacuri.

Copacul renaşte din vremuri,
E martor iubirii primare.
Păcatul întunecă, doare.
Eternă e plata în ceruri.

Purtăm o poveste în minte
Şi ea se bifurcă şi creşte.
Legitim, chiar timpul sporeşte
Şi merge mereu înainte...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

STRĂBUNII NE VEGHEAZĂ DIN MORMINTE(Rubaiat)
Străbunii ne veghează din morminte
Şi glăsuiesc cu mutele cuvinte
O-ncurajare-n vremuri de restrişte,
Nimic din lupta lor nu se dezminte.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pygmalion

Pe-albastra, imensa tipsie,
Un colţ de argint sideral...
Făclii, cu lucirea lor vie
Emană miraj, din astral.

În umbre-mpletite vibraţii
Aduc nostalgie în joc.
Din largele, multele spaţii
Răsar căi lactee de foc.

Pământul, o perlă-n uitare
E visul din cobalt, vrăjit...
Cu stele de aur, în mare...
Şi-un cântec transpare în mit...

Dar ochiul veghează în taină...
Pygmalion vede-n astral
Creaţia lumii, o haină
Şi-un crez, lângă ultimul val...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cromatica iubirii

S-au strâns culorile-ntr-o zi
Şi s-au certat o săptămână.
Le-aş vrea ţinându-se de mână,
Să-nveţe verbul "a iubi".

Că roşul e dominator,
Să iasă-n faţă i-e menirea,
Întruchipează strălucirea
Şi chiar al dragostei fior.

E galbenul simbol solar,
Când auriul e aproape,
Albastru-i curgere de ape,
Iar verdele, al ierbii dor.

Cum din unirea de culori,
Rămâne albul o minune,
Al purităţii val în spume
Şi-ale miresei sărbători.

Aşa precum Renoir spunea,
E negrul pururea regină,
În modă eleganţa îmbină,
Chiar vălul nopţii-i prins în stea.

În curcubeu mereu să stea!
Şi nu s-or mai certa vreodată,
În armonie adevărată
Le-a reunit iubirea mea...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul

Azi piesa-i jucată în stradă,
Decorul se schimbă din mers.
Chiar viaţa întinde o nadă
Şi-nlănţuie vers după vers.

Actorii n-au rolul: nu-l ştie
Niciunul. Probleme nu-şi fac,
O muzică zboară-n magie
Şi nu sunt momente de trac.

Eroii îşi scriu acţiunea,
Chiar viaţa-i şi spune mereu,
În ei doar există minunea,
În dânşii: la bine, la greu.

Iubirea e floarea cea rară,
O cântă, o fură mereu,
O pierd, o găsesc într-o gară
Iar cine-o trăieşte e zeu.

Finalu-i nicicând regăsirea
Nici moartea... Vor şti într-o zi
Şi rolul îşi poartă menirea
În lume: e darul de-a fi...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de lumină

Pereţi... Şi dincolo de ei, tumult,
Furtuna ce răzbate din cuvinte.
Nu le-nţeleg, dar glasul nu mă minte:
Ceva m-atrage... Nevoind, ascult!

Mă legăn... Cineva din neştiut?
Mi-e bine! Deşi nu ştiu cum e-afară!
Ce este foame? Setea n-o să doară!
O voce caldă m-a chemat din nevăzut!

Deodată o lumină m-a izbit,
Sub pleoapele închise, lângă noapte!
La plânsul meu, o muzică de şoapte:
E primul cântec, astăzi m-a vrăjit!

De-atunci un univers am cercetat
Iar orice clipă care o să vină
Mă va atrage-n lumea opalină.
Mi-atât de dor de cântecul ciudat!
............................................................
Dar timpul a trecut cu-adevărat!
De-acestea toate vag mi-aduc aminte.
Petale-n vorbe dragi o să m-alinte?
Dar visul cel de-argint s-a spulberat...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele Lup Alb

Îşi pune regina cunună,
Cereasca ei faţă stă-n loc.
Dar codrii sub geruri răsună,
De lupi care urlă... E foc...

În ochii lor arde jăratic...
E noaptea de Sfântul Andrei.
Mertic ei aşteaptă... Extatic,
E vrajă şi lege-ntre ei.

Iar Marele Lup îi conduce...
E alb şi frumos, ca un zeu.
Spre codrii albaştri îi duce...
Trecutul se-ntoarce mereu...

Totemul din urmă veghează,
Din Dacia Mare, descânt.
Istoria veşnic e trează,
Cât fi-vom români pe pământ...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Soarele scapătă -n zările albastre,
Luna răsare în clipe sihastre.
Mantia nopţii, cu gânduri rebele,
Valuri mângâie şi roiuri de stele.

Cântă viorile valsul iubirii...
Marea repetă ecou amăgirii.
Vântul dansează nebun, cu-a lui haină...
Totul e cântec de vrajă şi taină.

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi

Îţi ştergi cu batista
cerului
uimirea răsfrântă-n priviri,
aduci tinereţea misterului
uitată în crez şi-amintiri.

Din vise aducem cuvintele,
ne cheamă adâncul din gând,
renaştem în clipele,
sfintele,
de mână,
dar trecem pe rând.

În zâmbet e cartea promisă,
tu taci şi eu ştiu ce gândeşti,
o poartă rămâne deschisă,
miracol că sunt
şi că eşti...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plâng la fel ca voi...

mă împrăştii în cuvinte
şi m-adun şi iar m-adun,
multe nu le ţin nici minte,
se ard seci şi fără scrum,
dar m-apucă câte-o dată,
să le chem să-mi fac*- un vers
şi atunci aşa pe-o pată
câte-o poezie ţes...
nu-i minunea de pe lume,
e cum e, e nu ştiu cum,
e ceva ce n-are nume,
e din mine, e de-acum

mă împrăştii câte-o dată
şi chem luna şi-i şoptesc,
ea mă ştie ca o roată,
când cuvinte învârtesc
şi mă ştie singuratic,
doar cu ea eu mai vorbesc,
câte-o dată sunt apatic,
ea zâmbeşte, eu mocnesc
şi mă ştie din iubire
şi mă ştie din nevoi,
cu ea cad în amintire
şi-atunci plâng la fel ca voi..

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plata sorţii

Filând în viaţă numai avantaje,
Vei găsi într-o bună zi,
Floarea iubirii arsă,
Pe-o pustie plajă.

epigramă de Valeria Mahok
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Cuvinte într-un buzunar
am pus aşa;
şi-un vânt hoinar,
zâmbind ştrengar,
le-a risipit;
dar eu, cuminte,
le memorasem
dinainte.

Dar visele?
Am să le ţes,
în inimă
un loc ales,
să nu le ducă dor străin,
în calea clipelor
ce vin.

S-au revărsat,
în valuri vii,
cu nostalgie-n melodii.

Si-orice cuvânt,
în zări târzii,
îl fredonezi
fără să-l ştii...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără titlu

Copacii ţipă a moarte,
de-atâtea frunze, de-atâtea ploi,
un genocid vegetal...

Un câine urlâ la lună,
fără să-i ceară voie...

Dincolo de gard
e cimitirul
iluziilor spulberate.

Spune ceva, orice, dar nu tăcere,
chiar dacă totdeauna
ne-am înţeles din priviri
şi ai prins orice gând,
în culcuşul palmei,
ca pe un ghem de aur...

Urca-vom pe trepte de versuri:
eu le adun, din vise uitate,
tu le prinzi... Ce joc frumos!

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

Aş renaşte doar din tine să am sângele nebun
Să te simt cum curgi în mine ca o lumânare arsă
Te-aş iubi până la lacrimi chiar de-ai fi un greu taifun
Să nu ştiu nimic de tine, versul să îmi fie casă.

Aş renaşte dintr-un vers să-ţi fiu muza ce te-mbie
La o mie de păcate săvârşite-n miezul nopţii
Să te chem şi să te-alung în abis o veşnicie
Printre demonii din umbră, ce zâmbesc şăgalnic sorţii.

Aş renaşte poate mâine dintr-a ta inimă mută
Să simt nebunia-ţi dulce cum tresaltă peste sâni
Aş străbate chiar şi Cerul să fiu martoră la nuntă
Cum a cui? A doi nebuni ce-i fac jurăminte Lunii.

Aş renaşte mai mereu din al gândului poem
Să mai simt odată Cerul coborât în pieptul meu
Numai tu îmi ştii păcatul de a-ţi fi un crunt blestem
Care arde trup şi suflet, până-n Cer la Dumnezeu.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

E Soarele steaua
ce Pământul încălzeşte
şi luminează cerul
atunci când totul pare
pierdut în neant
şi se scurge încet
în bezna adâncă
din pâlnia Universului.
E Soarele acesta
o pată aurie
desprinsă din cenuşa
unui astru muribund,
ce de veacuri
răsare şi apune,
veşnic neobosit,
încălzind acelaşi Pămân
plin mereu de
alte vieţuitoare,
ce-şi duc traiul
pe planeta albastră
care nu uită
să se învârtească mereu
în jurul Soarelui
şi în jurul său
în sensul acelor
de ceasornic,
purtând timpul
mereu înainte,
spre vremuri ce tind
spre nicăieri...

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea vede toate, chiar şi pe cele din Ceruri. Şi nimic nu o întunecă fără numai păcatul. Prin urmare, celui curat nimic nu-i este neînţeles, iar cuvântului său nimic nu-i este cu neputinţă de exprimat.

citat din Sfântul Antonie cel Mare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea Phoenix

Renaşte, tainic, din cuvinte,
Sub cerul falnic, înstelat,
Poetul este stat în... stat,
La interval de două chinte.

Şi-i animat de simţăminte,
Adesea greu de egalat,
Renaşte, tainic, din cuvinte,
Buimac, suav şi siderat...

Şi înlăuntru-i exilat,
În simptomatica-i sorginte,
Poetu-acela făr' de minte,
Fiind de-Apollo posedat,

Renaşte, tainic, din cuvinte.

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci adormiţi

La ceaiul cu ierburi senile,
Un foc se aprinde din veacuri –
Compost de răbdări printre zile –
Descântece-n şoapte şi leacuri.

Pădurea se-ncruntă a jale,
O frunză scânceşte prin rouă,
Strivită de vreme şi zale,
În suflet e ceaţă şi plouă.

Privit de departe, copacul –
O aşchie-n calea furtunii –
Îl ţine pământul, săracul,
Şi-o rugă ce-o-nalţă străbunii.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte – o poveste

Citesc din cartea scrisă pentru mine...
Povestea noastră poate fi uitată?
Mă săcăie - ceva nu este bine,
E-o parte, undeva, necercetată.

Să fi greşit ceva la începuturi?
Să fi-nceput ‘nainte de prefaţă?
Nu, n-am greşit, iar primele săruturi
Au fost mult mai târziu, spre dimineaţă.

‘mi-erai în braţe, am dansat sub lună,
Pe-o muzică-n poveste derulată...
Citesc din carte... e atât de bună!
Nu are lipsuri. Nici "A fost odată".

Şi-atunci? Cum pot să uit o carte care,
Ajunge la final, fără-o furtună?
Ar fi a frumuseţii profanare:
O viaţă de poveste, împreună.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea de citire

O carte de citire e vatra strămoşească,
În care dorm de veacuri strămoşii, în morminte,
Citind, tot nu mă satur de slova românească,
În care-s încrustate aducerile-aminte.

Din Sarmisegetusa ajunge pânʼ la mine,
Emoţia întreagă a Daciei ferice,
Cu slovele de sânge, din vale de Rovine
Şi din Vaslui, din Putna, un clopot vorba zice.

Şi-au scris mereu viaţa cu fapte vitejeşti,
Strămoşii mei de veacuri, cei păstrători de vatră,
Ei sunt Călugărenii şi zid la Mărăşeşti,
Erau ciopliţi de vremuri, în amintiri şi-n piatră.

O carte de citire e vatra strămoşească,
În care dorm de veacuri străbunii în morminte,
Ce-aduc până la mine, prin slova-i românească,
Îndemnuri şi temeiuri, aducerile-aminte.

poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Miracolul verii pe-un ţărm de smarald,
Lumina de aur în aerul cald,
Un cer străveziu, ce te cheamă în mit
Şi marea albastră, dansând în zenit.

Pe plaja întinsă, doar el şi cu ea.
Iubirea de-o viaţă e scrisă în stea.
În paşii nostalgici secundele mor...
Doar apa mai şterge din urmele lor.

Plutind reverie... Se-aude un cânt.
Doar vântul adie... O boare de vânt.
Talazul feeric e vrajă şi dor,
Aripa de vis îi învăluie-n zbor...

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!