Dragoste la prima vedere

Ce-a fost la început, am şi uitat,
Dar, sigur, nu a fost nici "Big", nici "Bang";
Cuvântul, oul, lutul... n-au contat
Cât a contat ceva din piept: un "Dang".

Şi mi-a bătut pe-acolo ca-ntr-un clopot,
De mă uitam în jur să văd: cumva,
Se prinde lumea-n jur că-mi e în clocot
Tot sângele... holbându-mă la ea?

Stăteam ca un vampir surprins de ziuă,
Ceva mi se-nnodase-n gât, de teamă,
Simţeam cum mă curbez, că-s bun de piuă,
Şi capu-mi zumzăia de "Mamă, mamă!"

Mă sufocam, mi se-nfundase glota
Privindu-te, frumoasa mea... Toyota.

sonet epigramatic de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

Nu vreau să cântăresc ceva acum
din ce-a fost bun sau rău sau nu a fost,
căci nu vreau viaţa să-mi măsor precum
acei ce cred că totul are-un cost.

Nu vreau să-mi fie teamă că ceva
din echilibrul vieţii n-a fost bun
şi m-a-nclinat, ca drept să nu pot sta
când judecăţii am să mă supun.

Nu vreau nici să compar, nici să măsor
o faptă sau un gând sau chiar un vis
din tot ce-a fost, cu dor sau fără dor,
din ce-am înfăptuit sau am promis.

De ce nu vreau? E doar un amănunt:
când toate-s pe un umăr, doare crunt.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşa din viitor

Îmi amintesc, din nou, de ce va fi,
În viitorul dintr-un vis ce-a fost,
Dar l-am trecut în cele fără rost
De care n-am mai vrut, nicicând, a şti.

Şi iarăşi văd în visul ireal
Un viitor ce poartă amintiri.
Nici azi nu-mi sunt, nici ieri n-au fost trăiri,
Dar sunt acolo-n vis ceva real.

Apar, plutesc un timp în jur, dispar,
Scântei din focul încă neaprins,
Ori fulgi pe care iarna nu i-a nins
Şi-aşteaptă viitorul când apar.

Sunt amintiri ce nu s-au petrecut
Şi aşteptări pe care nu le am
Din vremea-n care-n viitor aveam
Un foc rămas cenuşă, în trecut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de Cuvânt

Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Şi la sfârşit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viaţă; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ape repezi şi caline

Jur pe piatra care-mi stă în cale
Şi pe norii care-mi plâng pe creştet
Pe consoane jur şi pe vocale
Şi pe tocul care-mi stă sub deget.

Jur pe duioşiile tăcute
Şi pe neştiut ce zace-n mine
Pe dureri şi patimi înnăscute
Jur pe ape repezi şi caline.

Jur pe-ntâia noastră întâlnire
Pe acordul inimii virgine
Pe decent, pe simplu, pe uimire
Şi pe tot ce vine de la sine.

Jur pe crâng, pe mare şi pe soare
Pe luceafăr, stele şi pe lună
Pe tot ce rămâne şi nu doare
Şi pe viaţa ce ne-a fost arvună.

Jur pe-atingere şi-înfiorare
Pe copila şi femeia taină
Jur pe şoaptă şi pe-îmbujorare
Pe întâia dezbrăcată haină.

Jur pe primul geamăt de plăcere
Ce-a adus pe lume gânguritul
Jur pe început şi ne-încheiere
Precum vrerea ce-a urnit clăditul.

Jur pe întâmplări şi pe destine
Sau pe capătul uitat de lume
Pe pahare goale şi mai pline
Şi pe versuri ce n-au fost antume.

Jur de şapte strofe-n amalgame
Chiar dacă, nu cred în jurăminte,
Mă tot joc cu nişte criptograme
Dibăcind nespusele cuvinte.

Fiindcă jur să mi te port în moarte
Dragoste, lipsită de păcate!

15.10.2020

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ne salvează? Memoria fotografică... din ce a fost, din ce s-a vrut, din ce-am trăit ori am iubit, din cât am dăruit şi ce sperat avea, din fericire dăltuită cu suspine, din cum ne-am strâns la piept când ne-a durut, din ce n-am îndrăznit şi n-am putut, din visele gustate dimineaţa la cafea, din noi în alţii şi din alţii-n noi, din gânduri ce ne-au frământat ca pe eroi. Rămane ce-a contat iar restul e "uitat".

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, raza mea de soare

Mamă,

Ies afară şi mie frig.
Intru-n casă şi mi-e frică.
Din puteri mamă te strig,
dar speranţa îmi e mică.

Întoarce-te la mine mamă,
la pieptul tău să mă-ncălzeşti.
Fără tine-mi este teamă
când doar din cer mă priveşti.

Pe băncuţa de la poartă
zi de zi, mamă te-aştept.
Spre tine gândul mă poartă,
inima mă doare-n piept.

Sufletul... ce să mai spun;
a plecat din pieptul meu.
Pribegeşte pe alt drum,
să urce la Dumnezeu.

Noaptea privesc mândra lună
şi îmi pare zâmbitoare.
Mie parcă ar vrea să-mi spună
cât eşti de strălucitoare.

Mamă – raza mea de soare!
Mamă – icoană mare şi sfântă,
îngerii să te-nconjoare,
că mi-ai fost o mamă scumpă.

poezie de Dumitru Delcă (8 martie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, vine toamna

nici eu nu mai sunt cel care am fost
ştii bine asta
mamă
mimez doar ceea ce am fost
o parte din mine se clatină
precum vântul
din când în când
mă uit în oglindă şi mă contrazic
de dragul a ceea ce am fost
m-aş pregăti să-şi cer ceva dar
cuvintele mi se transformă în umbre
aidoma apei în gheaţă

vine toamna mamă şi
cuvintele nu se mai leagă
ştiu
tu plângi şi desenezi umbre
pentru atunci când
ne vom reîntâlni

mamă,
vine toamna

poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată...

n-am nici tată nici mamă n-am nici soră nici frate

am doar vreme de-o seamă cu nimic şi cu toate

n-am nici mamă nici tată n-am nici frate nici soră

doar o notă uitată-n suita de horă

n-am nici soră nici frate n-am nici tată nici mamă

nici noroc nici dreptate nici curaj şi nici teamă

n-am nici frate nici soră n-am nici mamă nici tată

dar mai am înc-o oră pentr-o ultimă dată...

poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca-n serai de mai

Într-o zi, spre sfârşitul lui mai,
Mă simţeam ca un paşă-n serai.
Ce-o fi fost, nici acum nu-nţeleg
Şi aş vrea, că-i mister, să-l dezleg.

Oi fi fost sub o vraja de zână
Ori aveam mâncărime la mână
Când stăteam pe fotoliu-ntr-o rână
Şi-atingeam câte-un şold de cadână.

Şi-mi plăcea – o, my God! – ce-mi plăcea
Când, mai sus, mâna mea atingea
Rotunjimi dintr-o lume de vis!
Ce să mai! - un serai... paradis.

Oh, ce zi! Ce a fost, ce n-a fost,
Cred c-avea-n ziua-ceea un rost,
Că mi-a fost zi de dulce, nu post
Ca acum: robotind ca un prost.

Muncă, eu? Munca mea-i să gândesc
Şi, cumva, chiar acum mi-amintesc
De o zi când prin juru-mi muncea,
Prin "serai", doar o singură... Ea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea-n care nu mai sunt

A dispărut întreaga lume,
Însă cumva eu încă sunt,
Acelaşi om, acelaşi nume,
Dar altfel, pe un alt pământ.

Mirat mă uit în jur şi-mi pare
Că s-a schimbat parcă ceva,
Nu-i nici mai mică, nici mai mare,
Dar avem loc cu toţi în ea.

Încet, încet, apar alţi oameni
Un zâmbet au pe faţa lor,
Nu mai sunt rase, ci doar semeni,
Ce doar iubire par că vor.

A dispărut o lume-ntreagă,
Şi-a luat cu ea ce-a fost mai rău
Ce n-a putut timpul să dreagă
În gândul meu, în gândul tău.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rolul jucat de timp la începutul universului eu cred că este cheia finală spre a elimina nevoia de un Mare Arhitect (Dumnezeu), şi pentru a dezvălui modul în care universul s-a auto-creat... Timpul în sine trebuie să ajungă la o oprire [la singularitate]. Nu se poate ajunge la un timp înainte de Big Bang, pentru că nu a existat timp înainte de Big Bang. Am găsit în sfârşit ceva ce nu are o cauză, deoarece nu a existat timp în care să existe o cauză. Pentru mine acest lucru înseamnă că nu există nici o posibilitate de a avea un creator, deoarece nu este timp în care să fi existat un creator. Din moment ce timpul a început în momentul Big Bang-ului, a fost un eveniment care nu ar fi putut fi provocat sau creat de cineva sau ceva... Aşa că atunci când oamenii mă întreabă dacă un Dumnezeu a creat universul, eu le spun că întrebarea în sine nu are sens. Timpul nu a existat înainte de Big Bang, aşa că nu este timp în care Dumnezeu să poată să facă universul. Este ca şi cum ai cere indicaţii pentru a ajunge la marginea Pământului. Pământul este o sferă. Nu are o margine, aşa că a o căuta este un exerciţiu inutil.

citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis periculos

Am visat aseară-un vis stupid
Pot sa jur şi-acuma că-i coşmar
Se făcea că-s membru (de partid)
Promiteam că sa vă scap de-amar...

Dimineaţa judec, sunt lucid
Cât de greu mi-a fost... nu aveţi habar
Visul de aseară-a fost stupid
Pot sa jur şi-acuma că a fost coşmar...

Mult lume crede că-s perfid
Nu mă supăr eu de asta, dar
Ştiind că-s un simplu individ
Mă consider vinovat, hilar...

C-am promis ca să vă scap de-amar!...

rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prima zi de şcoală

Când la şcoală-n prima zi,
învăţătoarea zâmbind,
m-a luat dintre copii,
eu am început să plâng.

Ca o mamă iubitoare
m-a rugat cu tonu-i blând:
"Hai, zâmbeşte ca o floare!
Nu vreau să te văd plângând".

Cu căldura ei de mamă
spre mine s-a aplecat.
Mi-a spus să nu-mi fie teamă,
şi fruntea mi-a sărutat.

Abia atunci am înţeles
că are un suflet bun.
Am trecut al vieţii stres
şi am îndrăznit să-i spun:

Doamna mea învăţătoare,
mama n-a putut să vină.
Mi-a dat să v-aduc o floare
din frumoasa ei grădină.

S-a aşezat lângă mine
şi-n căldura-îmbrăţişării,
M-am simţit atât de bine
că plânsul l-am dat uitării.

poezie de Dumitru Delcă (16 decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvîntul

Motto: Ioan 1:1 La început era Cuvântul,
şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era
Dumnezeu...

... când căutăm scânteie în poezie
şi chintesenţa mea când căutăm
eu bolovani rostogoleam pe fantezie
şi stele peste ea rostogoleam

când mă durea aşa cum nu se doare
şi sângele în vine-mi erupea
aceiaşi bolovani îi aruncam în soare
şi soarele în hohote râdea

iar când a fost cumva să nu mai fie
nici spaţiu şi nici timp nici undeva
materii de nuanţa cenuşie
sorbeau Cuvântul cu scânteia Ta...

poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-mi spuneţi ce-a fost înainte de "Big Bang", vă explic în detaliu ce va fi după "Big Crunch".

aforism de Alex Dospian (martie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

Foaie verde, flori de mirt, mamă,
La Covid m-am convertit, mamă,
Că vor mamă să mă ducă,
În Italia la muncă, mamă.

Doamne, cât îmi e de greu, mamă,
Plânge portofelul meu, mamă,
Nu mai am nici mărunţiş,
Mi-e gândul la măritiş, mamă.

Lasă mamă că nu mori, mamă,
Iei Covid de sărbători, mamă,
Şi le dai pe card la toţi,
Fată dragă, cât mai poţi, mamă.

Bani în cont ai cu lopata, mamă,
Fiindcă eşti fata lui tata, mamă.
Şi-apoi tot te-ai mărita
Cu Covid, de ziua ta, mamă.

Naşa Carantina ştie, mamă,
De folos ce-are să-ţi fie, mamă.
Stai aici şi nu pleca,
Acolo n-ai ce căta, fato!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte la indigo

Nu e cu- "A fost odat' "
şi nici cu "de n-ar fi",
căci este zi de zi
şi –zău!- m-a încântat.

Ea, nouăzeci de ani,
el, nu-i decât un puşti
de-ţi vine să-l deguşti
iar eu... sunt dintre fani.

Cum am aflat de ei?
Păi, nu mai ştiu nici eu!
dar îi tot văd, mereu,
zburând ca nişte zmei

la piaţă, în Obor,
sau la vreun magazin,
de-mi vine să mă-nchin,
dar, cum să spun: ‘i-ador!

Nu se feresc defel
de lumea dimprejur,
şi sunt convins, vă jur:
la minte sunt la fel.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plumb pe aripi

Mi-au fugit din jur "urâţii",
Nici nu ştiu ce i-a gonit,
Poate-a fost doar gluma vieţii,
De-a-i trimite-n asfinţit

Mă impiedicam de dânşii
Când dansam pe ritm de vals,
Mormăiau, erau ca urşii,
Pierdeam paşi în al meu dans

Nici nu caut explicaţii,
La ce bun? Oricum s-au dus!
Şi cu ei şi aberaţii...
Au fugit şi s-au ascuns

Nu cred c-am făcut nimica,
Am iubit, am existat,
Am uitat ce este frica
Şi te uită! Au plecat...

Să le fie numai bine,
Mă tot pun în locul lor,
Am ceva din ei în mine,
Ceva greu, ce curmă zbor...

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună, din nou

Se-nalţă în văzduh, spre nemurire
Pe note stranii dintr-o melodie
Al cărei autor a fost să fie
Demult pierdut din orice amintire.

Doar ea nu i-a uitat trecuta-i viaţă
Şi tot ce-a scris, şi vorba lui blajină,
Plutind uşor, ca-n plâns de violină
Ce-n suflet îţi pătrunde şi-l dezgheaţă.

L-a însoţit în lumea lui de vise
Şi a văzut în jur doar frumuseţe
În timpul ce părea că adormise.

Nu sunt nici lacrimi, nu e nici tristeţe,
Ci numai liniştea ce-o bănuise
Când steaua lui, căzând, i-a dat bineţe.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rimă

Mi-am încorsetat parcă gândul în dragostea frumoasei rime,
De ceva timp, nu ştiu; să-mi chinui plăcerea prin cuvinte alese...
Mie-mi nu; pentru alţii, ce-ar crede că-i tot uşor, făr' să le pese
Că pas de dans e de când lumea... în acord, de corpurile sublime!

E cântec tot, ce-i aştepţi geamăn cuvântul pus, ghicit, pereche,
Neaşteptat de ce va fi; un paso doble în bang de-un clopot,
Grav câteodată, cum şi viaţa -ce n-o simţim, doar când e veche,
Sau clopoţel cu ritm de step- ce-o alerg nebun pierdut în ropot.

Sunt melancolic tot mai des, îndrăgostit de fostul mine,
Ce atunci nici nu ştiam că sunt şi că voi fi un suvenir,
Mă căutând fine fărâme, cum puzzle, să mă refac rime...
Şi căutări în jur s-agăţ... din ce-am atins şi mai respir.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!