Alfabetul
Alfabetul e-un spectacol
cu costume noi, de gală,
poți să-l vezi, nu-i vreun un obstacol,
chiar din banca de la școală.
Literele stau la rând,
sunt frumos aliniate,
fiecare ocupând
un rol între celelate.
A e prima care trece
pe scenă, cu mare fală,
pentru voi ea va începe
Alfabetul cu-ndrazneală.
Ă vine cu pălărie,
urmând  cam supărat,
B și-un C de la "cutie",
drept pe scenă au intrat.
Apoi rând pe rând vin toate,
câte una se perindă,
N de la cuvântul "noapte",
apoi O de la ''oglindă".
Z e cea care încheie
șirul lung de mici vedete -
literele sunt o cheie
pentru scrisul pe-ndelete.
Iar când scena s-a golit,
rolul nu și-au terminat:
ne-apucăm toți de citit
Alfabetul de îndat'!
poezie pentru copii de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre școală
- poezii despre supărare
- poezii despre sfârșit
- poezii despre obstacole
- poezii despre noapte
- poezii despre frumusețe
- poezii despre cuvinte
- poezii despre alfabet
Citate similare
În școală sunt literele alfabetul, iar mai târziu, și argumentele: minusurile ca și plusurile.
aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre școală sau aforisme despre alfabet
Literele
Literele toate, azi sunt colorate.
Și- au dat întâlnire, în pagini de carte.
Prima zi de școală mi-a adus în dar,
o carte frumoasă, un... ABECEDAR.
În ABECEDAR găsești
litere mai mari, litere mai mici
și pe lângă ele, arici și pitici.
Cățelul, cocoșul și un purceluș,
sunt și ei aici, cu un urs de pluș.
Max, pisoiul mic a venit la școală
să învețe, literele frumos să le scrie.
M-a rugat să îi cumpăr un caiet, de la librărie.
Suntem toți aici să ne amuzăm.
Literele toate noi le învățăm.
Corect le vom scrie apoi pe caiete.
dar cu multă grijă și fără de pete.
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015 (2015)
Adăugat de Iulia Popov-Giușcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre urși, poezii despre prezent, poezii despre porci, poezii despre pisici, poezii despre cărți sau poezii despre câini
Alfabetul
N-a prea observat
Când a pierdut prima literă.
A continuat să vorbească,
Ocolind cu grijă
Cuvintele
Care cuprindeau acea literă.
Apoi a mai pierdut una,
Mi se pare pe A.
Soarele, Luna
Au rămas pe dinafară.
Și încă una,
Fericirea, iubirea
Au început să nu-l mai înțeleagă.
Litera de pe urmă
I-a rămas înfiptă într-o silabă,
Ca un dinte obosit.
Acum aude, vede,
Dar nu mai are cuvinte pentru viață,
Formată în cea mai mare parte din literele
Pe care le-a pierdut.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre iubire
- poezii despre fericire
- poezii despre dinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Stelele cele mai luminoase au numele lor și sunt însemnate și cu literele alfabetului grecesc. Astfel, alfa din Taurul e numită și Aldebaran, alfa din Ursa Mare e numită și Duhbe. Alfabetul grecesc e ușor de învățat, în 15-20 de minute oricine va putea să-l știe.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre alfabet, citate despre învățătură, citate despre timp, citate despre tauri, citate despre superlative, citate despre stele, citate despre minute, citate despre lumină sau citate despre Grecia
Înaripatu-m-ai Doamne
Moartea mă știe pe de rost
Doamne chiar din prima clipă
cel ce va fi-l înseamnă pe cel ce-a fost
c-un cotor teribil de aripă
Doamne chiar din prima clipă
învăț alfabetul disperării
steaua-mi arde parcă-n pipă
ca-n vulcanul spart al zării
Învăț alfabetul disperării
cel ce va fi ajunge la cel ce-a fost
ca Arca lui Noe în brațele mării
moartea mă știe pe de rost
Doamne chiar din prima clipă
viața e una iar moartea cealaltă aripă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre moarte, poezii despre fumat sau poezii despre aripi
Sunt și eu ca voi...
sunt și eu ca voi, un om cu noapte și de toate,
nu sunt poet și nici n-am fost, înșir doar gânduri aranjate,
prea cult nu sunt, dar nici incult, am mai citit, chiar și sonete,
le am pe-aici, pe foi de gând, sub ochii mei revin în trepte
când scriu în versuri, doar ce văd, ce gândul nopții îmi dictează,
nu fac decât, ceva în plus, un strop de lacrimă cedează,
atunci din amintiri, de vânt, vă suflu vouă cu neștiință,
cuvintele, pe-un rând și-un rând, poate vă e de trebuință
nu sunt mai breaz, sunt doar un om cu veselia îndurată,
ascunsă sub atâtea dăți, de clpe, ce-am trecut prin viață
și vreau să râd, și vreau să plâng, așa trăiesc și eu mai bine,
urcând în cer, din alb pământ, pătat cu iernile din mine
de m-ați vedea, o clipă doar, ați înțelege de îndată,
că sunt normal, că n-am habar, de clipele ce mă așteaptă
și râd de voi și râd cu voi, apoi iar râd, chiar și de mine
și fug în ploi, alerg în ploi, mă spăl încet de-a mea rușine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre gânduri, poezii despre ignoranță, poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre râs sau poezii despre rușine
Să mă mulțumesc cu știința de a accepta
Să mă mulțumesc cu știința de a accepta
toate câte se petrec
pe scara cuvintelor nerostite
toate aceste falduri curentul mișcărilor lor
seamănă totul cu o scenă uriașă a unui teatru
un fel de scenă în scenă în scenă
și pot trece de infinit tot repetând
eu fiind simpla plecăciune a actorilor
la final de piesă
jucată răsjucată până la saturație
acțiune în care acum
nu mă mai regăsesc pentru că
sufocarea își face apariția rapid
și fug în culise sub pașii actorilor
cortină în fața altei cortine care
și ea stă în fața altei cortine
și nu știu cum se face că în visul vieții
toate se ridică deodată
și cad mereu
pe rând
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre viteză, poezii despre visare, poezii despre teatru, poezii despre mulțumire, poezii despre mișcare sau poezii despre jocuri
Teatrul de păpuși
Teatrul de păpuși va aduce vouă pe scenă
câte o piesă nouă.
Când veniți la teatru, sigur vă amuzați.
Dar și lucruri noi, aici învățați.
Piesa poate începe.
Gongul a bătut.
Păpușile aduc pe scenă un basm cunoscut.
Când suntem copii, adesea visăm
spiriduși și zâne, eroi din povești,
ce fac fapte bune.
Animăluțe, prinți, prințese și pitici
astăzi pentru voi au venit aici.
Toate sunt păpuși, care au prins viață.
Meșter, păpușarul a făcut magie
cu un fir de ață.
Timpul repede a trecut.
A căzut cortina și în sală,
s-a aprins lumina.
Dar anii vor trece, vom fi și noi mari.
Poate dintre noi, unii vor alege
să fie pe scenă... artiști păpușari.
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015 (2015)
Adăugat de Iulia Popov-Giușcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre păpuși, poezii despre lumină sau poezii despre trecut
Voi aștepta la rând pentru iubire
Ca și în Teoria Hawking despre găurile negre,
Iadul va intra în descompunere cândva,
Și totul va începe ca o primăvară.
Cea mai curajoasă floare va scoate capul din foc,
Apoi se va ivi un smoc de iarbă.
Niște păsări se vor întoarce din rai...
Căci infernul și paradisul pot fi veșnice,
Dar pe rând.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre iad, poezii despre păsări, poezii despre primăvară, poezii despre negru sau poezii despre foc
Publicul este elementul cel mai onorat al teatrului. Fără public, nu există teatru. Fiecare tehnică învățată de actor, fiecare pânză și fiecare practicabil de pe scenă, fiecare analiză atentă a regizorului, fiecare scenă bine coordonată sunt pentru plăcerea și distracția publicului. Ei sunt oaspeții noștri, parteneri de joc și ultima spiță într-o roată ce abia apoi poate începe să se învârtă. Ei dau sens spectacolului.
Viola Spolin în Improvizație pentru teatru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre teatru, citate despre plăcere, citate despre jocuri, citate despre existență, citate despre distracție sau citate despre actorie
Circul
Astăzi trece prin orașe circul cu-acrobați,
Stați la coada de bilete să vă amuzați,
Este circul cel mai mare, clovnii sunt vestiți,
Cumpărați dreptul la viață dacă izbutiți.
Astăzi facem pe circarii, toți, pe rând, pe rând,
Chiar de stăm în echilibru, vom cădea râzând,
Vom juca mingea pe-o sârmă fără de control,
Vom dribla și viața noastră, dând autogol.
Pe arena mondială, circ de mari artiști,
Noi suntem doar clovni pe sârma celor foarte triști.
Nu sărim ca acrobații, senzațional,
Ne împiedicăm la urmă-n triplu salt mortal.
Nu dăm bani pe-autografe căci jucăm un rol,
Să murim pe roata vieții într-un carambol.
Ne-am visat într-un spectacol niște acrobați,
Și ajungem clovni în circul lumii de ratați.
Doar directorul de scenă râde magistral
De spectacolul cu fraieri, senzațional.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre tristețe sau poezii despre oraș
Pensionar de rând...
La rând la unt, la rând la lapte
La rând, dar mai puțin, la carte
La rând la condică la șapte
Vreau ultimul la rând... la moarte!
epigramă de Gheorghe Gurău (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre pensie, citate de Gheorghe Gurău despre pensie, epigrame despre moarte, citate de Gheorghe Gurău despre moarte, epigrame despre lactate, epigrame despre cărți sau citate de Gheorghe Gurău despre cărți
Existență
Ce bine că ești
Așa cum ești tu
Ce bine că sunt
Așa cum sunt eu
Fiecare o frunză
Fiecare pe-un pom
Fiecare o ființă
Fiecare un om
Împreună o mână
Ce ne leagă de noi
Fiecare în gânduri
Răscolite de ploi
Ce bine că ești,
Ce bine că sunt
Muritori când și când
Muritori rând pe rând
Cu pauze scurte
Cu pauze lungi
Apoi iar trăim
Ca și cum, ca și când
Ca și cum am uitat
Ca și când ne-amintim
Ceea ce-i dat
Să murim, să trăim
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre ploaie, poezii despre frunze, poezii despre existență sau poezii despre copaci
În prima zi la școală ar trebui să ni se spună că murim. Dup-aia alfabetul.
Andrei Ruse în Soni
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre școală sau citate despre moarte
Tu mă știi femeie
am noaptea rigidă-o pârghie
să răstorn universul
spirala pe care sunt
nu are sfârșit
din plăcerea urcușului
treptele pe care mă înalț
îmi aprind luminile
popasul pe care-l fac
e o scenă deschisă
muritorilor de rând
abia acum începe comedia
cu actorii care-și joacă rolul
am început să-i privesc
ca pe ceva firesc pentru oameni
să-și râdă de apucăturile lor
dar și plâng de bucuria
în care m-am trezit aplaudând
era sărbătoare cred
una în care mă eliberam de răutăți
și-mi puteam pipăi sufletul
prin cuvinte mărturisite în șoaptă
tu mă știi femeie
nu mă pot lipsi de tine
chiar dacă aș avea punctul de sprijin
de care să proptesc pârghia
nopții de veghe
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre suflet, poezii despre răutate, poezii despre plăcere sau poezii despre plâns
Curățenie
Este bine câteodată să faci curat în casă,
periodic, să mai scuturi din praf,
după care, cu un nou paragraf,
să-ți scrii cartea, așa, cum îți pasă!
Eu voi începe chiar de astăzi lucrarea
și voi îndepărta mai întâi supărarea.
Voi șterge praful de pe perete
unde se-ascund nostalgii și regrete,
apoi, cu un pămătuf auriu,
voi șterge cuvântul "tarziu"
căci e prea tomnatic și arămiu!
Voi scutura, pe rând, toate cărțile despre viață,
pentru că sunt vechi și legate cu ață,
iar dintre cele noi, voi scutura câteva,
doar pe acelea ce sunt aproape de inima mea!
Pe jos voi șterge profund, apăsat,
pentru că prea des au călcat
pași străini venind din afară,
ce s-au lipit de parchetu-mi, de ceară...
Vreau ceva mai personal, mai curat,
să nu mai intre nimeni în casa mea încălțat,
și-mi promit că n-o să rămână niciunul pe tușă,
pentru că pe toți o să-i pun să se descalțe la ușă.
Așa n-o să-mi fie toată munca-n zadar,
și peste o zi, să fac curățenie, iar...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curățenie, poezii despre încălțăminte, poezii despre toamnă, poezii despre promisiuni sau poezii despre inimă
Un rol înseamnă o viață! Multora dintre noi ne este greu să trăim până și rolul propriei existențe, darămite să apari în fiecare zi pe scenă, să te naști și să mori și apoi iar să te naști și iar să mori...
citat clasic din Adrian Pintea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață sau citate despre naștere
Rolul greu al tinereții...
Astăzi joc rolul principal
În episodul vieții mele
Îmi încep scena cu-n surâs formal
Și-mi etalez pe rând costumele
Nu am așteptări mărețe
Deși m-am regăsit an după an
În zeci de scene de tandrețe
Din zeci de pagini de roman
Astăzi joc pe scena vieții
Și rolul este special
Joc rolul greu al tinereții
În modul cel mai natural
În seara asta spectatorii
Vor privi o scenă mută
Și poate numai autorii
Simți-vor partea cunoscută
În seara asta scena e a noastră
Iar partenerul este ideal
Acum vă las pe dumneavoastră
Să trageți gongul la final...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre seară sau poezii despre idealuri
Ca să zugrăvești o pasăre
Întâi să zugrăvești o colivie
cu ușița deschisă
să zugrăvești apoi ceva drăguț
ceva simplu
ceva frumos
ceva de folos
păsării
Să pui apoi pânza pe-un copac
într-o grădină
într-un crâng
într-o pădure
după copac să te ascunzi
făr o vorbă să scoți
făr să te miști...
Vine-ndată pasărea uneori
dar pot trece ani și ani
pân-ar voi să vie
Nu te lăsa
s-aștepți ani în șir de-i nevoie
a păsării amânare ori grabă
n-au cu izbânda pânzei treabă
Când pasărea vine
de vine
mut în tăcere să rămâi
pasărea să intre-n colivie s-aștepți
și de a intrat
cu periuța ușor închide ușița
apoi
zăbrelele rând pe rând să ștergi
cu grijă să n-atingi nicio pană a
păsării
apoi copacul să zugrăvești
și-un ram mai arătos să-i alegi
păsării
să zugrăvești frunzișul verde și-a vântului răcoare
pulberea soarelui
și foșnetul gângăniilor ierbii în arșița verii
și apoi s-aștepți să vrea să cânte pasărea
De pasărea nu cântă
semn rău s-arată a fi
de cântă semn bun se dovedește
semn că te poți iscăli
încetișor atuncea smulge
o pană din a păsării penet anume
și pe un colț al pânzei îți scrie al tău nume.
poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Vlad Chirinciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre verde, poezii despre vară, poezii despre tăcere sau poezii despre păduri
Bogata de Jos--Oveștene
Pe-un picior de plai
Pe-o gură de rai
Bogata apare
Chip din depărtare
Și Dintre Hotare
Pân" la Fântânele
Toată numai stele
Roiba vine-n urmă
Cu apa cea bună
De la Oveștene
Peste timp și vreme
Până în Rupturi
Să nu te mai saturi
Satu să-l privești
Ca să-ți amintești
Tot ce-i mai frumos
În Bogata de Jos
Apele să-ți spele
Gândurile rele
Valea Târgului apoi
Păscută de oi
Să ne înfășoare
Vara la răcoare
Pusta iată vine
Azi pentru oricine
Izvore la rând
Îmi stăruie-n gând
Iar Dălina apoi
Cu turma de oi
Ce o pășunam
Când copil eram
Șase oi sau zece
Prin ploaia cea rece
Când eu le pășteam
Pe când mic eram
Înspre Cărbunar
Iar mă uit și iar
Și pe-un spic de vânt
Iat-al meu cuvânt
Lornițu-l descrie
De pe culmea-i vie
Bogata o vezi
Plină de cirezi
De atâtea vite
Care pasc cuminte
Pe Imaș din sus
Unde azi s-au dus
Floare de mălin
Dâmburile vin
Podu Lacului apoi
Unde-am fost și noi
În copilărie
Toți dar ca să știe
Cum noi ne jucam
Oile pășteam
Citera privind
Zile-ntregi la rând
Apoi pe Stuptină
Am fost fără vină
Poiana din jos
Locul nost a fost
De unde bucate
Carele-ncărcate
Acasă veneau
Când ai mei trăiau
Ei părinții mei
Cum trecură ei
Acum la Bogata
Casa este alta
Nu e locuită
De mama iubită
Căci dîns-a plecat
Casa ne-a lăsat
Nu e focul viu
Ocolu-i pustiu
poezie de Ioan Daniel Bălan (7 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre văi sau poezii despre vinovăție