Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

A noastră istorie amputată

Suntem un neam care a scris istoria
Am apărut pe-acest pământ de mult
Pentru a cunoaște gloria
Venim din tracii ce prin Troia au trecut

Noi suntem cei ce s-au împotrivit Imperiului roman
Cu prețul vieții am luptat să întemeiem un neam
Și am avut un Mircea, un Ștefan sau Mihai zis și Viteazul
Dușmanii l-au ucis pe el dar nu și crezul

Și jertfa lor ne face pe toți a plânge
Pentru un neam cu o istorie scăldată-n sânge
În sânge de copii și mame
Și-am suferit de boli și de foame

Am renăscut în secolul douăzeci
Întru credință am jurat pe veci
Să fie bine pentru noi și țară
Așa a apărut o generație rară

A fost o închinăciune a nației
În astă lume de dor și certuri
La Dumnezeu și bunul de Cristos
Sperând ca țării să-i fie de folos

Atunci au apărut ai noștri oameni mari
Oameni de știință dar și cărturari
Cioran, Eliade, Paulescu sau Brâncuși,
A fost un Noica, Tuțea, și un Aron Cotruș

Asupra țării noastre nu de demult
Nori negri plini de sânge și ură au apărut
Puhoi de bolșevici pe tancuri sau călare
I-au omorât pe cei mai buni din răzbunare

Murit-au fără cruce cu inimile frânte
Românii fără nume, scris pe-a lor morminte
Țărâna să le fie ușoară celor ce nu mai sunt
Celor ce țara și-au iubit-o sub sfântul legământ

Azi m-am uitat în cartea de istorie
Am căutat cu disperare, chiar cu furie
Să văd ce scrie despre cei ce nu mai sunt
Nu era scris nici măcar un rând de
A noastră istorie amputată

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Să mori din dragoste de oameni...

mori așa deodată, este un lucru trist
Dacă ai știi și când, ai fii mai pesimist
Doar într-un singur fel, aș accepta mor
Aș accepta din dragoste de oameni să mor

De ce aș fi de-acord mor așa-n zadar
Poate că, pare puțin cam prea bizar...
În astă lume și eu am fost iubit
Cu ceva timp chiar înainte de-a fi zămislit

Eu am venit pe-acest pământ
În urma unui sfânt și dulce legământ
Doi oameni care s-au iubit mereu
Da, au fost chiar ei, mama și tatăl meu

Ce îmi doresc în astă lume și azi și mâine
stau la masă cu săracii și să mănânc o pâine
Șimai vrea în zilele ce-aduc atâta chin
Tot cu săracii beau o cană cu vin...

De ce cu oamenii săraci, poți să mai simți plăcerea?
Nu de plăcere este vorba, așa poți înțelegi durerea,
Durerea poți s-o simți numai la ei în casă...
Când nu au ce mai pune copiilor pe masă.
 
Când treceți pe lângă casa de copii orfani
Nu ezitați să-i alintați și să le dați bani
Chiar dacă-n fiecare zi ne tot rugăm la sfinți
Vom fi fără să vrem, în zilele ce vin, orfanii de părinți

ajutăm bătrânii, să nu trăiască-n umilințe
Lăsându-i să înțeleagă că pentru noi sunt ființe
Să le mai dăm motiv cu noi să mai trăiască
Chiar dacă într-o zi au să ne părăsească

Și ar mai trebui mergem în spitale
observăm, cu dragoste de oameni, cazuri reale
căutăm sprijinim pe cei ce sunt în suferință
apelăm la știință, să nu uităm și de credință
 
Revin și spun, că nu mi-e teamă, mor
Din dragoste de oameni pentru oameni
încercăm să ne unim doar în eforturi
Avem mame și copii morți în avorturi

Spuneți-le celor ce luptă-n van
Pentru petrol și gaz metan
nu mai vrem să ne încălzim
Și nu mai vrem tot murim

Nu ne interesează nici burse care cad
Nici conturi de miliardari ce scad
Suntem datori pentru copiii noștri
Să nu murim acum ca proștii
 

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imnul trezirii neamului românesc

Venit-a timpul de trezire.
În lunga noapte adânciți
noi am uitat de nemurire.
Deschideți ochii, vă treziți!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Ne ierți Zamolxe, zeu slăvit!
Duși de restriște te-am uitat!
Dar astăzi știm c-ai revenit,
din foc și piatră ne-ai creat.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.


Glia română ne e sacră
ne-a fost lăsată de strămoși.
Trăim în vechea noastră vatră,
noi suntem oamenii frumoși.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

La zei și zâne-om ridica
noi vetre, temple și altare.
Zamolxe se va bucura!
Vom ști că sufletul nu moare!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Din rădăcina strămoșească
ivitu-s-au tulpine noi.
De-a pururea o să rodească
în inimi suflet de eroi.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Lumea va ști că suntem drepți.
Că neamul nostru românesc
este poporul de-nțelepți.
Noi suntem cei ce se iubesc!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

La timpu-acesta de trezire
noi vom rămâne înfrățiți
Cu zei și zâne-n nemurire!
Deschideți ochii, vă treziți!

cântec, versuri de (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Noi suntem

Noi suntem toți așa precum e zis
În stânci de piatră și pe vechi izvoade:
Avem strămoși, o limbă și un scris
Și un trecut de viitor ne leagă.

Să ne cunoaștem drumul înainte -
Pe urme de istorie pășim,
Prin tainicele șiruri de cuvinte
Cu drag de Țară și popor trăim.

Noi suntem ai istoriei copii,
Purtăm cu toții românescul nume,
Așternem clipe dragi pentru vecii
Și-un vis ne ține demni pe astă lume.

poezie de din Gânduri din gânduri
Adăugat de AmurgSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 7 august 2016.
Distribuie

Testamentul unui rege

Eu, Mihai întâiul, am trăit în dragoste de țară
Elena Mama mi-a vorbit de voi întâia oară
Un singur vis eu am avut întru eternitate
-mi port poporul în drumul lui spre libertate

Eram tânăr și România era într-o răscruce
Cu toată ființa mea eu am jurat pe cruce
țara am să pot să o salvez la greu
Doar cu credință în bunul Dumnezeu

Am fost forțat de comuniști plec din țară
De refuzam îi ucideau pe tinerii de-afară
Am îndurat exilul, amarul și singurătatea
Departe de Voi și țara mea, am căutat dreptatea

N-am contenit de fel vă iubesc
Doar pentru țară am putut trăiesc
În fiecare clipă am stat și m-am gândit
Ce viitor avem de făurit

Credința-n Dumnezeu și fapta ce-a urmat
Mi-au dat putere prin viață străbat
sper că am să văd o țară fericită
Să mai conduc o Românie întregită

Acum când mă întâlnesc cu Ana Regina mea
mai spun doar un cuvânt aș vrea
Întru credință și demnitate fiți cu România
Să nu uitați istoria ce-a făurit-o Monarhia.
 
Vă mulțumesc la toți ce mă-nsoțiți cu gândul
Voi cei pe care v-am iubit ani de-a rândul
Să nu vă pierdeți credința, cinstea, omenia
Și să iubiți în fiecare clipă România

Lăsați-vă purtați de gândurile mele
Noi mai avem de-ndeplinit o vrere
scoatem țara noastră din durere
Întru credință și moralitate să-i dăm putere.

Tot ce vă scriu, în aste rânduri, e testamentul meu
Îl am aici ca martor, pe bunul Dumnezeu
Cu demnitate, cinste, speranță și mândrie
Vă las în grijă vouă, această Românie.

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Istorie de neam statornic

Drumețule.. sau cine ești, oricine...
afli, dacă vrei, că din adânc venim,
Noi suntem una cu pământul, țara
E ce-a zidit al nostru statornic mare neam,

Istoria... e pilda cea mai vie,
Și munții de-ar vorbi, dar nu doar ei,
Ci orice brad, ori râu, un șes, o ie,
Poartă-n secret strămoși, părinți de-ai mei.

Răscruce de istorii, de drumuri, după glorii
Ne-a procurat dușmanii pe puncte cardinale,
Dar nu... știe lumea, drapelul glorios,
N-a coborât de acolo, bătălia s-a dat jos...

Supreme jertfe, de frunți de fii și soți,
Au lunecat sub brazde, s-au stins lumini în gene...
Un Horia, drapelul întruchipat de moți,
A încins tărie în ape, în stânci, păduri, poene...
....................
... Și iată curcubeul, Arhanghel ce sărută,
Cojocul sfânt al țării și armia călare,
Porni în zbor ca șoimul, el ȘTEFAN și cu țara.
Și brațul lui și pieptul și-l pune la hotare.
................
N-a fost pământul undeva mai sus...
Și nici păstrat sub cheie în casele de bani,
L-a apărat mulțimea, români care s-au dus,
Deși cum vine vorba, au fost mai mulți țărani.
...............

poezie de (1979)
Adăugat de Constantin PăuncSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
istorie
Istoria este piramida evenimentelor trecute, înțeleasă mai mult sau mai puțin de cei care caută patetic îi descopere toate caracterele și scopurile tăinuite cu sau fără de voie, având repere importante pentru viitorul interesat, dar care au fost și sunt cunoscute cu adevărat numai de cei ce i-au trăit momentele.

definiție de (2 august 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au talente toți românii

Au talente toți românii, vrem știe marea lume
Că-n trecutul nost am fost mândri de al nostru nume,
Cei săraci au purtat durda împotriva celor răi,
Celor ce-au știut să fie chiar proprii lor Dumnezei.

Acum stăm cu junghiu-n coaste, la cheremul dureros,
Al partidelor mărețe ce ne rod până la os,
Tinerii-și plâng crunta soartă pe scena vieții lor,
Nu mai știu care li-i țara, care este-al lor popor.

Cei bolnavi țin crucea-n mână gata s-o pună pe piept,
Cei bătrâni se-neacă-n lacrimi, pentru ei ce e corect?
Râd de noi parlamentarii, au bănet pe îndesate,
Vor aibă luxul lumii, vacanțe pe săturate.

Au talente toți românii, un' li-i bine-i țara lor,
Totuși își doresc să fie liniște-n acest popor,
Salut gestul unui tânăr care-a spus o vorbă mică:
Creștem și, trebuie musai, de noi să le fie frică!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Mircea Eliade

Tinerii români susțin că sunt slavi, evrei, armeni, nemți, orice; dar nu pot fi români, românii nu pot crea, nu pot judeca; românii sunt deștepți, sunt șmecheri, dar nu sunt nici gânditori, nici creatori. Dacă le pronunți vreun nume despre care se știe sigur că e românesc, au alte argumente. Este din Oltenia? Sânge sârbesc. Este din Moldova? Moldova întreagă este slavizată. Din Transilvania? Sânge unguresc. Cunosc câțiva moldoveni care spun cu mândrie: am sânge grecesc, sau: "strămoșu-meu a fost rus". Singura lor șansă de a fi oameni adevărati este de a-și dovedi că originea lor nu este curat românească.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -59.95- 44.99 lei.

Ostașii

Pe câmp de luptă la război
Printre dușmani și arme
S-au stins pe veci atâți eroi
Și-au plâns atâtea mame.

S-au dus și nu se mai întorc
De-acol' din lumea dreaptă
Sunt tineri fără de noroc
Ce-au fost răpuși de soartă.

E scris în cartea vieții lor
Ca de război șă moară
sufere pentru popor
Și pentru a lor țară.

poezie de (19 iunie 2007)
Adăugat de Ana TrutaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Noi, cei captivi în Singurătate, suntem cei care am părăsit sau care am fost părăsiți. Nu este om care să nu cunoască pierderea sau despărțirea. Să nu îi uităm pe cei care sunt în prezentul nostru și să ne amintim de cei care sunt în trecutul nostru. Fie oameni, fie animăluțele noastre.

în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.

Doar o iluzie...

De când ne naștem și până dispărem, trăim o viață
de iluzii
Suntem tentați de multe ori să ne complăcem în confuzii
Avem în noi o genă anume, de la strămoși e moștenită
Și încercăm, evadăm dintr-o perioadă deja trăită

Am vrea fim artiști de cinema sau poate sportivi
de performanță
Trăim o veșnică iluzie, fără să vrem, cu multă nonșalanță
Privim și admirăm un mare pianist, și ne visăm
cântând cu sala plină
E o iluzie ca multe altele ce am trăit, doar noi suntem
de vina

Ne facem planuri despre cum averi s-acumulăm,
trăim o stare de adicție
Suntem orbiți, suntem confuzi, nu ne mai pasă nici
de dicție
Ne îmbrăcăm ca niște clovni, cu haine în care parcă
suntem goi
Suntem in ton cu moda, o altă stare de iluzie,
ne îmbrăcăm de la gunoi

Ne facem planuri, acumulăm averi pentru nepoți
Cu toate că ce-avem acum, e suficient pentru noi toți
Și am adus în astă lume tot mai puțină hrană spirituală
Suntem preocupați în mod curent prea mult de
partea materială
 
Dacă am fost săraci, acum cu disperare vrem fim
bogați
Dacă în foame și întuneric am trăit, acum părinți și frați
Suntem înverșunați să-i depășim pe toți, trăim o altă
stare de confuzie
Nu vreau eu sfaturi vă dau, dar credeți-mă,
e o iluzie

Tot ce-ai construit, ai disperat, clipe de stres tu ai
acumulat, ai fost neliniștit
Căzut pe gânduri, nici nu mai știi ce a fost bine sau
unde ai greșit
Ai existat ca o clipită ce se zbate între eternități,
fără să ai mai multe vieți
Acum în fața voastră recunosc, că am trăit
Doar o iluzie...
 

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Sunt cam demodat?

Nu înțeleg această lume, recunosc,
În care toți golanii-și au un rost
O existență-n care din păcate
Valorile umane sunt uitate

Nu mai accept fiu sfidat
De parveniți și potentați
Sau de analfabeți cu doctorat
Cu funcții mari în stat

Trăim o lume cu multe mofturi
Nu mai există viață fără softuri
mergi la teatru sau balet
Este plictisitor și desuet

O lume fără trecut sau viitor
Este o lume doar a lor
A nulităților ajunși eroi
A celor ce se scaldă în noroi

În casă toți avem un Dex
Cuvântul cel mai folosit e sex
Sunt milioane fără carte
Dar cu pretenții peste poate

Avem un tineret absent
Cu gândul la plecări in occident
Ce viitor mai are-această țară
Fără cultură, fără morală

Nu mai avem justiție
Suntem o țară fără coerciție
O țară plină de egali
Conduși din umbră de penali

 
O lume-n care femeia e muncită
De multe ori batjocorită
Mai poate ea aibă un destin
De la bărbații înecați în vin

Bărbații care vor egalitate
Doar între ei, femeile-s uitate,
Ajungi fi oripilat
De vremurile care m-au trădat

Vă rog să ne gândim
Oare ce vremuri mai trăim
Și noi ce rol avem, m-am întrebat
Oare nu sunt eu cam demodat?

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imnul PSD-eilor

cu dedicație lui P. Stănescu

Veniți, veniți cu toți în capitală!
Să-i omorâm pe cei ce nu-s cu noi.
Ce dacă ne sunt frați, mare scofală!
Pentru partid facem civil război!

Veniți, veniți să ne-apăram penalii
Cu arma la picior, cu glonț pe țeavă
Cu toții pregătiți de represalii,
demonstrăm că suntem de ispravă!

Pe toți acei ce ne sunt împotrivă
Chiar dacă-n țară sunt majoritari
ne sunt rude, prieteni, deopotrivă
Să-i înecăm în sânge, noi suntem cei mai tari!

suntem idioți, inculți ce mai contează
La vot noi scoatem morții din morminte
moară deci cei care nu votează
Cu noi, pe dictatorul Dragnea, președinte!

poezie de (24 iunie 2018)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A noastră soartă

Au murit atâția oameni
Cu speranța la mai bine
Cu speranța că urmașii
Vor trăi cum se cuvine.

Și acum trecut-au anii
Tot ce s-a schimbat sunt nume
Tot aceleași fețe-amare
Tot aceleași timpuri dure.

cădem puțin pe gânduri
Pentru ce noi am luptat
Nu să-ntoarcem spatele
Ca și cum am fi uitat.

Vor veni copiii noștri
Întrebând: voi ce-ați făcut?
V-ați jertfit pentru o viață
Ce noi nu am cunoscut

Putem schimba istoria,
Clădim palate pe ruine
Nu să spunem asta-i soarta.
Va veni odată bine.

Am distrus ce am avut
Și căpeteniile sunt moarte
Dar doi oameni n-au putut
conducă-n țară toate.

Și acei care acum
Dau din gură ca-nainte,
Sunt acei ce cred că noi
Fân avem în loc de minte.

Însă noi știm răbdăm
Nu știu dacă bună-i calea
S-așteptăm ca peste toate
Să s-așterne uitarea.

Strigă suflete din groapă
Și copii rămași orfani
Plânge Dunărea de milă
Și ai țării veterani.

O lume-ntreagă ne privește
Milă este-n ochii lor
Când aud că spun "săracii"
Simt că-nebunesc și mor.

N-am avut de ei nevoie
Și sper că nici nu om avea
Căci nimeni nufără a cere
Cât ar fi viața de grea.

Va veni și ziua-n care
Ne vor cere înapoi
Ce-a venit într-o căruță
Va pleca într-un convoi.

N-ar fi pentru-ntâia oară
Când din bunătatea noastră
Alții foloase ar trage
Chiar cu mintea lor cea proastă.

Încredere s-avem în alții?
Doar în noi și e destul.
Căci de mila ăstor oameni
Îmi ajunge, sunt sătul.

Nuam pierdut curajul
Sau încrederea în oameni
Da nu noi suntem cei ologi
Ci un popor de oameni zdraveni.

Și de credeți că spun basme
Ia uitați-vă-n oglindă
Și ce veți vedea atunci
În al vost suflet se prindă.

Veți vedea pe Ștefan, Țepeș
Brâncoveanu, Cantemir,
Pe Vladimirescu Tudor
Și pe viteazul Mihail.

Poezie aveți în sânge
Coșbuc, Goga, Minulescu,
Oameni de popor ca Creangă
Visători ca Eminescu.

Acești oameni, oameni mari
Vin dintr-un popor tot mare
Și cu ei noi ne legăm
Într-o națiune tare.

Și cum spun eu ce gândesc,
Spuneți ce aveți pe suflet.
Au venit vremurile-n care
Viața este fără scrupet.

De-a lungul anilor și-acum
Cu toții știu că îndurăm
Dar nu ne provocați prea mult
Căci încă știm să și luptăm.

Și-odată sângele când fierbe
Greu se poate domoli
Și toate-armatele străine
Nu ne-or putea iar potoli.

Feriți-vă dușmani nemernici
Feriți-vă de cei ca noi
Căci când e unul la necaz
Vom fi cu toții stil pe voi.

Noi v-am primit cu pace-n suflet
Când în pace ați venit
Ați venit cu gânduri rele
Peste graniți v-am gonit.

Ați plecat cu capu-n piept
Din istorie ne-ați șters
Dar în a istoriei poezie
Încă mai lipsește un vers.

Acel vers suntem doar noi,
Oameni simpli, doar români
Dar noi încă n-am uitat
Cine-au fost ai noști bătrâni.

Avem suflete curate
Și a noastră țară încă
Pe meleagurile lumii
Este cea mai-naltă stâncă.

Nu-i din aur ca a voastră
Nu sclipim doar în afară
Dar de vi la noi în iarnă
Vei pleca crezând că-i vară.

Seara ne plimbăm pe stradă
Nu avem inima mică
Nu ca voi frică de oameni
Doar de Dumnezeu ni-e frică.

Și acum că știți ce suntem
Știți ce-nseamnă omenie
Pot spun veniți în pace
Și prieteni vom fi pe vecie.

poezie de
Adăugat de Robert BotschSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Viorel Muha

Să nu-mi mai fie sete mâine

Prin noi trecutul trece gol și absurd,
am devenit biserici fără sfinți.
Nu mai avem icoane pe chipuri,
sufletul ne-a denunțat.
Oasele ne străpung pielea gândirii,
arsă,
avortăm ce-am fost și ne punem drept satane pe cruce.
Am devenit noroi, plini de dorințe, vrem numai bani,
nu mai suntem capabili fim, nici măcar un ieri,
fim un șubred ruginit sau un ceas de remușcare,
în închisoarea vieții noastre.
Ne este foame mereu, ne mâncăm propria carne,
fiul nu mai este pentru noi nici măcar durerea neputinței,
mi-am fracturat un picior al minții ieri,
mâna o mai am încă-n atele.
Mănânc șchiop și merg fără mâini,
așa am ajuns într-un astăzi
colectez picături de sânge, să nu-mi fie sete mâine.

poezie de (mai 2011)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit, și au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine și acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, și lumea i-a urât, pentrunu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfințește-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis șii-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu în ei.

replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli și pentru toți credincioșii. - 17:6-26 de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă ființa uman㠖 omul – acest cuvânt, cel mai măreț din câte se rostesc pe pământ, nu poate fi ușor definit – pentruel se desfășoară în istorie, în știință, artă, cultură, într-un cadru infinit, tot astfel – copilul – progenitura lui – prelungirea lui pe linia cu infinitul – cu farmecul, cu rostul lui măreț, cu grandoarea lui, nu va putea fi suficient de definit cu cuvântul oricât de bine scris sau vorbit ar fi. El rămâne rațiunea de a fi și gloria celor ce l-au născut și l-au crescut în deplin acord cu legile vieții, pentru ca la rândul lui slujească vieții.

în Umanitatea și pacea (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

În satul Cuvintelor,
deseori,
e răscoală.

E răscoala
cuvintelor
pentru hectare de hârtie
sau
pentru neveste-poezie,
de o frumusețe rară.

Cartea
e o moșie
pentru care s-a vărsat
de veacuri
mult
sânge
de cerneală.

Câte un Poem de Neam Bun
face pace
și împarte
hectare de hârtie,
cerând, în schimb,
pe mai departe,
din avuție

- moșierului, Poetului -

să-i fie nevastă
orice copilă-i place:
și să fie
cea mai frumoasă,
cea mai plăpândă
fecioară,
mezina –
curată,
ca lacrima:

Poezia.

poezie de din volumul de versuri Nostalgia Neîntoarcerii (2013)
Adăugat de Doina PostolachiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Edgar Lee Masters

John Horace Burleson

Am obținut premiul pentru eseuri
Aici, în oraș,
Și am publicat un roman înainte fi avut douăzeci și cinci de ani.
Am mers în marile orașe pentru diferite teme sau pentru a îmi îmbogăți arta;
M-am căsătorit cu fata bancherului
Și mai târziu am devenit președintele băncii –
Întotdeuna am sperat -mi fac timp liber
Pentru a scrie un roman despre război.
Am fost totodată marele prieten și adept al literaturii,
Și gazda lui Mathew Arnold și Emerson.
În afara discursurilor din timpul seratelor, scriam eseuri
Pentru asociațiile locale. La sfârșit am fost adus aici –
Acasă, unde am copilărit –
Știți, nu a apărut nici un articol în presa din Chicago
-mi amintească numele.
Ce grozav ar fi fost să fi scris un singur rând:
"Cuprinde-mă, tu, adânc și intens și albastru Ocean, cuprinde-mă!"

epitaf de din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Glossă roșului carmin

Roșu carmin în răsărit,
Roșu în maci și în apus,
În trandafirul înflorit,
În jar și foc, în rug și plâns.
Ocean de roșu peste noi,
La mal de sângeri și de vis,
Udând pământul, când eroi,
Cu lacrimă, istorii-au scris.

Roșu carmin în răsărit
Ne soarbe în ocean de jar,
La maluri stânci de dolomit,
În noi iubire și amnar.
Ofrandă-altarului ceresc,
Privirea-n roșu s-a aprins
Pentru acei care iubesc...
Sunt verbe care nu s-au scris...

Roșu în maci și în apus,
În piatra lunii și-n rubin,
Roșu în câte nu s-au spus...
De-aceea-n roșu ne-nfrățim.
E roșu-n sângele vărsat,
E roșu-n falnic tricolor,
Ocean de roșu ne-a scăldat...
E roșu... roșu e-n decor!

În trandafirul înflorit,
În crini, în sângeri și în maci.
Un cer de roșu-a încolțit...
Tu fii atent să nu îl calci!
Arnici pe albe ii țesut,
Un fir plăpând din mărțișor,
Pruncul ce-n brațe l-ai ținut
Cu foc arzând în obrăjor.

În jar și foc, în rugi și plâns,
În vis și-n strugurele copt,
În lacrima ce lui Iisus
A fost, spre om, îndemn, socot,
Un sacrificiu, legământ,
Unind cu Mirele Ceresc
În pace cu poporul Sfânt
Pe cei ce sinele-și jertfesc.

Ocean de roșu peste noi,
Sub ploi de roșu-am încolțit
Copaci de frunze încă goi,
Cu ramură de dolomit.
Ne dor secundele târzii
Clepsidra spartă în tăceri,
Atâtea câte am iubit,
Ne dor și azi, dureau și ieri...

La mal de sângeri și de vis
Mă-ntorc tăcut și vă privesc.
Poeme care nu s-au scris,
De-acum în mine încolțesc.
Priviți-mă cum cresc apus
Și-n răsărit mă întrupez!
Și anii mei s-au dus, s-au dus,
Iar eu visez, încă visez...

Udând pământul când eroi
Mureau, cu brațul a-l sluji,
Când timpul nu trecea prin noi,
Părinții fiind atunci copii,
În răsărit și în apus,
Pe harta Țării Românești,
Lacrimi din ochi de mame-au curs
Peste tărâmuri strămoșești.

Altă istorie au scris
Cei ce cu sângele-au udat
Țară de dor, țară de vis,
Țară cum nu s-a mai aflat.
Iar noi, prin graiul românesc,
Trăind cu dragostea de neam,
Suntem copacii ce-ncolțesc.
De n-ați fi fost, nimci eram.

Altă istorie s-a scris,
Udând pământul, când eroi,
La mal de sângeri și de vis -
Ocean de roșu peste noi.
În jar și foc, în rugi și plâns,
În trandafirul înflorit,
Roșu în maci și în apus,
Roșu carmin în răsărit.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este cel mai scurt roman scris vreodată? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!