Păstrez şi presimt

Firesc... şi verile se duc,
La tâmple toamnele-mi usuc
Şi iernilor... tot căutând culoare,
Le cânt cu primăveri ispititoare.

Păstrez aroma toamnelor din vie,
Pentru-a plăti, iar, iernilor simbrie
Trei primăveri nebune şi ploioase,
Cu tine... înc-o vară să mă lase.

Presimt asprimea iernii, viforoasă
Şi-o primăvară super de frumoasă
Ce-i face semne unei veri şucare,
Când toamna pune vinul în pahare.

Rămân cu primăvara peste rând,
Deşi pot fi... cu verile... dansând,
Reacordând al toamnelor noroc
Cu albul iernilor ca un cojoc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti crăiasa iernilor nebune

Eşti crăiasa iernilor nebune,
Îmbrăcată-n alb de catifea
Şi-n cuvinte care nu pot spune,
Taina dulce-a fulgilor de nea.

Eşti crăiasă clipelor de gheaţă,
Rostuind în suflete tăceri
Şi doar crivăţul te mai răsfaţă,
Învelindu-te în mângâieri.

Eşti crăiasa stelelor pufoase,
Rătăcite-n cetini de argint,
Şi-n cuvinte-adânci gălăgioase
Pus-n buzele ce veşnic mint

Eşti crăiasa viscolului, care,
Spulberă speranţe-n asfinţit
Şi-n omătul... ca o întrebare
Peste-o inimă de-ndrăgostit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecute primăveri şi veri nebune

Trecute veri şi primăveri nebune
Mereu ascunse dup-un felinar
Ce arde-n suflet ultimul tăciune
Şi-ascunde fumul patimei de jar.

Vă regăsesc în frunze de aramă
Când toamnele se-mprăştie tăcut
Făcând nemărginirilor... reclamă
Şi taine risipesc... prin aşternut.

Dezleg apoi cuvintele... a ploaie,
Atingeri... şi speranţe ce mă ard,
Lăsându-mă-n apus fără de straie
Trăind iubiri... la umbra unui gard.

Va bate vânt rebel, în duşmănie,
Stele albastre... vor pândi discret,
Îmbrăţişări, ce n-am crezut să fie
Decât în mintea... marelui poet.

Şi mă întorc spre tine... veşnicie,
Încă mai vrei, pe buze, să mă ai
Ca pe-o dulceaţă caldă... sidefie,
Pusă-n aroma şoaptelor de crai.

Trecute primăveri şi veri nebune
Reinventate-n toamne, ca un dor.
Când soarele la sânul tău apune
Rugându-mă în tine... să cobor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentele timpului

Trecut-au multe primăveri
Şi vor mai trece încă.
Vom obosi în multe veri
Sătui de-atâta muncă.

Toamnele ne vor bruma.
Va trece timpul peste noi.
Anii ce-i vom aduna
Amprente vor lăsa pe noi.

Cu iernile ne vom lupta
Fără să ştim cine învinge.
Să ne opunem n-om putea
Şi peste noi, ele vor ninge.

În zbor trec multe primăveri.
Verile o iau la goană.
Trec toamnele parc-au fost ieri.
Iernile vor da năvală.

Primăveri, ne-au înflorit,
Verile ne-au ofilit,
Toamnele ne-au cărunţit,
Iernile ne-au zăpezit.
Sufletul a obosit,
Corpul a îmbătrânit,
Ajunge cât am trăit.
Timpul nostru s-a sfârşit.

poezie de Dumitru Delcă (21 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verile de ploaie

Verile de ploaie şi de soare
Caută nuanţe de prea plin
Şi dimensiuni protocolare
Patimei paharului cu vin.

Insetat, nisipul le conduce,
Imitând prezentul dezgolit,
Care poate... visele seduce,
La un pas de minus infinit.

Se pictează spaţii răcoroase,
Nudităţii incinse, conjugări,
Ce se vor a fi simandicoase,
Taxă pe prostie... şi ţigări.

Încă am... cuvintele la mine,
Pot zâmbi ispitelor... tacit,
Verile de ploaie sunt puţine,
Soarele-i mereu îndrăgostit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul iernilor îngheţate am învăţat că există în mine o vară fără putinţă de învins.

citat din Albert Camus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii tu muzica iernilor mele, iar eu voi fi pentru tine instrumentul la care să cânţi.

citat din Elisa Irene Anastasi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare popor are sufletul său, format în sute de mii de ani, din firea pământului, din freamătul codrilor, din floarea albă a primăverii, din raza soarelui, din ceaţa toamnelor şi gerul iernilor, din toate frământările, suferinţele, silinţa, gloria, din nesfârşit de multe amintiri îngrămădite pe urma morţilor, care astfel n-au murit întregi, ci din adâncul tăcerii lor sprijină răsfăţarea la lumină a urmaşilor ce au venit din ei şi trăiesc după dânşii. Acest suflet e preţul, mare sau mic, al fiecărui popor.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară fără cuci

Mai rătăcesc prin ultima zăpadă,
Şi simt singurătatea mai acut,
Iar geana-mi este lacrimii obadă,
Deşi a-nmuguri a inceput.

Ce primăvară plină de hachiţe,
Zăpezi încă răzbat prin trecători,
Iar caişii înfloriţi sunt doar o schiţă,
De simfonie cu bondari rătăcitori.

Sunt lipsă cuci din primăveri trecute,
Când te absolv de ultima absenţă,
Petale în livezi se-aştern tăcute,
Iar albul radiază emergenţă.

Un an impar cu primăvară şuie,
Când zilele nebune pe răboj,
Duc aburi din cafeaua amăruie,
Prin nopţile cu frigul pe daiboj.

Tânjesc după un zâmbet iluzoriu,
Cu berze ce se-ntorc la cuibul vechi,
Şi-acuz un sentiment premonitoriu,
De neperechi ce-au fost cândva perechi.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declic

Degeaba vine primăvara cu mieii ultimei zăpezi
ce moartea vor primi-o iară, ca pe-un botez definitoriu.
Zadarnic cerem amnistie de la cuţite, pentru iezi,
Că nu se-ntoarce nici ecoul din ultimul rechizitoriu.
Ard degetele din argilă şi din ignobile nuiele,
Ce-au aruncat pe rugul sorţii o altă carte cu poveşti.
Şi-au transformat în praf de puşcă tendoanele tăcerii mele,
Şi-au spânzurat de cer lumina şi -n gratiile din fereşti.

În noi pătrunde gheara iernii şi vulpile se-aud lătrând.
Fac pârtie la uşi închise, avide boturi de dihănii.
Copacii faţa şi-o crestează şi braţele şi le întind
spre ultimii molizi şi tise plecaţi în zori pe nişte sănii.
Şi vin prin noapte fluierând, rămân să doarmă pe afară,
Strigoii dragostei de clisă ce-n mine-şi caută odihna.
Posed o ciornă netimbrată din insolenta primăvară,
Şi-o copie legalizată din chipul tău răpindu- mi tihna.

Degeaba vine primăvara cu insomnii şi cu delir.
Îmi laşi ninsorile polare în decolteu şi-n rest... nimic.
Mă-nţep în somnul de amiază c-un ghimpe tern de trandafir,
Şi-apăs cu mâna-nsângerată pe albul iernilor... declic.

poezie de Marioara Nedea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veri înflăcărate

Veri nerăbdătoare şi nebune,
Dezgolite-n ritmuri de amor,
Te seduc abil... fără a spune
Tainele ereticului dor.

Se topeşte... şi în suflet pică
Soarele, asemeni unui gând,
Cu mişcări lascive de pisică,
Valuri între coapse de pătrund.

Cerul pare-o mare de iubire,
Cu sclipiri sfinţite şi lumeşti,
Limpede ca vinul din potire
Ce te-ndeamnă... să păcătuieşti.

Te întind... pe aurii nisipuri,
Îndrăznind... atât cât e firesc,
Făr-a face uz de şiretlicuri
Mă îmbăt cu trupu-ţi îngeresc.

Veri înflăcărate... şi rebele,
Ard mocnit păcate şi plăceri,
Pitulate-n margini de perdele
Ca o veşnicie... de tăceri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca îngerii ce cântă

Tot scade ochiul meu să te mai vadă
Şi timpul a îngheţat în primăvară
Trăim intens lumina iernilor polară
Cu soarele la asfinţit
Şi trupul arde golul din clepsidră,
În forme de icoană
Voi zidi zâmbetul tău ca pe o literă infinită
Până ce ochii mei vor adormi
Şi în visul dintre nopţi te voi petrece,
În primăvara mugurilor copţi,
În nopţile aprinse către bolţi cereşti
Ca îngerii ce cântă
Te vei trezi atunci în nordul veri
Cântat de ploi si de nisipul cald
Clepsidră neoprită de cuvinte
Din negru, coborând spre alb.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încercat scrisorilor parfumul

Am încercat scrisorilor parfumul,
Inamovibilul... judecător
Ce s-a vândut iubirilor, nebunul,
Cu indecenţa unui infractor.

Nu pot vorbi trecutului... de tine,
Nici verile, a le uita, nu pot,
Citesc un infinit... ce-mi aparţine
Şi zboară păpădia peste tot.

Fărâme mici, de verbe nerostite
Dansează emotivilor în gând,
Cu fluturi albi şi pulberi încălzite
De pasiunea, ultimului rând.

Am descifrat scrisorilor, mesajul,
Nedeclarat şi totuşi existent,
Al unui om ce şi-a făcut bagajul
Îndrăgostit de viaţă permanent.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorie în interior

În călătoria cea lungă în sinele tău
Sunt multe ocolişuri, locuri sălbatice, uitate şi nemarcate,
Unde şisturile alunecă primejdios
Şi roţile din spate aproape-atârnă deasupra prăpastiei
În momentul schimbării de direcţie, a punctului de pivotare.

Îmbrăţişaţi-vă strâns, feriţi-vă de pietrele care cad.
Găuri spărgând drumurile, măguri bătute de vânt, canioane,
Pâraie umflate vara de aversele care se năpustesc peste văile înguste.
Trestii aplecate de rafalele vântului şi-ale ploii,
Cenuşii din cauza iernilor lungi, cu tulpinile arse de verile târzii.

Sau poteca îngustându-se,
Şerpuind în sus spre şuvoaiele cu pietre ascuţite,
Arinul şi mesteacănul de munte,
Mlaştina vie a nisipurilor mişcătoare,
Drumul închis în cele din urmă de-un molid prăbuşit,
Hăţişurile întunecându-se,
Viroagele urâte.

poezie clasică de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara lui Eminescu

Eminescu s-a născut
Într-o zi cu ger de vară.
Şi când iarnă s-a făcut
A-nceput să nu mai moară.

De atunci, a tot trecut
Foarte multe alte veri.
Iar iernile s-au făcut
Minunate primăveri.

Eminescu-i primăvară
Primăvară-nmiresmată.
Şi dacă va fi să moară
Cu flori, va fi colorată.

Eminescu-i calda vară
Din sufletele orişicui.
Oare, să îl dăm afară
Acum este, mâine nu-i?

poezie de Radu Bunei (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Radu Bunei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, unde...

Am soarele pe frunte, deşi e marţi întreagă
Şi mă îmbracă august în galbenul din flori,
Întinde braţul tandru, Romeo să culeagă
Pentru-a lui Julietă, mirajul din culori.

Şi eu privesc povestea, cu inima-mpăcată,
Am amintirea vie a toamnelor din noi,
Şi de nu eşti cu mine, rămâne suspendată
Dorinţa unei clipe, cu paşii înapoi,

Când înfloreau poeme în puf de păpădie,
Dansând pe macii tineri ai unei dimineţi.
Erai atât de verde şi eu atât de vie,
Că se plimbau prin sânge atât de multe vieţi!

Azi amurgesc poeme la ţărmul mării mele,
Cu liniştea în braţe m-apropii de sfârşit.
Şi chiar de-mi port amurgul fără sclipiri de stele
Mai am un loc albastru în care te-am iubit.

Voi recita din tine, să te aduc aproape,
Priveşte-mă din locul în care te-ai ascuns!
Şi doar un gând trimite, să ţi-l aşez sub pleoape,
Acolo unde-n lacrimi, doar toamne au pătruns.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Azi nu mai simt pustiul din ultimile veri,
Din toamnele trecute, din ierni, din primăveri.
Îmbrăţişând tot cerul şi tot ce e sub soare,
Mă liniştesc în frunze, lumină şi culoare.

La gând răzleţ dau aripi şi mă confund cu zarea,
Nici "mâine" nu există şi nu-i nici aşteptarea,
Păstrez această clipă, o strâng cu bucurie
Şi o aşez cu grijă-n albastra veşnicie.

poezie de Iulia Comaniciu (1 ianuarie 2014)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nor

privind la zăpadă
cum se face
om şi stă să cadă
grămadă or
donată în patima iernilor (?!), în
cetineşte atât
timp cât se află deasupra
brazilor -
creneluri în ceaţa străpunsă de soare -
priveşte
cum se topeşte,-n urât,
albul zăpezii
timp de-o viaţă în
trecătoare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea cu vise interzise

Iubita mea... cu vise interzise,
Cu păr de cer şi stele călătoare,
Păcatele de azi îţi sunt prescrise
Şi dorurile-s toate în ulcioare.

Iubita mea, te voi iubi oriunde,
Cu frenezia clipei... de tumult,
Când pasiunea-n inimă pătrunde
Şi şoapta dulce-a iernilor... ascult.

Iubita mea, cu tainice smaralde
Ascunse în dulceaţa unui gând,
Când patimile nu pot a fi calde,
Mă-mbrăţişază tandru... peste rând.

Şi mă-nveleşte-n coala de hârtie,
În inocenţa paşilor târzii,
În clipa de amor şi de beţie
Când bate ceasul înspre erezii.

Iubita mea... cu vise interzise,
Cu păr de cer şi stele călătoare,
Păcatele demult îţi sunt prescrise
Şi dorurile-s toate în ulcioare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara s-a întors şi-a găsit în locul iernii o altă primăvară. De-acum avem două primăveri. Anul acesta e harem de anotimpuri.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasul de lut

Mi-ar fi prea greu să ard în fumul luat de vânt
când s-ar prelinge pe mine drumuri şerpuite
mi-aş pierde gingăşia pasului de lut
din vechiul început...

Sunt doar cenuşa unor primăveri uitate
pribeagă-n croşetatul timp cu gheare de linx
tot căutând muguri adormiţi la sân
găsesc doar ochii stinşi de Sfinx
ce sângerează cu dor de verde dincolo moarte

Sunt doar cenuşa unor primăveri plecate
cerând cu sfială-n rugăciune
măcar o primăvară înapoi
cu graţii de muguri peste pleoape
prelinse în privirea unei ciute de iubire înfiorate.

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!