Ce fiori

Ce fiori - adîncindu-mă
în trupul - ce-l cuprind
cuprinzîndu-mă
se răsfrîng - între
paralele oglinzi - unde
frigul şi frica
mă-mprejmuie
şi nu-mi lasă
durerea - plecată?

... din cauza asta
nu mai sînt sigur
că voi putea - vreodată
să întorc - clipa
... şi cuprins
de ceea ce cuprind
să nu mai fiu
fiinţa ne-hotărîtă:
dacă visul - este
un gînd
ne-gîndit încă
... sau gîndul
"ceva" din visul
ne-visat încă(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce limpede

Ce limpede - pare
uneori - visul
... din care
n-ai mai vrea
să te petreci
în altul

... îl simţi aievea
şi
nu-ţi mai trebuie
trupul
... întruparea
din vis
îţi e de-ajuns

... trans-lucidă
reflectare - a dorinţelor
dezmărginite - şi
sublimate
de gîndul - negînd
... de gîndul - care
prin haosul
de-nsufleţiri prea-plin
transcende sufletul
... într-un
extatic declin(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sint cuvinte

Sînt cuvinte
în care nu mai sper
... iar gîndul - parcă
altfel cuprins
lăuntric - mă îndeamnă
să-i caut - preajma
de ecouri
... ne-ajunse la capăt
în aceeaşi viaţă
în această viaţă

... viaţă - despre care
nu se ştie - al cui
cuprins cuprinzător
va fi:
al cuvintelor
al trăirilor

... al cuvintelor
ne-trăite - pînă la capăt
... al trăirilor
ce-mi vor fi - capătul(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals în toamna vieţii

Nu-mi frânge visul,
nu ucide clipa!
Vreau să zbor chiar dacă
aripa-mi
sângerează;
să te cânt în vise
şi să te plâng
de bucurie.
Lacrimile mele îţi vor dărui
un curcubeu
de speranţe.
Spune-mi,
că sunt frumoasă,
chiar dacă mi-au apărut
ghiocei la tâmple.
Poţi să şi minţi din dragoste
pentru mine;
eu voi crede
că încă mai sunt.
Voi înflori în toamnă,
precum cireşul
din faţa casei noastre,
primăvara, şi am să fiu,
doar pentru tine,
mireasa de flori
pentru valsul
vieţii în doi.

poezie de Angelina Nădejde
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi şti asta, E, pentru că înaintea oricărei forme de cunoaştere trebuie să existe un cunoscător căreia să-i apară: Cunoaşterea. Sau "eu ştiu" este extrem de limitat şi tot ceea ce poţi cunoaşte, ştii este limitare. Limitarea dintre subiect şi obiect. Adică, tu infinitul eşti apriori cunoaşterii, tocmai de aceea tot ceea ce poţi cunoaşte e doar FRICĂ ÎNVĂŢATĂ DE LA GÂND DESPRE TINE. Şi iată de ce spun asta: "Dar sunt încă într-un trup, limitat de o minte ("cu care lucrez") aceasta este FRICA. Adică în loc să vorbească inima ta, libertatea infinită a Conştiinţei, prin tine încă vorbeşte frica, ok? De fapt care este Adevărul? Pentru că mintea sau frica va spune: "Maharaj, dar eu sunt încă o picătură aflată în ocean, cum aş putea eu să fiu infinită, dar lucrez să devin oceanul!" Şi gogoaşa asta apretată cu "spiritualitate" o spun atât de mulţi oameni pentru a rămâne pe mai departe sclavii corpului-minte şi ai suferinţei. Aşadar, ce e în neregulă la această afirmaţie?
Ceva scârţâie, e o minciună, dar de ce?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halou

visul meu
e un cărbune ce învăluie-n fum
toamna poleită şi vie
răstoarnă clepsidre în bucle de somn
devorează secunde, minute şi
nopţi adâncite în vecie

visul meu e
un cal ce nechează desfrunziri ruginii
îşi scutură coama de galben de lună
loveşte cu sete din copite de stele
şi somnul frământă
şi gândul strămută
şi zvârcoliri de mări te cuprind

visul meu te înghite
şi nu mai ştii de ce noaptea
o sete nebună te mută din tine
aici
unde golul te strigă
în ochiul şi în inima mea

poezie de Daniela Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima clipă

sunt obosit, atât de obosit
în mocirla cotidiană
paşii se afundă în gânduri
gândul mă îneacă
să treacă, să treacă
durerea e crudă, opacă
un zbor pierdut
între triste regrete
strivesc trupul bolnav sub paşii damnaţi
nu-mi pasă, nu-mi pasă
că viaţa asta mă lasă
un foc mai cer şi o ţigară
clipa trece, trece
din ochi curg lacrimi şi sânge
nu ajung să alunge gânduri pribege
despletesc amintiri din cornul de lună
sunt beat în astă lume beată
tăcerile se scurg între ceasuri stricate
în stele suspină clipa
când mai strângeam în braţe o fată

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi noapte te-am visat

Noaptea a trecut
În visuri grele m-am zbătut
Şi nu pot visul hoinăresc
Să-l tălmăcesc

Gânduri mă cuprind
Lumini în suflet mi se-aprind
Şi fiindcă gândul mi-e pustiu
De-aceea-ţi scriu

Azi noapte te-am visat
Şi m-am trezit din somn plângând
Visam că ai plecat râzând
Şi-apoi m-ai înşelat

Minciunile din vis
Eu niciodată n-am crezut
Dar noaptea asta m-am temut
De-aceea eu ţi-am scris

Răspunde-mi tu sau să-mi răspundă orişicine
Care din voi, visul sau tu, minţiţi mai bine

Azi noapte te-am visat
Şi m-am trezit din somn plângând
Visam că ai plecat râzând
Şi-apoi m-ai înşelat

Răspunde-mi tu sau să-mi răspundă orişicine
Care din voi, visul sau tu, minţiţi mai bine

Azi noapte te-am visat
Şi m-am trezit din somn plângând
Visam că ai plecat râzând
Şi-apoi m-ai înşelat.

cântec interpretat de Titi Botez
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neferis

Dacă-ţi pui sabia sub nas
ai putea să mă simţi,
gustul nisipului unde eu nu mai sunt
te-ar putea slăbi până la trezire.
Dacă lama se frânge
spărgând frontiera mea de bumbac, e păcat.
Eu sunt dorinţa pe care ai omis să o doreşti
când carnea ta putea încă să se umple de dorinţe.
Tu eşti mult căutatul asediu fără cetate.
Mâine, dacă oasele care cresc în visul tău
vor ridica scoarţa pământului, eu voi fi acolo,
mă vei vedea scurgându-mă în adăpostul din care am plecat
vasul destinului:
Voi învălui furia cu pânza inimii,
Voi scufunda această câmpie în amărăciunea ta,
şi voi vindeca.

poezie de Norbert Bugeja (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Deci, poţi întreba pe oricine doreşti! Chiar şi Sid ştia că sunt îndrăgostit de tine. Serios!
Lia: Bine! De ajuns! Ţi-am spus: Te cred! Însă asta nu schimbă nimic între noi. Adică, tot nu-ţi accept prietenia.
Lucian: Ah, nu?! Ar fi trebuit să-mi dau seama că nu mă vei accepta, nu atât de uşor sau de curând. Că mă vei respinge din nou... Lia, mă înnebuneşti! Mă zăpăceşti de tot! Zău aşa...
Lia: Off, Luci... Nu-ţi accept prietenia... Nu încă. Şi... Te refuz; deocamdată...
Lucian: Deocamdată?! Nu încă?! Asta sună promiţător. Dar, te rog... Vorbesc foarte serios! Nu-mi da speranţe false, nu mă amăgi! Lia, ţi-am mai spus... Nu-mi face aşa ceva! Ţi-am spus să nu te joci cu mine! Nici cu sentimentele mele! Te rog mult... N-aş putea suporta, pur şi simplu!
Lia: Luci, nu mă joc cu tine, nici cu sentimentele tale, promit! Şi nici nu-ţi dau speranţe false, nu te amăgesc...
Lucian: Şi atunci, eu ce-aş putea înţelege din toate astea?
Lia: Ceea ce ţi-am spus. Deocamdată, încă te resping, nu-ţi accept prietenia, nu încă. Ceea ce înseamnă că da, poate în curând, te voi accepta totuşi. Mi-ai spus că nu vei renunţa atât de uşor la şansa ta; ei, bine, s-ar putea să nici nu fi nevoit să renunţi, pentru că ai şansa ta. Eşti pe drumul cel bun, domnule comandant... Iar dacă asta-ţi doreşti atât de mult, prietenia mea, s-ar putea să o obţii, cât de curând, însă nu încă...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte

Infinite - par
treptele - înălţării
la libertate - cînd
în mine - durerea
devine
intensă durată

... poate de aceea
încerc - să închipui
din ceva/din ce este
o "formă sinceră"
care să cuprindă
toată durerea
în sine

... sau
închipuirea - nu este
decît o violare - a tăcerii
de cuvintele - devenind
presimţiri şi ecouri

... de cuvintele
ce-şi oglindesc
oglinditorul
... şi aproximîndu-i
obsesiile - amplifică
orgasmul oglinzii(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mai aştept o briză

Înc-aştept o briză să-mi aducă,
Cu răcori de dor... sărutul care,
Va desface-o bluză zăbăucă
Şi-mi va pune trupul la-ncercare.

Peste glezne valuri bat nebune
Cu puzderii de fiori şi peşti,
Încercând destinului a spune
Că în seara asta... mă iubeşti.

Pe nisipul umed şi-nspumat,
Vor lua foc atingeri tăinuite
Şi din ochii verzi ca un stigmat,
Pasiuni mă-ncolăcesc grăbite.

Nu-i uşor, dar e plăcere mare,
Infinitul curge peste noi,
Făr-a pune-o minimă-ntrebare
Şi-aruncând în tine fluturi, roi.

Te cuprind în câteva cuvinte
Şi-n adâncul inocent m-afund,
Făr-a mai gândi la cele sfinte,
Doar la sânul proaspăt şi rotund.

Încă mai aştept o briză, care,
Noi răcori şi sărutări s-aducă
Şi punându-mi trupul la-ncercare
Să mă dezgolească... zăbăucă.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să ies

din capitală fără restricţii
cu maşina mea încă
necumpătată din diferite motive
şi
şi să pot pleca la munte
când vreau să ajung acolo
sau
sau să plec la mare în sezon
dacă-mi doresc asta
fără să scriu declaraţii mincinoase
scuze infantile pentru a ieşi din bucureşti
nu
nu vreau să fiu prizonierul marelui oraş
din cauza unor măsuri inutile
lăsaţi-mă să plec fără să fiu hăituit
lăsaţi-mă să mă întorc
deconectat total de la restricţii
nu
nu ne mai trageţi pe dreapta
pentru o declaraţie falsă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inchipuiri

Prea multele închipuiri
întorc sufletul
pe dos
... din cauza lor
nu vei simţi (la fel)
ce-ai simţit - atunci
cînd ai văzut - lumina
prin lumina lui

... şi
zadarnic
vei mai încerca
să străvezi - dincolo
de ce limitează
sinea
... să surprinzi
chipul - de sub
măştile eului

... sau
ceea ce
înainte - de închipuire
zace-n închipuitor
... acele sensuri
şi potenţe - ce-i urzesc
sufletului - începutul
... ne-sfîrşitul - dar
mereu începutul
de pe urmă(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Mustesc zemurile păsării, pasărea a fost
împuşcată şi acum putrezeşte pe câmp
nici câinii n-o mai mănâncă, su fugit şi câinii
pe pustie printre zăbrelele oaselor
dar apare visul în cămaşă albă
însângerat în dreptul inimii
se plimbă la marginea pădurii visul
Doamne, ştiam că pasărea a fost împuşcată
nu visul, credeam că mai
am dreptul la vis
taci, îmi şopteşte sufletul
visul nu moare odată cu trupul
visul nu e din carne
Iar trupul e doar imaginaţia visului.

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezonanta

Uneori - rezonînd
cu tot ce piere
(sau nu mai există)
intense viziuni
polifonice - irup
dincolo
de orice înţelegere

... poate unde - înţelegerea
nu oricînd (şi oricum)
poate cuprinde - gîndul
întors - asupra lui însuşi
negînd

... întors - mai plin
de cele neînţelese
decît de Înţelesul
acela
... ce poartă - în sine
ecoul
prezenţei absente - sau
numai ascunse(?)

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anomalii

Sufletul meu, copil tembel, cunoaşte,
Inima mea de bivol tînăr ştie
Că pe al lumii pat absurd de broaşte
Iubirea este o anomalie.

Să mai iubeşti cînd visul un negoţ e,
Să mai iubeşti cînd prea puţini au şale,
Cînd ne clocesc de-un veac prudente cloţe,
Acestea toate nu sînt stări normale.

Eu cînt la o vioară care doare,
Eu cînt la un pian bolnav de ciumă,
Cu voioşie şi cu disperare
Eu cînt un cîntec care mă consumă.

Nu-i profitabil să iubeşti cînd este
Mai profitabil să te faci că sîngeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduioşat de îngeri.

Normal rămîne numai restul lumii
Care să se abţină bine ştie,
Vioara caldă şi pianul ciumii
Nu sînt decît acea anomalie

La care pururi sufletul mai speră
Pentru că ea s-ar mai putea numi iubire
Jos, în prudenta lume mamiferă,
Şi sus, pe unde gîndul meu e mire.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă împreună

nu-mi mai purta de grijă
mi-am învelit bine sufletul în gândurile tale
să nu mă mai vezi în profunzime
să mă vezi ca tine
aşa cum eşti tu
cu frunze
cu vocale
cu mâini şi cu rădăcini

nu-mi mai purta de grijă
am învăţat să mă hrănesc cu miraje
cu frig,
cu aşteptări

şi când mă întorc
să văd ce ai devenit între timp
cum respiri ca o piatră
sub apă
mă prefac în unduiri peste tine
să curgem totuşi la vale
încet,
printre bucăţi de suflete
şi strigăte de nisip
fără să ştii
sau să-ţi treacă vreodată prin cap
că mai suntem încă
împreună

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am fost vreodată în New York

După masa de seară, spuse el:
"Mă duc la colţ ca să-mi cumpăr ţigări."
Ea îl strigă: "Ia-ţi cheile cu tine,
Mă duc să văd dacă micuţii dorm."
Iar el închise uşa trist,
Coborî scara veche plictisit,
Scara de lemn, mirosind încă a lac,
Ieşi în stradă-n vântul rece
Şi se gândi: ce-ar fi să plece,
Să nu se mai întoarcă, niciodat'.

"N-am fost vreodată în New York
Şi n-am fost încă în Hawai
Sau în San Francisco în jeans rupţi la genunchi,
N-am plecat niciodat' de-acasă,
Nici liber n-am fost niciodată,
Ce-ar fi să scap de griji,
Să fug, să nu mă mai întorc?"

Şi cum sta el în stradă şi gândea,
Îşi dădu seama c-ar putea pleca,
Avea la el bani, paşaport,
Poate acum vreun avion zbura,
Şi ar putea lua un taxi
Sau după colţ, dac-ar fugi,
Ar prinde un troleu spre aeroport,
Ar face autostopul, sau fugind...
Dorul din el l-ar duce-oriund'
Şi-n stradă stând, plănuia fuga sa.

"N-am fost vreodată în New York
Şi n-am fost încă în Hawai
Sau în San Francisco în jeans rupţi la genunchi,
N-am plecat niciodat' de-acasă,
Nici liber n-am fost niciodată,
Ce-ar fi să scap de griji,
Să fug, să nu mă mai întorc?"

Şi-ntr-un târziu nu mai găsi alt drum,
Se îndreptă spre casă mut, acum
Urca pe scara veche mirosind a lac,
Femeia-l striga: "Unde ai stat
Atât de mult, ce s-a-ntâmplat?"
"Ah, nimic, dragă, era coadă la tutun."

"N-am fost vreodată în New York
Şi n-am fost încă în Hawai
Sau în San Francisco în jeans rupţi la genunchi,
N-am plecat niciodat' de-acasă,
Nici liber n-am fost niciodată,
Ce-ar fi să scap de griji,
Să fug, să nu mă mai întorc?"

cântec interpretat de Udo Jurgens, muzica de Mihael Kunze, Udo Jurgens, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispariţie

Unde sunt cuvintele frumoase?
Dar unde eşti să ţi le ofer?
Relaţiile noastre foarte serioase
Uneori mă lasă mai stingher.

Am să ţes în jurul tău regrete
Le voi împleti cu salbe de dureri,
De buzele tale îmi e atât de sete
Dar unde eşti să mi le oferi?

Visătoare clipe în tăcere trec,
Timpul tot mai monoton se scurge
Doar în natură pot să-mi reculeg
Liniştea ce printre ierburi fuge.

Lăsaţi-mă în plină singurătate
Trist nu voi fi, doar gânditor
Voi fi mai mult în libertate
Mă voi lăsa să fiu cuprind uşor.

poezie de Mihai Leonte (16 martie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi mă gândesc de mult timp la asta, încă nu ştiu sigur dacă pescuitul cu undiţa este o treabă serioasă, o distracţie, o prostie, o nebunie sau câte ceva din fiecare.

aforism de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (21 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!