Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Primăvară fără cuci

Mai rătăcesc prin ultima zăpadă,
Și simt singurătatea mai acut,
Iar geana-mi este lacrimii obadă,
Deși a-nmuguri a inceput.

Ce primăvară plină de hachițe,
Zăpezi încă răzbat prin trecători,
Iar caișii înfloriți sunt doar o schiță,
De simfonie cu bondari rătăcitori.

Sunt lipsă cuci din primăveri trecute,
Când te absolv de ultima absență,
Petale în livezi se-aștern tăcute,
Iar albul radiază emergență.

Un an impar cu primăvară șuie,
Când zilele nebune pe răboj,
Duc aburi din cafeaua amăruie,
Prin nopțile cu frigul pe daiboj.

Tânjesc după un zâmbet iluzoriu,
Cu berze ce se-ntorc la cuibul vechi,
Și-acuz un sentiment premonitoriu,
De neperechi ce-au fost cândva perechi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

E primăvară iar

E primavara iar,
Natura reinvie
E primăvară iar,
Și am mai rupt o filă
Din micul calendar.
E primăvară iar
Și câte s-or petrece?!
E primăvară iar,
Viața mi se trece.
E primăvară iar,
Și aș vrea să fiu mereu
La fel ca altă dată
Să intru-n jocul tău.
Să alergăm pe pajiști
Verzi și de soare pline,
Să văd in jurul meu
Doar zâmbete senine.
E primăvară iar,
Ce-a mai rămas din mine?!
E primăvară iar,
Și-n suflet simt durere,
E primăvară iar,
Dar totul e tăcere...
E primăvară iar,
Și mă întreb mereu,
De ce nu-i primăvară
Și în sufletul meu?!

poezie de (9 martie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Taina

îmi spune vântul pe câmpie
-eu veșnic cânt o simfonie
și singur nu sunt niciodată
chiar dacă-i noapte-ntunecată

în iarnă fulgii mă-nsoțesc
și prin troiene rătăcesc
în primăvară în alai
am mii de flori în luna mai

vara mă roagă și mă cheamă
să-i iau căldura din maramă
iar toamna frunze în ghirlandă
mă strigă și vor să mă vadă

în nopțile cu lună plină
sărut petale în grădină
dar am și zile când sunt trist
când văd că ai paltonu-nchis

nu pot ca să mă furișez
de trupul tău să mă lipesc
și să-l alint ascuns sub haină
ar fi a noastră dulce taină

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cândva

Plimbarea fi-va împreună...
Eu înainte, iar tu după,
Fără inel, fără cunună
Și ochi te vor privi prin lupă.

Ce-o fi găsit, cum de-a iubit-o?
Vor spune fără să-nțeleagă,
Ce cauți tu aici smintito?
Lăsați-o, n-are mintea-ntreagă!

Vei fi total descoperită
Și nimeni care să te-ajute,
La ora cea nepotrivită,
Doar gânduri grele, neștiute.

Alei ca un peron de gară,
Eu înainte, iar tu după,
Tu ultima mea locatară
Din viața ce-am privit prin lupă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cafeaua cu vis și fum

Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea,
e tristă, abătută, și caută ceva
prin timpul interzis: întoacerea la vis,
la noaptea cea din urmă, în care ai venit
când umbrele își curmă conturul alungit
și se petrec, în taină, spre lumea de mister,
îmbrac-o nouă haină, un dar trimis din cer,
și-apar din nou, ca vis, și totul e permis.

Sunt, încă, într-o stare în care n-am habar
de-a fost ca, din uitare, să mi te-apropii, iar,
sau te-ai crezut, prin timp, în vechiul anotimp,
în care ritualul din nopțile târzii
era iraționalul atâtor nebunii
în care, cu plăcere, adânc ne-am cufundat,
iubire și tăcere, atât cât ni s-a dat,
și nu a fost un vis, iar noi ni l-am permis.

Privesc, tăcut, cafeaua ce, sigur, s-a răcit,
și fumul de țigară ce urcă... rătăcit.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Pe Someș gânduri când se duc...

Aș vrea ca zorile să-mi spună
De ce în nopțile cu lună
Cu diamante-nnconjurată
Simt inima învăpăiată?
Când clipele, grăbit, se duc
De ce plâng florile de nuc,
Haloul lunii când s-a stins
Și piere parcă într-adins?

Pe Someș gânduri când se duc...

E ca și cum nu m-am născut,
Și n-am prezent și nici trecut,
Am fost pe-aici sau poate nu
Și poate că nu știi chiar tu.
Aș vrea ca mugurii să-mi zică
De ce speranța mi-e mai mică
În nopțile când frigul strânge
Iar luna tace, nucul plânge...

Pe apă gânduri când se duc...

Și dacă vin dureri apoi
Iar vântul șuieră prin ploi,
De unde-n coapse-mi vin puteri
Ca-n uimitoare primăveri?

.............................

Dar poate că-i mai potrivit
Să nu știu nici chiar la zenit
Ce sfinte taine-au fost și-or fi,
Cât nucul mândru va-nflori
Și undele m-or amăgi.

poezie de (1 aprilie 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.

Ploaia din deșert

Simt în mine pustiu și îmi ard amintiri
Printre resturi de gând ce își caută rost
Pe sub ziduri ce-au ars în mai vechi biciuiri
Cu năprasnicul ger de prin timpuri ce-au fost.

Sub cenuși, mai mocnesc dezbrăcate de lut,
Doar cuvinte de dor în strânsoare de jar
Ce-nconjoară scântei și le stinge tăcut
În credința-n târziu și speranță-n zadar.

Și mai sunt urme vechi de căldură din veri
Cu un Soare torid și priviri de senin,
Câte-un vis de demult, când erau primăveri
Iar în verdele meu se-alina un suspin.

Îmi tresare în piept o frântură de cer
De-un albastru intens, ce m-anunță că-s viu
Și că pot să mă iert, și mai pot să mai sper
La o ploaie-n deșertul din visul târziu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvară-lăcrămioară

Eu nu ți-am fost decât o primăvară,
Parfum de dor și dragoste și rouă
Ce te-au înnobilat întâia oară
C-un nume nou și cu o haină nouă.

Eu nu ți-am fost decât o primăvară
Prin zecile de primăveri tăcute
Și am rămas o tristă lăcrămioară
Într-o grădină-a florilor pierdute.

Eu nu ți-am fost decât o primăvară,
O lacrimă, sub raza vieții tale
Ce-a așezat-o sufletul, comoară
În trupul blând al dalbelor petale.

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Balaure

la moartea lui Adrian Antonescu

Ce ar mai fi de spus, când ultima scânteie
Și-a răzvrătit sclipirea, spre un neant opac,
Ce să-ți mai zic de bine, sau ce păreri de rău,
Când sufletul e lipsă, iar eu doar un buimac?

Mereu am amânat, și eu și tu, scadența
Și n-am creat noi punți, la cele existente,
Ne-am regăsit străini, pe noi coordonate
Și temeri s-au născut, absurde, nefondate.

M-ai prins nepregătit cu goana-ți prematură,
În cursa ca un sprint, lipsită de medalii
Și-acum sunt incapabil de gesturi disperate,
Sau vreun anunț la ziar cu vorbe cugetate.

Ce-aș mai putea sa-ți spun și cum să-ți trimit vorbă,
Prin preot, prin prieteni, sau prin urmași direcți?
Aprind o lumânare, ca ultim gest că-mi pasă
Și cu sfioasă milă, o cruce cuviincioasă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tăceri tăcute

Cuibul unei perechi de berze tăcute
acoperă albastrul tăcut al cerului,
născut din tăcutele nopți trecute,
peste roadele tăcute ale ogorului.

Un pictor miop rupe un penel tăcut,
dar clădește un castel din petale mute
și-un zumzet de albine, pe un vis plăcut,
îl amestecă în culorile încă nevăzute.

Se varsă un mov tăcut pe norul trist,
mirele și mireasa nu vor să se sărute,
ecoul plecat devine un tăcut solist,
nimicul nu mai are umbre cunoscute.

Simbolurile sunt pe scările căzute,
un orb mai caută sclipirile-n nămol,
uraganele se dau pe știrile tăcute,
uscățive rime aduc un tăcut pistol.

Început fără secunde guralive,
sătui tăcuți cu genele căzute,
multe tăceri născute costelive.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 19 august 2016.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.38- 11.99 lei.

E primăvară! (Plecaților mei...)

Au înflorit caișii-i primăvară!
Iar dimineața râde printre nori,
Un tren își plimbă dorul într-o gară
Și freamătă zefirul printre flori...
Când îngerii își scutură aripa
Vibrează-n muguri strune de viori,
Și-ncepe bucuriilor risipa
Iar ceru-și cerne peste noi mirări.
Se-ntorc din pribegie albi cocori
Păsări rătăcite într-o toamnă;
E vremea când se dăruiesc iertări
Și învățăm iubirea ce înseamnă.

Înflor caișii! Îți spun de vrei să știi.
Tăticule, e iarăși primăvară!
Dar tu te-ai dus...
Și n-ai cum să mai vii
Să-i vezi, mamico, cum or să-nfloară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Păstrez și presimt

Firesc... și verile se duc,
La tâmple toamnele-mi usuc
Și iernilor... tot căutând culoare,
Le cânt cu primăveri ispititoare.

Păstrez aroma toamnelor din vie,
Pentru-a plăti, iar, iernilor simbrie
Trei primăveri nebune și ploioase,
Cu tine... înc-o vară să mă lase.

Presimt asprimea iernii, viforoasă
Și-o primăvară super de frumoasă
Ce-i face semne unei veri șucare,
Când toamna pune vinul în pahare.

Rămân cu primăvara peste rând,
Deși pot fi... cu verile... dansând,
Reacordând al toamnelor noroc
Cu albul iernilor ca un cojoc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Desculță prin primăvară

Am mers desculță prin primăvară
ca prin cuvinte
Ochii pierduți au clipit
sub lacul supraomenesc al cerului
când floarea de cireși
mi-a așezat grămezi de umbre pe gene
jucându-se de-a îngerii
prin risipirile mele...
Am mers desculță prin primăvară
ca prin țărâna de stele...
Tăișul lunii întemnițat în noapte
mi-a luminat umerii
prinși sub povara iubirii tale...
Am mers desculță prin primăvară
ca prin lumi paralele
să nu trezesc umbra fructului
lumină zidită
în plâns de vioară....
Am mers desculță prin primăvară..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În cânt de ploi pe flori de liliac

E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viața urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenușa iernii... din eter.

În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieții stă să iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, să te crezi
Un călător, prin foi de calendar.

Povara florii, este iar... miros.
Blândețea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn că timpul iarăși a învins.

Un flutur se hrănește din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine știe câte flori...
Dar să-l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,

Parcă s-a scurs un colț de paradis.
De-atât frumos și gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Și cânt de ploi,,, pe flori de liliac.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Autumnală

Se-ntorc și norii plumburii,
Iar nopțile vin tot mai reci,
Sunt arse frunzele din vii
Și "iarba"... de prin discoteci.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvară

Din aburi de trecut se desfășoară,
Ca o fantasmă, lunecând prin aer,
Făptura ta; s-a scurs pe-al vremii caier,
Un an de-atunci, și-i iarași primăvară.

Și azi te văd precum odinioară
În umbra dimineții, diafană;
Nu poate-a te reda săraca-mi pană
A unui început de primăvară.

Simt, clipa-aceea-adânc mă înfioară
Și nu pot șterge vie-mi, plăsmuirea
A unui chip ce mi-a-nrobit simțirea
Ținând în păru-i flori de primăvară.

Privirea-ți, enigmatică fecioară,
Cea născătoare de adânci eresuri,
Având o mie și-unu' de-nțelesuri,
Purta în suflet veșnic, primăvară.

Plutești ca răsărind, a câta oară,
Să-mprăști voalul alb ce-ar vrea s-aștearnă,
Uitarea-n timpul nins o-ntreagă iarnă,
Spre-a-mi readuce-o altă primăvară.

O, amintirea ta nu vrea să moară,
Învie iar și iar ca-ntâia dată;
De o alung cumva, apare iată,
Mereu la fel, cu-o nouă primăvară.

poezie de (26 martie 2013)
Adăugat de Ionel Adrian GugeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvară iar -
Prin merii înfloriți
Roi de albine.

haiku de (3 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trăiesc!

Sufletul meu,
un câmp de maci
înfloriți,
striviți de copitele cailor
ce mi-au trecut în galop
prin viață.
Le-au fost lăsate slobode frâiele
rănind și iar rănind petalele
prin cuvinte și fapte.
Iar el,
sufletul,
câmp însângerat la apusul soarelui,
ajuns altar de jertfă
și-a pierdut scânteierea.
Doar fumegă,
semn că ar fi ars
cândva
precum soarele.
Din când în când
luminat,
mângâiat de poezie
cum luna își mângâie cerul,
primește strălucire de la cei
cu care îmi împărtășesc
trăirile prin vers.
Dimineața,
petalele spălate de roua
cuvintelor voastre
își revin și continuă
să trăiască
și iar să trăiască!

poezie de (16 ianuarie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 23 iulie 2017.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Noapte fierbinte

Mă-mbrățișezi, adesea, de departe,
cu o privire caldă, iubitoare,
ce mă alintă cu ceva aparte,
iar sufletu'-mi dansează cu-ncântare.

Mă faci să simt cum noua primăvară
e plină de arome și savoare,
iar pașii furișați pe străzi, spre seară,
sunt doar preludiul nopții următoare.

Hai, vino azi! Te-aștept la o-ntâlnire
în care eu, bărbat, iar tu, femeie,
vom face Universul să se mire
când fiecare stea va fi scânteie

Născută-n înfocatele săruturi,
sau din atingerea de trupuri calde,
formând noi galaxii în așternuturi,
prin care doar iubirea să se scalde.

Va fi o noapte cum n-a fost niciuna,
vei fi iubirea mea, vei fi aparte,
vei fi a mea acum și-ntotdeauna,
tu, ce mă-mbrățișezi... de prea-departe.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destin

Când, prin izvoare cristaline,
O primăvară vine iar,
Ea, zilele, de farmec pline,
Le împletește cu mult har!

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul de zăpadă

Copii frumoși, sunt Omul de zăpadă
Care-a văzut prea multe-n viața lui
Și care mai așteaptă doar să cadă
Pe el omătul Dumnezeului.

Nu mă mai pot juca precum odată,
Când nas de morcovi îmi puneați și ochi
Din doi cărbuni, iar mătura stricată
Mi-o așezați sub braț ca pe-un deochi.

Acum vă las, fiindcă e-un rost în toate
Și vreau s-o fac atâta cât mai pot,
În sens invers și-ncet de a-i străbate
Poveștii mele albe drumul tot.

A fost frumos atâția ani de zile
Să ne jucăm alături, nu-i așa?
Definitiv rămâne scris pe file,
În cartea fericirilor de nea.

Când veți vedea că nu mai sunt în locul
În care mă clădeați voi tot mereu
Veți ști, mai mari, că-mi port în mine focul
Și mă topesc după un plan al meu.

Că Omul de zăpadă e-o poveste
Ce din păcate are un sfârșit,
Ca orice basm, dispare fără veste
Când timpul vieții noastre-a-mbătrânit.

Veți ști, de-asemeni, că am fost aparte
Și că m-ați plămădit din fulg ceresc,
frigul lumii îl simțeam ca moarte,
Plângând prin râsul vostru pământesc.

Eu plec acum, cât încă mai e iarnă,
Prin încălziri globale mă disip,
Las viața voastră-ntreagă să discearnă
Trecutelor zăpezi frumosul chip.

Mă voi gândi la voi întotdeauna,
Vă voi vedea-n paltoane și galoși
Și voi simți cum mi-așezați cu mâna
Bulgări pe trup și-am să v-aud voioși.

Când veți fi mari și triști și singuri poate,
Când veți uita frumosul nostru joc,
Din liniștea zăpezilor trădate
Vă voi aduce-n vis semn de noroc.

Iar de nu veți avea nici somn în noapte
Și un opaiț va lumina la geam,
Eu, Omul de zăpadă și de lapte,
Am să vă ning precum când ne jucam.

poezie de din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De unde provine cafeaua? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!