Sonet monorim

Din vremuri, râuri gângurim...
cu vise trupul ne-ngrânim
şi sângele ni-l iconim,
din lut fiind, celeşti să fim!

Ca merii-n toamnă meruim,
precum cireşii cireşim,
precum stejarii stejirim...
Din tată-n fiu ne ogorim,

de dor de iarbă dogorim
şi gândul ni-l clorofilim...
În sinea noastră dunărim

şi ne mereu melancolim...
Pe plaiul vechi să timpurim,
privighetori trandafirim!

sonet de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această femeie este ţărancă din tată-n fiu.

aforism de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu avea mamă, întrucât era ţăran din tată-n fiu!

aforism de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din dorul meu

Mi-e dor de tine uneori
Precum cocoşilor de zori
Precum urechii de cântat
Precum iubirii de păcat

Mi-e dor de tine uneori
Precum mugurilor de flori
Precum oceanului de vânt
Precum tăcerii de cuvânt

Mi-e dor de tine uneori
Şi-aş vrea din dorul meu să mori.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul trecerii prin lume

Cine suntem şi unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim,
Dar nu putem ca să pricepem
Al veţii sens ce ni-l urzim...

Ce e lumea nu-nţelegem,
Nici pe Pământ cum răsărim,
Cine suntem şi unde mergem?
Din vremuri vechi ne tot gândim.

Noi suntem tentaţi să credem
Că-n acest loc doar poposim,
Apoi spre viitor să trecem
Luaţi în zbor... de Heruvim.

Cine suntem şi unde mergem?

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi avem un basm în noi, pe care nu ni-l putem citi singuri. Avem nevoie de cineva care, cu mirare şi încântare, să ni-l citească şi să ni-l povestească

citat clasic din Pablo Neruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

demult, în vremuri vechi
clădeam tăceri
în umbra ramurilor goale
din frunze scriam mărturisiri
pe trupuri dezgolite de copaci
sunt gând, sunt pasăre în zbor
păşesc printre cuvinte aruncate
şi glasul urcă, urcă către El
în trupul meu de lut
făcut-am legământ
să scriu, să scriu mereu cuvântul Tău
pe puntea către cer
mă apropii cu iubire
pe buze însângerate port cuvântul
şi din al Tău cer pogori în lume, iubirea
iubirea e azurul nemuririi, e sângele de foc şi timpul este'i trupul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia...

La început a fost Femeia,
apoi au apărut poezia,
pictura şi sculptura...
Femeia alerga liberă,
prin poieni de pădure,
se căţăra pe stânci
şi, se avânta în zbor
spre Paradis.
Frumuseţea ei-
minune clădită-n taina Curcubeului
fiind creată de însuşi Dumnezeu....
Graiul ei, blând ca al îngerilor,
plutea peste întinderea albastră.
păşea uşor precum gândul
ce trece neauzit, de la un om la altul.
Sculptori celeşti i-au modelat trupul
din cel mai preţios jad,
mirosind a mentă sălbatică
şi a Dragoste.....

poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne înarmăm cu Eminescu

Eminescu-i bomba nucleară
România-i o explozie în lanţ
păi avem un singur dor la ţară
nu mai vrem politică ci danţ

România-i o explozie în lanţ
ce poeţi sunteţi din tată-n fiu
a căzut maşina timpului în şanţ
hai să ne iubim cât nu-i târziu

Ce poeţi sunteţi din tată-n fiu
şi aveţi un singur dor şi-o ţară
altă Românie Doamne nu mai ştiu
asta-i bomba noastră nucleară

Dacă poezia o să vă adoarmă
Eminescu-i cea mai tandră armă

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de epocă

Într-un buchet de flori de toamnă... am pus parfum de epocă,
Un vechi parfum stors din romanţe, din frumuseţi îngălbenite.
Parfum de coarde-atinse tandru şi veşnic... ca un miez de rocă,
Parfum din vremuri ce sunt duse... parfum din timpuri fericite.

Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de nostalgie,
Un vechi parfum cu iz de-atuncea, când ne iubeam fără păcat.
Parfum de epoci strânse-n viaţa... cu-aceiaşi timpi ca-n trilogie,
Parfum din vremuri stinse-n vremuri, odor ce-şi n-are duplicat.

Într-un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de tinereţe,
Un vechi parfum, stors din dorinţe... păstrat acuma în memorii.
Parfum de nopţi topite-n patimi, de nopţi cu nuferi de nobleţe,
Parfum din vremi demult apuse... din vremi răzleţe prin istorii.

Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de ploi târzii,
Un vechi parfum cu-aromă dulce, cu-aromă coaptă, de demult.
Parfum din stropi de pasiune... ce-au curs prin nopţi cu frenezii,
Parfum din vremi... ce-au fost odată, romanţe vechi ce le ascult.

poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărmul de dor

Dintre vise cuminţi
Transformate-n dorinţi,
Se mai naşte un dor, nedorit, arzător,
Şi pluteşte prin zidul icoanelor vechi
Aşezate perechi
În intrânduri străvechi
Dintr-un cer străveziu c-o privire de fiu
Ce se-ntoarce, mirat, încordat şi târziu,
La o casă de lut
Părăsită-n trecut,
La o viaţă ce-a fost şi din care-a plecat
Pe un drum cu un rost
De pe-un ţărm neştiut.

Iară dorul acel
Din icoane-n rastel,
Îl zăreşte privind şi l-ar vrea jinduind
La un vis şi un dor
Mult dorit,
Arzător,
De icoane străvechi,
Aşezate perechi
În cotloanele vechi
Dintr-o casă de lut
Cu un rost şi-un trecut
Luminos, cunoscut,
De pe ţărmul ştiut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima albastră

Din liniştea noastră
doar gândul mai cuvântă
lacrima albastră
doar Cerul o mai zvântă.

Din tâmpla noastră
doar versul mai grăieşte
lacrima albastră
doar Luna o iubeşte.

Din inima noastră
doar sângele suspină
poezia castă
doar ţie ţi-e stăpână.

Din iubirea noastră
doar liniştea ne cântă
lacrima albastră
ne este ruga sfântă.

În dorinţa noastră
doar trupul se afundă
lacrima albastră
în tine se scufundă.

Din inima-mi de fată
doar tu cuvânţi cu dor
de vei pleca vreodată
voi şti decât să mor.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă nespusă sau... Daniel

Te vreau în poza de hublou
Te vreau mereu, te vreau din nou...
Să-ţi fiu etern, în zbor, erou
Te vreau mereu, te vreau din nou...

Să-ţi dau planajul de condor
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Picaj de ai, în loc să-ţi mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...

Să-ţi fiu cuvântul numai eu
Te vreau cu dor, te vreau mereu
Să-ţi fiu culoare-n curcubeu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...

Veşnic iubitul de liceu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...
Să te iubesc şi-apoi să mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...

Du-mă la ochi să-ţi fiu o geană
Edith, Simona, Love, Ioană
Sau scrum din sufletu-ţi rimel
De-amor... Scris, nume; "Daniel"...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri, vremuri

Om normal, cum toţi socot,
De o vreme, din păcate,
Gheorghe s-a scrântit de tot:
Vrea să facă-o facultate!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise dorite

E toamnă afară, e toamnă şi-n inima mea
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat şi nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezeşti simţurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă şi-n ochii mei
Şi mi-e dor, atât de dor de vocea-ţi blândă,
Căci doar tu tristeţea din inimă poţi să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi ştie să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă şi-n sufletul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de şoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă şi-n trupu-mi rece
Şi mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristeţe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă şi-n gândul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ţi ating inima şi sufletul... azi şi mereu,
Sperând să-mi îndeplineşti visele dorite...

poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Copacii se dezbracă de vibraţii,
Izvoarele se culcă în poeme,
Privighetoarea şi-a pierdut din graţii
Iar trandafirul, îmbrumat, se teme.

E toamnă altoită cu-ntrebări,
De mâine, gândul va cerşi petunii
Şi, altoiţi cu-albastre depărtări,
Tânjim spre cerul ce prieten nu ni-i!

Acidul toamnei trece peste prund...
Iubito, puritate-adânc timidă,
Să nu te ardă clipa, te ascund
În gândul meu, eternă piramidă!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din greşeală

Nicolae, moş cu plete,
S-a topit precum clăbucii;
N-am avut, odată, ghete
Şi, prostuţ, i-am dat papucii!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna sufletului meu

E toamnă din nou,
Nu doar pictată într-un tablou,
Se aştern frunze peste sufletul meu,
Adie un vânt uşor.

E septembrie, luni.
Din verde crud, sufletu-mi usuci
în tonuri de galben şi portocaliu,
Pierd din culoare,
precum şi cele mai puternice frunze,
cad într-un târziu.

Toamnă e şi acum, era şi atunci,
Nostalgie în buchet, îmi aduci
Un anotimp sau o stare,
Căderi de frunze, un metronom în bătaie.
Timpul se comprimă,
Noaptea stinge mai repede ziua
şi deprimă.

Am stări în contrast,
Dar nimic nu-i permanent,
Cum, nici pentru frunza de pe ram,
Firul vieţii nu-i etern.

Aşa că toamnă, cât vei sta,
Lasă-mă să mă îmbrac cu haina ta,
Să gust din rodul tău,
Să simt ploaia, cum îmi inundă trupul,
Aşa cum faci tu, cu gândul meu,
Să fiu decor, să fiu parfum
Într-o poză de album.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poet e fiecare-n gând,
Cu versuri clasice sau albe,
Gândite liber, la un rând,
Cu asonanţe prinse-n salbe.

Poet e fiecare ins
Ce desenează-n gând, grădină,
Când iarna-i grea şi plaiul nins
De milostenia divină.

Poet e fiece copil
Ce călăreşte-o nuieluşă
Şi, fără de figuri de stil,
Culege basme din cenuşă.

Poet e doar acel ce vrea
Să pună-n glas privighetori
Şi muguri calzi pe-o rămurea
Ce s-a trezit mai tristă-n zori.

Poet e fiece adult
Ce crede-n zei şi-n curcubeu
Şi, în al sevelor tumult,
Îl pipăie pe Dumnezeu.

Ca fiu al gândului etern,
Cu zvon de fluier şi de nai,
În coasta vastului infern,
Poetul e un colţ de rai!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a murit Poetul

Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de ţărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârşit,
ex nihilo nihil, poemul
se naşte din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânţa din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate şti.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă din nou în calendar

E toamnă din nou în calendar.
Afară bate un vânt rece şi avar.
O frunză cade pe pământul umed, solitar.
E toamnă din nou în calendar
Şi într-un vechi, micuţ bazar
Cântă vesel un lăutar,
Un cântec de dor şi de păhar!
Căci e toamnă din nou în calendar.
Pe strada cu un singur felinar
Trece grăbit un birjar,
Ducând un suflet plin de dragoste şi amar!
Căci e din nou toamnă în calendar.
Iubito tu mă întrebi încet şi rar
De ce nori pe cer apar?
De ce latră în noapte acel ogar?
Eu îţi răspund cu glasul meu sentimental
Pentrucă e din nou toamnă în calendar.

poezie de Vladimir Potlog (23 octombrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!