Din vise uitate
Visează-mă ca și cum aș fi un nor,
Un material eteric, transparent,
Ca și cum aș fi fost un izvor de apă curată,
Care-și depășește cursul conștient.
Gândește-te la mine ca la o rebelă,
Ca fulgerul orbitor al ploii
Care din senin umezește respirația vântului.
Mângâie-mă ca pe o petală de flori,
Catifelată și umedă de rouă, parfumată,
Într-o zi strălucitoare care aprinde o lume neînăscută.
Ajută-mă să-mi văd visele uitate,
Vise cu vele înghețate într-o mare lividă
Care a fugit de iarnă.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre rouă
- poezii despre ploaie
- poezii despre iarnă
- poezii despre gheață
- poezii despre flori
- poezii despre depășire
Citate similare
Soarele din urma ploii
Ești frumoasă ca un strop de rouă
Pe corola florii unui crin,
Într-o dimineață-n care plouă,
După care cerul e senin.
Ești frumoasă ca o blândă rază
Care s-a ivit și a picat
Dintr-un soare dulce, de amiază,
Într-o zi în care a plouat.
poezie de Marius Robu (25 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Marius Robu despre ploaie
- poezii despre Soare
- citate de Marius Robu despre Soare
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre frumusețe
- citate de Marius Robu despre frumusețe
- citate de Marius Robu despre flori
- poezii despre crini
Respirația din zori
O noapte ciudată sufocând
Ultimul strigăt cu o stea.
Acum, când luna s-a oprit
Cu privirea peste respirația mea
Împachetându-mi sufletul
Într-o singură noapte,
Fără tulburări,
Mi-am amintit gândurile
Ce se prăbușeau fără vânt
De pe treptele unui trotuar sinuos,
Care continuu, sub picioarele mele
Îmi simțea tremurul teribil
A unei respirații infinite
Luminând nostalgia
Unor ritualuri uitate.
Respirație, cântecul gândurilor
Într-o noapte,
Respirație, gândul diafan
Al zorilor...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre picioare, poezii despre noapte, poezii despre muzică sau poezii despre Lună
După ultima iarnă
În ultima iarnă
În care ți-am rostit numele,
Am rostogolit timpul
Să-mi treacă de dor,
Să-mi aducă lumină nouă
După furtuni de zăpadă,
Îngemănând într-o ultimă oră
Pământ și cer după curcubeu.
Am răsturnat pașii nehotărâți
Din cercul de foc al gândurilor mele,
Și m-am îndemnat să luminez eu
Zborul neprefăcut al dorinței,
Sărutul născut în întuneric
Și timpul care își reglează scurgerea,
Știind că tot ce trebuie
Să se împlinească, se va împlini
După ultima iarnă...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre zbor, poezii despre sărut, poezii despre ore sau poezii despre naștere
Fulgerul, izvor de lumină
Îmbrac în mici emoții, cuvintele,
îmi strecor pe nesimțite iubirile
și mă intorc acasă în singurătate
cu toate femeile îndrăznețe și fugare.
Mă pierd în ochii lor lunatici
ca într-o fântână albastră
de unde au fugit stelele verzi,
au rămas durerile îmbătrânite în apă,
fulgerul, izvor de lumină.
Noaptea-i o consolă susținută de pilaștri
pe sub care trec femeile singure,
dincolo așteaptă bărbații veleitari
roși de nerăbdare.
Nu mai e mult pănă se nasc întâmplări
care se-ngroapă-n uitarea lumii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre ochi, poezii despre iubire, poezii despre femei și bărbați sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vis de iarnă
Te-am privit
când era liniște...
Și îți simteam
toate cuvintele.
Tu îmi spuneai
că sunt un mic nor
ce îmi trec ploaia
în timp ce visele se-ntrec
cu noaptea
ca și copacii
ce trec prin anotimpuri.
Ochii iți străluceau
într-o nebunie
ce tremura în lumină.
Poate eram doar
aproape de iarnă.
Am îmbrăcat surâsul tău
cu inima zăpezii
numindu-mi visele
din palmele tale
TU...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie sau poezii despre inimă
Agățată de cuvinte
Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit și mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbește
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulțumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.
Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiți la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înțelegi niciodată,
Restul rămâne în tine și ningi.
Am fost un zâmbet în vocea ta
Și-o privire într-un strigăt
Agățat de cuvinte.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre cuvinte, poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere sau poezii despre schimbare
O lume...
Motto: "Cred că lumea a fost prea mare pentru mine..." Octavian Paller
Mă pierd printre nouri și plâng
Și frunze foșnesc printre vânt
Sălbatică lume prinsă-n povesti,
E lumea albastră în care trăiesc!
Și pomii își plâng soarta lor,
Și fluturii plâng până-zori,
E trasă perdeaua de vise ușor
Și lumea-o privesc printre flori!
Caut urma de iarnă prin noi
Cum curge cu fulgi și noroi,
Sălbatică minte ce ești,
Îmi ceri nemurire și cerți!
Te strig de pe culmi nenăscute,
Iubire, soptește-mi ceva,
Tărâna îmi cântă durerea
Și lumea trăită-i tăcerea!
Mă pierd printre umbrele reci,
Cu iubire și flori de regret,
I-au iubirea cu mine s-o am
Într-o lume ce plânge încet!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre viață sau poezii despre frunze
Când ploua pe afară
Când plouă rece pe afară
Să numeri lacrimile vagi,
Care din ceruri într-o doară
Plouă pe mine și pe dragi.
Și îmi e rece fără tine,
Și tremur când mai bate vânt,
Îmi este tot amărăciune,
Îmi ești durerea cât mai sunt.
Și plouă, plouă toată ziua,
Chiar dacă-i soare, dacă-i cald
Și simt în mine cum mă plouă,
Anunță ploi un mic herald.
E apă multă, multă apă,
Cade din cer peste pământ,
Cad lacrimile și se crapă
Din ochii mei și din cuvânt.
Când ploua rece pe afară
Să te gândești, să mă privești,
Din când în când, iară și iară,
Să te întrebi, mă mă iubești?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre apă
Păstrează-mă
Păstrează-mă în ochii tăi
Ca o lumină sau ca floare,
Păstrează-mă ca roua-n văi
Sau lacrima care te doare.
Păstrează-mă, nu mă uita,
Zâmbește de-ți aduci aminte
Cum te iubesc în umbra ta,
Cum ne iubeam mai înainte.
Păstrează-mă cum te păstrez
Ca o icoană preasfințită,
Ca o petală albă, roz,
Ce-o pun la piept neofilită.
Păstrează-mă de poți și-n gând,
Să-ți mai aduci din când aminte,
Mai scrie-mi de mai poți și-un rând,
Ce vrei să-mi spui printre cuvinte.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre roz sau poezii despre icoane
Păstrează-mă
Păstrează-mă în ochii tăi
Ca o lumină sau ca floare,
Păstrează-mă ca roua peste văi
Sau lacrima care te doare.
Păstrează-mă, nu mă uita,
Zâmbește de-ți aduci aminte
Cum te iubesc în umbra ta,
Cum ne iubeam mai înainte.
Păstrează-mă cum te păstrez
Ca o icoană preasfințită,
Ca o petală albă, roz,
Ce-o pun la piept neofilită.
Păstrează-mă de poți și-n gând,
Să-ți mai aduci din când aminte,
Mai scrie-mi de mai poți și-un rând,
Ce vrei să-mi spui printre cuvinte.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni de hârtie
Pe trotuarul gri ce umbra-mi susține,
ai mei pași au uitat de mine.
În această iarnă târzie,
mâinile-mi reci cad în agonie.
Înainte privesc... nici țipenie de om...
În juru-mi simt cum crește un imens adenom.
Cum ar fi să fie cineva să-i pot vorbi
sau umbra-mi cenușie să o pot albi?
Acest pământ de fier îmi oferă
doar umerii împovărați văzuți din spate, precum o barisferă.
În nefericita amintire inima-mi se strânge,
vechi prafuri dezgropate, antice timpuri atinge.
Dar iată! O secundă, un pas o răsuflare
și totul devine încremenit sub soare...
Fulgerul orbitor mă surprinde
totul e clar și mintea-mi se aprinde.
Norii se rup, pământul se deschide și se pleacă,
aerul se oprește întins între van și realul închis în teacă.
Acum și eu sunt încordată...
ochii-i ridic și văd oameni de hârtie cum n-au fost odată.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre secunde, poezii despre nori, poezii despre hârtie sau poezii despre fier
În puritatea aeriană a muzicii lui Mozart și Bach, care atinge uneori o sublimă gravitate melancolică, nu o dată te simți ușor, transparent și îngeresc. Ai atunci impresia că ție, ființă nemângâiată de a trăi, îți cresc aripi ce te avântă într-un zbor senin, cu surâsuri discrete și voalate, cu eternități de farmec eteric și de transparențe dulci și mângâietoare. Este ca și cum ai evolua într-o lume de rezonanțe transcendente și paradisiace. În orice om este ca potență ceva îngeresc, dacă n-ar fi decât regretul după o astfel de puritate și aspirația după o veșnicie de seninătăți.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate despre îngeri, citate despre viață, citate despre rai, citate despre muzică, citate despre melancolie, citate despre evoluție, citate despre creștere sau citate despre aripi
Du-mă, iarnă...
Du-mă, iarnă, peste lume,
într-o țară fără nume,
unde șade-o zână bună
care de pe cer adună
toate tainele din stele
și-apoi suflă peste ele,
lângă suflet să le-aștearnă.
Du-mă, iarnă!
Du-mă, vântule haihui,
într-un loc al nimănui,
unde să zâmbesc mereu,
să-mi fac cuib în curcubeu
ca să nu-mi mai dea de urmă
lacrimi care-n pleoapă scurmă
și mă-ndoaie spre pământ.
Du-mă, vânt!
Ia-mă, crivăț, pe-o aripă
și mă zboară într-o clipă
până dincolo de noapte,
să miros cireșe coapte
și să-mi vină la ferești
ursitoarea din povești,
să-mi ursească să mai cânt,
să mut cerul în cuvânt.
Du-mă, iarnă, du-mă, vânt!
poezie pentru copii de Mihaela Hură
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție
Mă-ntorc la liniște
Vreau să devin bătaia inimii mele
Și țipătul sufletului să nu-l mai aud
Să-mi duc singurătatea în vacanța mare
Și visele de-acum să mi le urc în pod.
Boabe de minute sau o mulțime de ani
Momente suspendate în orele toate
Te privesc între fărămituri de timp sideral
Mă întorc spre gândurile mele uitate.
Mă-ntorc la liniștea silabelor nescrise
M-adun în jurul meu lipită de lumină
Cuvinte sap în râul care mă inundă
Descopăr curcubeul din mine ce înclină
Mă-ntorc la liniștea dintâi și sper în tine
Lăsând doar timpu'-n urma lui, ce nu-i de vină.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vacanță, poezii despre vacanța mare sau poezii despre râuri
I-au făcut un leagăn dintr-o coajă de alun, saltea din petale albastre de toporași, iar plapuma era o petală de trandafir. Aici ședea noaptea, dar ziua se juca pe masă. Femeia pusese o farfurie plină de apă și de jur împrejur, pe marginea farfuriei, așezase flori cu lujere în apă. Pe apă plutea o petală mare de lalea pe care ședea Degețica și umbla de la o margine la alta a farfuriei; avea drept vâsle două fire de păr de cal. Era o plăcere s-o vezi. Știa și să cânte și cânta așa de subțirel și de dulce, cum nimeni n-a mai cântat vreodată. Într-o noapte, pe când ședea frumușel în pătucul ei, pe un ochi de fereastră care era spart a intrat o broască. Broasca era urâtă, mare și jilavă. A sărit drept pe masă, acolo unde ședea Degețica și dormea acoperită cu petale roșii de trandafir.
Hans Christian Andersen în Degețica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noapte, citate despre trandafiri, citate despre roșu, citate despre păr, citate despre promisiuni, citate despre plăcere, citate despre lalele sau citate despre jocuri
Oglinda din adânc
Când mă privesc într-o fântână
mă văd cu-adevărat în zi
așa cum sunt și-am fost și-oi fi.
Când mă privesc într-o fântână
ghicesc în fața mea bătrână
cum ceruri și pământ se-ngână.
Când mă privesc într-o fântână
știu că-n adâncuri foste mume
îmi țin oglindă, ochi de lume.
Când mă privesc într-o fântână
îmi văd și soarta, uit de nume.
poezie clasică de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe sau citate de Lucian Blaga despre bătrânețe
Într-o zi de sărbătoare
Port o ie cât un soare,
Moștenire din străbuni,
De la mama, de la buni!
catren de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre moștenire sau poezii despre mamă
Când începi o carte un roman de multe ori e ca și cum ai intra într-o lume nouă, într-un ținut pe care nu l-ai mai văzut. Căci lectura prezintă mare asemănare cu voiajul. Uneori, chiar după primele pagini ale unei cărți, ai impresia că, de-abia coborât din hotelul în care ai descins în cursul nopții, te găsești într-o calmă dimineață de vară, pe străzile unui oraș în care n-ai mai pus niciodată piciorul, în locuri și aspecte noi și totuși familiare, printre oameni care-ți sunt străini, dar față de care nu te simți, tu însuți străin.
citat din Eugen Herovanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cărți, citate despre picioare, citate despre oraș, citate despre lectură sau citate despre dimineață
Noian de cuvinte
Mult timp, am încercat
Să-mi schimb cuvântul...
Dar m-au doborât anotimpurile...
Sufletul meu a ajuns la supraplin
Și a plouat în toamnă,
Și a nins în iarnă,
Apoi m-am pierdut
Într-o gradină de vară,
Între anotimpuri de păreri,
Puține tristeți, câteva zâmbete...
În prag de anotimpuri,
Între mine și tine suntem noi,
Și un noian de cuvinte.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri, poezii despre tristețe sau poezii despre toamnă
* * *
într-o lume perfectă nu ți s-ar tăia
respirația niciodată
n-ai putea rămâne mut
n-ai simți cum te eviscerează elegant
mărunțișuri inexistente
până să le naști dintr-o
importanță pe care n-o mai cunoști.
într-o lume perfectă nu s-ar vorbi
pentru că n-ar fi nevoie.
poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune sau poezii despre cunoaștere