Triumful așteptării
Nebiruit e omul ce luptă cu credință!
El știe că pe lume nimic zadarnic nu-i;
Că dincolo de truda și jertfa clipei lui,
În taină, vremea țese la sfânta biruință;
Că vuietele toate visează armonie,
Că... este o dreptate și... trebuie să vie!
Talazuri năvălească! Vrăjmașa lumii ură
Întunece viața în beznă de minciuni!
Copiii lui închidă-l în casa de nebuni!
Lovească-l orice mână! Hulească-l orice gură!...
El simte cum îi crește în inimă o floare
Cu-atât mai luminoasă, cu cât mai mult îl doare.
Te-ai întrebat vreodată din ce undire-nceată
De lacrimi tăinuite se naște un izvor?
De mii de ani în piatră lovește răbdător,
Strop după strop s-o spargă...
Drum greu a fost... Dar iată!
În valuri de lumină, chemat de dorul mării
Un fluviu nou vestește:
Triumful aștepării!
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre naștere
- poezii despre minciună
- poezii despre jertfă
Citate similare
Sunt un bulgăr de nimic
Sunt un bulgăr de nimic,
sunt un strop de rouă-n soare;
dar cu cât mă foc mai mic,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai mare.
Dacă-n lume m-ai făcut
o fereastră către Tine,
cu cât sunt mai nevăzut,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu te vezi mai bine.
Doamne, când suntem noi doi,
n-are cel viclean ce-mi face.
Și cu cât îi duc război,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mă-mbraci cu pace.
Vin din cer mi-ai dat să sorb
și pe ochi m-ai uns cu tină.
Dar cu cât eram mai orb,
cu-atât Tu,
cu-atât Tu mi-ai dat lumină.
Iar de toate câte-n Rai
le păstrezi Tu pentru mine,
nu mi-e dor de tot ce-mi dai,
cât mi-e dor,
Doamne, cât mi-e dor de Tine.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre război, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre pace, poezii despre foc, poezii despre dor sau poezii despre Soare
Lumina din viața mea
Întâlnirea noastră a fost doar într-o simplă zi,
Mi-ai apărut în drum ca raza de lumină,
Mi-ai apărut când uitasem ce-nseamnă a iubi
Și cu toată lume eram doar o străină.
Eu mergeam încet pe drumul cel greșit,
Cu ochii împăienjeniți și plini de lacrimi grele...
Pe tine-n cale-atunci te-am întâlnit
Și m-ai îndreptat cu chipul înspre stele.
În viața mea acum nu-i nici o amintire,
Nici un pic de lacrimi în inimă n-am străns,
Căci am greșit, și-am suferit odată din iubire
Și pentru aceea rău am rămas și-am plâns.
Nu eram mai mult decât un om pierdut,
Eram prea disperată, chiar simțiam că mor,
Dar prezența ta arzândă m-a făcut
Să revin privind din nou în viitor.
Și uite azi pășesc cu biruință
Și mă îndrept în viață mai departe,
Dar ție-ți spun că poți avea credință
Sunt gata să te-ajut în orice greutate.
În tine am găsit încrederea deplină
Și orice aș simți îți mărturisesc
Ai apărut în viața mea ca raza de lumină
Pe care am îndrăgit-o și astăzi o iubesc!
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre prezent
- poezii despre încredere
- poezii despre viitor
- poezii despre stele
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iubirea nu-i doar floare
Iubirea nu-i doar floare de mușcată
Pe care-o pui la geam ca să se vadă,
Să știe lumea cât de mândru ești
Că ai ajuns și tu ca să iubești.
Iubirea nu-i coroană, nici blazon,
Și nici măcar un lucru de bonton,
Iubirea nu-i trofeul că iubești
Și nici un film pe care-l tot privești,
Și nu-i nici marfă generos dosită,
Ce duce omul sigur în ispită.
Dar, uneori, iubirea-i un secret,
Pe care-nveți să îl trăiești discret
Când este pasiune și ocară,
Ce-ți face viața aspră și amară,
O iei așa cum e și cum ți-apare,
Ca floarea care crește prin ponoare.
Iubirea nu-i un antidot la ură,
Nici adorarea celui ce te fură,
De-ar fi așa, am tot fura cu toții
Și-am pune-n poarta vieții noastre hoții.
Iubirea nu-i nici floare altruistă,
Pe care o ții la altul în batistă,
Ca fericirea lui să fie soare,
Iar viața ta coșmarul care doare.
Iubirea nu-i nimic și-i tot ce este,
Un mod de-a fi, o magică poveste,
Este-un copac ce crește din pământ
Chiar dacă frunza lui se risipește-n vânt...
Dar asta o-înțelegi foarte târziu
Când viața ta a devenit pustiu,
Pustiu de gând, de șanse și de lume,
Pe care-l iei ca drog de-nțelepciune.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre vânt, poezii despre secrete, poezii despre mândrie, poezii despre gânduri, poezii despre generozitate sau poezii despre frunze
Urare de Anul Nou
Anul Nou să vină-n dar,
Cu urări în calendar,
Să ne-aducă sănătate,
Bucurie și dreptate,
Armonie și mult spor,
Fără urmă de vreun nor,
Să ne fie numai bine,
Fără lacrimi și suspine,
Să ne curgă în pahare
Câte-un strop la fiecare,
Să ne fie casa, casă,
Să rămâie masa, masă,
Să ne dea Domnul, putere,
Zile multe și prospere,
Un an plin de veselie,
Pace-n suflet, omenie,
Să ne-aducă fericire,
Împlinire și iubire,
Punga să ne fie plină,
Viața, rază de lumină,
Să cinstim un păhărel
Din prea roșu' strugerel,
S-adunăm pân' la final
Numai zile de cristal,
De Covid să ne ferim,
Nu-i Hristos ca să-l primim,
În genunchi să ne rugăm
Pe pustii, să-l alungăm,
Chipul să-l decoperim
Și mai mult, să ne iubim,
Căci ne dor de-o-mbrățișare,
Libertate și mult soare!
La anul și La mulți ani!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre zile, poezii despre sănătate, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit sau poezii despre roșu
Învățături
I
Să te ferești de omul bun
El știe toate ce se spun,
El toate cursele le vede,
Se face toate a le crede.
Și, cum nu spune niciodată
Ce suferință i-a fost dată
Și nu se plânge în zadar
De tot ce-i poți da mai amar,
El cu acest blând chip al său,
Te face zilnic tot mai rău
Și peste capul vinovat
Adună tot ce a iertat.
Și, neînștiințat, te duci,
Mânat tu însuți de năluci,
Cu gândul la prostia lui
Pân' și-n fundul fundului.
II
Norocul tău de omul rău:
El e trimis de Dumnezeu
Pentru a te înștiința
De tot ce-i greu în calea ta.
Pericolul el ți-l mărește,
Greșeala tot mai mult o crește:
Cu cât mai mult el te va bate,
Cu-atât de la păcat te-abate.
Și suferința ce ți-a dat-o
Prin daruri a răscumpărat-o,
Căci te-a făcut să știi mai bine
Ce-ți este gata pentru tine.
O, ce te-ai face fără ca
Să vie ura-i a cerca
Acele tainice comori
Cu care altfel poți să mori!
poezie celebră de Nicolae Iorga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție, poezii despre prostie, poezii despre pericole sau poezii despre oameni răi
Durerea unei lacrimi
E greu să vezi durerea și lacrimi arzând,
Să-ți fie milă și s-o alini trecând,
S-ajungi, s-asculți în liniște apa din izvor,
Să miroși o floare, să vezi un cocor,
Să te așezi într-un loc mai curat,
Să nu mai fii atât de îngrijorat,
Să treacă viața câte un pic,
Să nu mai vrei să faci nimic,
Să te rogi un pic să-ți treacă
Durerea să te părăsească,
Să poți merge cu fruntea sus,
Să vezi cum dorul tău s-a dus,
Să nu-ți pleci capul în fața nimănui,
E greu, dar ca tine alta nu-i.
Domnul îți va da mai mult în viață,
Tu meriți un zâmbet nu lacrimi pe față.
poezie de Eugenia Calancea (2 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre durere, poezii despre curățenie sau poezii despre apă
Să porți în tine o orchestră! Valuri de armonie să se înalțe și să coboare ca jocurile mării! Ce obositor cântec! Adesea mă doare trupul de truda lui...
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre muzică, citate de Hortensia Papadat-Bengescu despre muzică sau citate despre jocuri
Te-ai întrebat vreodată, ducând bucata la gură, dacă meriți să o mănânci? Eu nu m-am întrebat. De asemenea mi s-a părut că-n ochii câinelui care se uită la mine când stau la masă citesc această întrebare.
citat celebru din Alexandru Vlahuță
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ochi, citate de Alexandru Vlahuță despre ochi, citate despre mâncare, citate despre lectură, citate despre gură sau citate de Alexandru Vlahuță despre gură
Spre dincolo de viață
Aici, în sanctuarul acestei suferințe,
Încarcerat de lacrimi, cu veșnicia-n gând,
Te-ai avântat, tu, înger cu aripe de ceară
Și te-ai topit în iadul în flăcări, din mormânt.
Cu ochii-n lacrimi încă, privindu-ne cu sete,
Așa, ca orice mamă, purtând în suflet dor,
De dincolo de viață, încinsă-n sacre bete,
Te-ai dus să stingi în moarte lumina tuturor.
Te-ai dus, lăsând în urmă și lacrimă și taină,
Mamă și soră, fiică, doamnă și înger, stea...
Ca un quasar în lume, te-ai dus spre nemurire,
Te-ai dus ca o lumină! Te-ai dus din viața mea...
Te-ai dus precum o umbră, spre dincolo de viață
Și clopotul durerii în suflet se prelinge,
Sub pleoapa cenușie, alene, lacrimi pică...
Cu înc-o picătură, durerea mea se stinge!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre moarte sau poezii despre mamă
De poți fi!
Poți fi cerul plin de stele și n-ar fi o minune!
Poți fi lacul veșnic dulce, plin de pasiune!
Și minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au șters a tale urme, adânci din viața mea!
Poți fi marea toată, plină, plină de comori!
Poți fi înger alb sau negru și să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruiește-ți viața toată, când mie nimic nu-mi dai!
Poți fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poți fi orice ființă vie, care încearcă și o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-și revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat și au rămas doar goale maluri!
Poți fi ochiul ce privește și privește neîncetat!
Poți fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să știi că orice ai fi, nu mai ești cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, și deloc nu te-ai întors!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre nori, poezii despre negru sau poezii despre laudă
Omul și dorințele (pamflet inspirat de un aforism al lui Mihai Cucereavii)
Omul sănătos de toate
Vrea să aibă, peste poate.
Vrea mașini de lux și vile,
Bani, bijuuri, aur kile,
Vrea pământ, păduri și lacuri,
Parcă ar trăi cinci veacuri.
Dar când se îmbolnăvește,
Sănătate doar dorește.
Își dă seama, cu dreptate,
Ce deșarte au fost toate
Și că a pierdut, biet fleț,
Bunul lui cel mai de preț.
Iar acuma, istovit
Și de boli rău chinuit,
Ar da mult, le-ar da pe toate,
Pentr-un strop de sănătate.
pamflet de George Budoi din Sănătatea și boala în aforisme, epigrame, pamflete și satire (28 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre boală, poezii despre păduri, poezii despre medicină, poezii despre lux sau poezii despre greutate
Cu gândul la Olimp
În continuă schimbare
Este lumea pe pământ.
Unul naște, altul moare,
Toți se nasc și mor pe rând.
Cel bătrân pleacă din lume,
Se duce la locul lui.
Nou născutul mai rămâne
Să trăiască timpul lui.
Ca și omul, mai dispare
Tot ce crește pe pământ.
După un timp, iar răsare
În natură, nou veșmânt.
Totul este în schimbare:
Climă, aer, anotimp.
În univers reapare
Mult prea râvnitul Olimp.
poezie de Dumitru Delcă (5 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre natură, poezii despre creștere sau poezii despre bătrânețe
N-a fost nimeni și nu este
Ca Isus Hristos Mesia
N-am găsit nicio ființă
Să-mi așeze bucuria
În inimă prin credință
N-am găsit pe nimeni chiar
Ființa să-mi îmbălsămeze
Ca prin dragoste și har
Sus pe stâncă să m-așeze
N-a fost nimeni și nu este
Asemenea cu Hristos
Să suie a vieții creste
Dar trăind așa frumos
Nimenea nu a iubit
Omenirea ca și El
Pân" pe cruce răstignit
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Ca Isus Hristos Mesia
Nimenea nu a vorbit
Despre Tatăl veșnicia
Ce Însuși ne-a dăruit
N-a fost nimeni pe pământ
Pe Tatăl să îl descrie
C-al Lui Dumnezeu Cuvânt
Coborât din veșnicie
El ne-a spus că Tatăl Său
El iubește omenirea
Și vrea omul din ce-i rău
Să-i ofere izbăvirea
De aceea l-a trimis
Pe Fiul Său jos în lume
Ca să-l ducă-n paradis
Pe cel care se supune
Pe cel care prin credință
Vrea să fie-n veci curat
Îi oferă biruință
Căci prin sânge e spălat
Ca Hristos nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
El e Fiul Omului
Al Lui Dumnezeu Cuvânt
Ca Isus din Nazaret
Nu există vreo ființă
Să trăiască așa de drept
Viața asta-n biruință
Singurul ce-a biruit
Aici orișice-ncercare
Este Mielul răstignit
Ce ne oferă aici iertare
Numai El s-a ridicat
Mult deasupra tuturora
Și-n lumină s-a-mbrăcat
Arătându-ne-aurora
A trăit ca nimeni altul
Niciun om cum n-a mai fost
Străpungând însuși înaltul
A dat omului un rost
Numai El ne-a învățat
Pe vrășmaș să îl iubim
Din sufletul cel curat
Și așa să-l biruim
Biruind rău prin bine
Viața nouă s-o trăim
Aplicând-o la oricine
Fii ai Tatălui să fim
Isus e Lumina lumii
Însuși El a susținut
Sub privirile mulțimii
Căci pe oameni i-a iubit
Numai el este iubirea
Omului care s-a dat
Să ne aducă mântuirea
Și un suflet nou curat
În lumină ești lumină
Chiar în noapte noi să fim
Ca pe brațe să ne țină
Mitrele ce îl iubim
Despărțiți de jugul lumii
Însă nu de-a Lui Hristos
Pe aripa-nțelepciunii
Vrem viața cu folos
Ascultând azi de Mesia
Ca El vrem ca să umblăm
Să ne ofere veșnicia
Noi viața să i-o dăm
Ca Isus nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
Vrem de aceea harul Lui
Chiar și robi în cerul sfânt
poezie de Ioan Daniel Bălan (18 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre oi, poezii despre mântuire sau poezii despre vorbire
Blestem și binecuvântare
ucenicilor foști și viitori...
Cu cât te-nalți mai mult în zbor,
Cu-atât mai tare o să doară...
Lacrimi se-adună-ncetișor
Și simți cum viața te doboară...
Cu cât privești totul de sus,
Cu-atât riscul de a te frânge...
Crește mai mult înspre apus
Și sufletul tăcut îți plânge...
Cu cât mai mult iubești Lumina,
Cu-atât mai mult capcane vin...
Spre a te încărca cu vina
A șarpelui plin de venin.
Cu cât spre adevăr te zbați,
Cu-atât lupta se întețește...
Iar cei care-i credeai curați
Sufletul vezi cum le pălește.
Cu cât iubești fără motive,
Cu-atât mai mult vei fi rănit...
Cum rațiuni, inimi în stive
Au aderat spre nesimțit.
Cu cât oferi și dăruiești,
Cu-atât mai mult puțini te-admiră...
Căci nu te văd de fapt ce ești
Nu te-nțeleg și se tot miră...
Blestem și binecuvântare...
S-au pus în mine amândouă!
Sunt sabia care nu moare,
Și ce-ați ales... rămâne vouă!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre șerpi sau poezii despre tăcere
Începutul celor neprihăniți
Psalmul unu ne arată
Omul cel neprihănit
Are inima curată
Și lucrează fără pată
Domnul cum dar i-a vorbit
Ce începe-n viața lui
El duce la bun sfârșit
În suflarea harului
Se dăruie Domnului
Duhul Sfânt cum i-a vorbit
Bun e a lui început
Și viața lui la fel
Căci al Domnului sfânt scut
Îi e pavăză și avut
În Hristos Emanuel
Omul cel neprihănit
Pe Hristos stăpân îl are
Căci el doar s-a dăruit
Mielului cel răstignit
Ce îi dă pe veci salvare
Începutu-i e o floare
Căci se-mbracă în lumină
În viața trecătoare
Vede a Domnului lucrare
Mâna care o să-l țină
Oamenii neprihăniți
Meșter îl au pe Hristos
Și pe calea celor sfinți
Înfloresc a lor dorinți
În Mielul cel glorios
De aceea începutul
Lor e-o stea pe acest pământ
Căci îl au mereu pe Domnul
Cel ce a creat și omul
Și i-a dat a Lui Cuvânt
În viața de credință
Începutu-i diferit
Și prin har și-n biruință
Pentru a omului ființă
Domnul a fost răstignit
Cartea Sfântă ne arată
Că sunt începuturi bune
Și atâtea-s fără pată
În viața ce-a fost dată
Prin sfințenie și rugăciune
Astfel împăratul Saul
Început bun a avut
Când el l-a văzut pe Domnul
Mai presus de cum e omul
Și el iată s-a smerit
Așa mic el s-a văzut
Și pe Domnu așa mare
Și era necunoscut
Deși Domnul l-a văzut
Că trăia în ascultare
Însă iată că sfârșitul
I-a fost rău și nedorit
Căci n-a ascultat Cuvântul
Parc-a lui era pământul
Și Saul s-a prăpădit
Să privim spre Petru dar
Ucenicul Lui Hristos
El a fost mărgăritar
În al Domnului sfânt har
Căci din lume a fost scos
Petru dar cel credincios
A căzut și el amar
Dar pe Domnul lui Hristos
L-a iubit și serios
Suferit-a pe Calvar
Și el Petru s-a întors
La credința sa dintâi
Că-l iubea mult pe Hristos
Domnul lui cel glorios
Ce i-a spus Petru rămâi
Rămâi Petru-n fața turmei
Tu dar să o păstorești
Implicat în greul gijei
Să-ntărești darul credinței
Căci apostol Petru ești
Și sfârșitul i-a fost bun
Pe brațele Lui Hristos
Al vieții sfinte drum
I-a fost soare și parfum
Pentru Mielul glorios
Fie-i slavă Lui Mesia
Pentru orice început
Căci El este veșnicia
Ce-și păstrează armonia
Uniform pân" la sfârșit
01 sept. 2019 Betania
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre început sau poezii despre cuvinte
Orice copil are un nume
Orice copil are un nume,
Orice copil are o zi,
Lumina lui aprinsă-n lume
De noapte ne-ar putea păzi.
Orice copil are o țară,
Orice copil are părinți,
Descoperind din vară-n vară
Alt joc al păsilor cuminți.
Orice copil are o cale,
Orice copil are un gând,
Călătorind pe cer la vale
Și printre spini din când în când.
Orice copil are un leagăn,
Orice copil crede-n povești,
Adăpostind o lume-ntreagă-n
Curații ochi copilărești.
Orice copil are o mare
Pe care-și poartă barca lui,
Dar nu se-așteaptă să coboare
La țărmul mării nimănui.
Orice copil culege fluturi,
De dorul unei mângâieri,
Și-ntoarce vremea la-nceputuri
Cu teama de-al rosti pe "ieri".
Orice copil se poate face
Și floare și păun și cerb,
Silabisind cuvântul pace
Pe limba fiecărui herb.
Orice copil are sub gene
Și stropi de rouă și ghețari,
Hrăniți din legile viclene
Din jocul unor oameni mari.
Orice copil reface-n minte
Destinul primului cuvânt,
Putând să strângă în cuvinte
Lumina-ntregului pământ.
Orice copil e o minune
Irepetabilă precum
Ivirea zilei din genune
Și focul soarelui din scrum.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre văi, poezii despre trecut, poezii despre rouă, poezii despre păuni sau poezii despre prăpăstii
La urmă, cand n-a mai ramas nimic, să stai alături de femeia iubită și s-o ții de mână, e mai tare, mai extaziant decât orice delir sexual! Ea s-a culcat mai înainte și tu te așezi ușor, o iei de mână și ea simte, prin somn. Dragostea de tinerețe este ceva promițător și grațios, dar vine marea splendoare a cuplului bătrân, care se ține de mână.
citat clasic din Alexandru Paleologu
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate de Alexandru Paleologu despre iubire, citate despre tinerețe, citate despre somn, citate despre sex, citate despre femei sau citate despre bătrânețe
Tatăl și Isus
Singura nădejde vie
Numai Tu Isus ne ești
Să intrăm în veșnicie
Sus în slăvile cerești
Singura cărare sfântă
Numai Tu ne-ai arătat
Să ajungem sus la nuntă
Cu un suflet noucurat
Nimeni Doamne n-a-ndrăznit
Să susțină ca și Tine
Că ești viața-n Infinit
Și-o poți da la orișicine
Cine ascultă și primește
Sfânta Ta învățătură
Și mereu își curățește
Viața lui și-a lui făptură
Cel ce e nevinovat
De a lumii mari păcate
Și-și vrea sufletul curat
Depărtându-se de moarte
Prin credința ce ne-ai dat
În Ființa Ta Divină
Să cântăm neîncetat
Trăind numai în lumină
Tu ești singura Ființă
Ce-ai trăit pe acest pământ
De har plin și de credință
Ne-ai vorbit de Tatăl Sfânt
Și ne-ai spus că ne iubește
Și ne vrea să fim ai Lui
Dacă omu-i dăruiește
Inima din pieptul lui
........
Tatăl Sfânt ne-a înțeles
Grava nostră neputință
Și pe Isus l-a trimes
Să ne-mbrace în credință
Astfel dar cine s-ncrede
În Isus Mântuitorul
Viața-n sine nu o pierde
Căci El e Izbăvitorul
Tatăl Sfânt ne dă odihnă
Doar prin jertfa Lui Hristos
Dac-o viață fără vină
Ne luptăm să trăim jos
Și spre viața viitoare
Tot mai mult de aici privim
Spre Isus al nostru soare
Din inimă să-l iubim
Tatăl Sfânt ne înțelege
Și ne știe ce sântem
Ne scapă de foc și Lege
Domn pe Isus de-l avem
Astfel dar cu bucurie
El ne dă împărăția
Dacă noi în veșnicie
Trăim sfântă curăția
Cel Prea Înalt ne vrea curați
Fără pată fără vină
De Hristos să fim spălați
S-avem parte de odihnă
Tatăl Sfânt doar l-a trimis
Pe Isus ca să ne ia
Să ne ducă-n Paradis
Viață sfântă să ne dea
Și Hristos i-a dat onoare
Celui Sfânt și Prea Înalt
Nimeni cum aici sub soare
Să-i dea nu a acceptat
Nimeni n-avea cunoștință
Pe Tatăl să în cinstească
Ca a Lui Hristos Ființă
Până-n patria cerească
Domnul Isus l-a-nălțat
Pe Tatăl mai sus de toate
Și El l-a glorificat
Și în viață și în moarte
Căci Isus este iubirea
Și tot ce s-a dăruit
El este neprihănirea
Celui care l-a primit
Pe pământul plin de ură
De păcat nelegiuire
Doart a Lui învățătură
Ne cere neprihănire
O viață în lumină
De Tatăl să ascultăm
Să trăim doar fără vină
Pururi cinste să îi dăm
Așa Isus ne-a-nvățat
Să fim sare și lumină
Celui Sfânt și Prea Înalt
Să-i dăm viața fără vină
La Tatăl nimeni nu poate
Să vină decât prin Mine
Eu sunt Ușa dinspre moarte
Viață pentru orișicine
Cine ascultă și păzește
Azi porunca Lui Divină
Pe noi iată ne primește
Căci viața-i o lumină
Eu cu Tatăl vom veni
Și cu el Noi vom cina
Pe veci oaspeți îi vom fi
Și viață îi vom da
Tatăl Sfânt este mai mare
El e singurul stăpân
Ce puterea toată-o are
Veșnic pe orice tărâm
Numai El vremea o știe
Și timpu-i e cunoscut
Din a Lui împărăție
Și din tot ce s-a făcut
El decide hotărăște
Orice vrea în Univers
Și pe oameni îi primește
După calea ce-au ales
Înaintea Lui se-nchină
Îngerii din ceruri toți
Cel Prea Înalt e o lumină
Ce s-o vezi ca om nu poți
El e punctul principal
Din imensul Infinit
Căci numai dup-a Lui plan
Tot ce este s-a-ntocmit
De la El pornit-au toate
Îngeri stele și pământ
El e dincolo de moarte
Onorat și pururi Sfânt
El a dat miez și viață
Planului de întocmire
A tot ce azi se înalță
Și ne umple de uimire
Oriunde noi ne uităm
Și în cer și pe pământ
O splendoare larg-avem
Din lucrarea Celui Sfânt
Toate sunt doar inovații
Ale Celui Prea Înalt
Și ele-i aduc ovații
Nimănui cum nu s-a dat
Glorie cinste onoare
Tatălui din cerul Sfânt
Pentru apmpla Lui lucrare
Ce-o vedem și pe pământ
Cinste slavă și mărire
Veșnică Celui Prea-Nalt
Îi cântăm cu mulțumire
Fie pururi lăudat
El e singurul ce are
Peste toate stăpânirea
Lumilor nemuritoare
E puterea și iubirea
El pe Isus ni l-a dat
Viață nouă să ne fie
S-avem sufletul curat
Să intrăm în veșnicie
Tatălui cel Sfânt din cer
Îi aducem toți onoare
Din lumea celor ce pier
Căci e Viață și salvare
poezie de Ioan Daniel Bălan (11 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nevinovăție sau poezii despre inimă
Marea suferință a lui Isus
În felul lui, aproape, orice om e singur,
chiar dacă are frați, copii, nepoți,
căci fiecare-i cu problema lui,
iar timpul se rotește pentru toți.
Și trecea vremea, așa, pe nesimțite,
te trezești la margine de drum,
ai vrea să fi din nou ca la-nceput,
dar asta nu se poate, nu ai cum!
Îți cresc copiii, pleacă de acasă,
în alte părți de lume ei trăiesc,
între un telefon și un sărumâna,
observi că chiar și ei îmbătrânesc.
Numai în noi vom regăsi puterea,
de-a trece peste toate, fruntea sus!
Căci suferim numai o părticică,
din Marea Suferință a lui Isus!
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefon, poezii despre depășire sau poezii despre acasă
România dă-i tu azi
colț de rai atâți am vrea
România ca să fie
Dumnezeu dar să ne dea
toți să bem din apa vie
floare azi de orhidee
vrem întreaga Românie
o vrem astăzi o alee
de lumină ca să fie
România cu Ardealul
strop de rouă din Carpați
în români să-nscrie dorul
de-a fi toți oameni curați
Cartea Sfântă a Lui Hristos
ne-o vrem țintă căpătâi
și pe Mielul Glorios
îl vrem dragoste dintâi
de la Tisa pân" la Mare
de la Prut la Timișoara
tot românu-n sărbătoare
să-și aclame astăzi țara
vrem viața cum ne-a dat
la toți Bunul Dumnezeu
traiul să-l avem curat
să-l slăvim pe El mereu
România o vrem curată
ca o floare sus pe munte
Românii fără de pată
toți de Dumnezeu s-asculte
nu viața cea murdară
ci cum vrea astăzi Hristos
și cum sfinții o urmară
sus privind și nu pe jos
România dă-i tu azi
Lui Hristos a ta ființă
pentru El mereu să arzi
în El tu să ai credință
căci Hristos e Creatorul
omului de pe pământ
El cu Tatăl creă omul
El al Tatălui Cuvânt
și-a murit Isus pe cruce
pentru veci noi să fim vii
El lumina ce străluce
s-o sorbim în veșnicii
prin credință dar se poate
azi prin El să fim salvați
sloboziți de vechea moarte
căci suntem răscumpărați
România dar trăiește
viața așa cum vrea Hristos
căci El omu-l răsplătește
de-a ascultat pe pământ jos
de Cuvântul Lui cel Sfânt
Evanghelia iubirii
va lăsa a lui mormânt
pentru țara răsplătirii
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 septembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România