Un semn pe timp

În cartea mea cu primăveri, mai pun o filă,
Mai desenez un cântec blond, intarsiat,
Sărut în gând, cât o secundă, o copilă
Ce-mi stăruie-n retină cald, şi delicat

În jungla mea cu vise lungi, încă o şoaptă
Reverberează-n rădăcini aeriene,
Şi-n norul dens format pe cer, încă o faptă
Cuprinde-n horă inimi, în trăiri mondene

În mintea mea, cu dor, mai scriu o poezie
Despre iubire, despre karma, dulci cuvinte,
Răbojul meu înscris în versuri, să se ştie
În alte zile care vin, de luări-aminte...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri de dor

Pe foaie albă scriu câte un vers
Despre oameni, natură şi univers,
Cuvinte simple, rând pe rând,
Care vin din suflet şi din gând.

Scriu despre biata, frumoasa mea ţară,
Care rămâne pustie iară,
Despre toamna mănoasă
Şi despre-a bunicilor casă,

Despre părinţi uitaţi de copii,
Despre meleagul meu, cu livezi şi vii,
Despre un voievod uitat într-o carte veche,
Despre Dumnezeu care stă mereu de veghe.

Scriu o simplă, sinceră poezie,
Ca oamenii să mă vadă, să ştie
Că sunt şi eu un biet muritor,
Care scrie cu lacrima versuri de dor.

poezie de Vladimir Potlog (8 noiembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară târzie

Astazi scriu despre-a vieţii culoare
Prinsă-n ploi însetate de dor,
Ce îmi picură-n suflet candoare,
Risipind de pe cer orice nor!

Astăzi scriu despre sunetul zilei
Şi-l aud prin tăceri murmurând
Şi mai scriu despre tremurul filei,
Când îi dau, temător, câte-un gând!

Astăzi scriu despre noi începuturi,
Ce apar dimineaţa, în zori,
Despre zboruri uitate în fluturi,
Şi seminţe uitate în flori!

Despre-a mea primăvară târzie,
Care ninge şi-acum, deseori,
Peste lutu-nsetat, poezie,
Cu fulgi albi, trubaduri visători!

poezie de Marilena Ion Cristea din Neînverzitele păduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele

Vedeam lumina... râu de lapte
Mă fericea - şi-un gângurit
Îi mulţumea celei ce-n fapte
Cu-a ei iubire m-a-mplinit

Creşteam... în juru-mi erau flori
Şi dintre toate, numai una
Privindu-mă-mi dădea fiori
Şi-i declamam poveşti într-una

Clădeam cuvinte-ncrucişate
Sau depănam vise dorite
Când învăţam iubi în noapte
Spre dimineţi... suav şoptite

Asimilam poveşti, istorii
Despre prinţese, despre soartă
Şi-n drum spre viaţă, numai norii
Mă temperau, spunând de artă

Silabiseam spre pui de om
Numiri de tot ce ne cuprinde
Şi-i învăţam sădi un pom
Frate discret în luări-aminte

Vorbeam cu ochii, mai târziu
Eliberând doar stări de bine
Şi donam lumii tot ce ştiu
Ce am cuprins şi-am strâns în mine

Priveam tăcut... şi-n a mea minte
Cântau explozii de cuvinte.

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul meu e târziu

Ţi-aş scrie ceva
despre nevinovăţie şi cunoaştere,
despre remuşcare şi desnădejde,
despre tristeţea mea...

Ţi-aş scrie ceva
despre frivolitate şi melancolie,
despre Platon, Socrate şi Diogene,
despre înduioşare şi poezie,
despre inima mea.

Ţi-aş scrie ceva
despre eleganţa paradoxului,
despre zilele-mi negre şi nopţile-mi albe,
despre Buna Vestire, despre patima mea,
despre iubirile mele sfârşite, roz-albe!

Ţi-aş scrie ceva unduios şi sublim,
despre căderea în cer, despre trupu-ţi şerpiu,
despre poezia ta, Simm,
dar sufletui meu s-a-npotmolit
în cuvântul... târziu!

Ştiu, Simm, ştii bine că ştiu:
verbul meu e târziu,
prea târziu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainică iubire

Copilă, noaptea îmi apari în vise
din a căror mreajă nu pot să mai ies,
vreau a te purta cu mine cât mai des
pe astrale drumuri de noi deschise.

A fost să fii iubirea mea cea veche
în adolescenţa mea la-nceput,
când te iubeam tăcut şi n-ai ştiut
c-aş fi vrut atunci să fim pereche.

Nu ţi-am spus vreodată la ureche
un cuvânt de amor ori alte cele,
nu te-am sărutat sub cer cu stele,

Te-am iubit în taină, în tăcere...
Destinul m-a dus în depărtare,
suspinul de atunci încă mă doare.

sonet de Ioan Friciu (28 septembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cer iertare de prea multă poezie...

Am constatat cu-ngrijorare că versul meu nu vă e drag
V-am plictisit şi rău mă doare, că doar câţiva mai sunt în prag...
Şi ca urmare, iau măsura ce se impune, nu mai scriu
Decât la lună-o poezie şi poate chiar şi mai târziu...

Tristeţera mea nu e benignă, ştiu că v-aţi săturat de ea
Dar ea e-n mine şi ştiţi bine că n-am să mă despart aşa
De-odată, niciodată, căci este-n soarta mea şi ştiţi
Toţi cei acei ce de-ani de zile, în orice clipă mă citiţi...

De fapt, firesc chiar mi se pare, că scriu prea mult şi nu-i normal
Să vin cu versurile-n ploaie şi să v-acopăr cu-al lor val.
Eu scriu fiindcă aşa mi-e bine şi mă retrag unde doar eu
Mă sfătuiesc în poezie, la margine de Empireu.

Am universul meu sihastru, unde n-aud şi nici nu văd.
Acolo cerul e albastru şi niciun nor nu întrevăd...
În versuri sunt cea mai frumoasă şi nu am vârstă, nici nu mor
Doar, uneori mă răscoleşte de tine, toamna mea, un dor...

Îmi cer iertare pentru toate poemele ce vi le-am scris
Şi sper să îmi respect cuvântul şi să mai scriu cât am promis...
Că ce-i prea mult nu este bine, devine agasant, vetust
Iar eu nu vreau ca dezolanţa de la cei dragi, nicicând s-o gust...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă-mi

Cântă-mi despre noapte în versuri cât mai simple
Dar... ai grijă ca luna să fie plină
Când mă vei ademeni să mor câteva clipe,
În Edenul iubirii; eu pradă, tu felină.

Cântă-mi despre stele şi starea lor nocturnă
Prin târziul dens, meditativ,
Şi fă-mi te rog din ele o cunună
Iar eu te voi iubi postum, superlativ.

Cântă-mi despre zorii ce vor crăpa sub cer,
Şi despre visele cu noi, stinse de mult
Iubirea mea eternă, capitol efemer,
Captivă îndărătul unui suflet rupt.

Cântă-mi largul mării care ne denunţă
Rătăcitoare siluete pe plaja pustiită,
Cântă-mi nisipul cu urma ta desculţă,
Complicea mea de culpă tăinuită...

poezie de Cristian Neagu (15 iunie 2014)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sută

Era Crăciun, ne-am cunoscut
Şi s-au unit două destine,
Ne-am întâlnit şi ne-am plăcut,
Apoi ne-am cunoscut mai bine.

M-ai cucerit cu-acea privire,
Cu-acei ochi verzi ce îi ador,
M-ai sărutat fără oprire,
Cu-acele buze ce-mi fac dor.

M-ai vrăjit aşa uşor,
Chiar m-ai prins nepregătit,
Parfumul tău ameţitor,
Cuvinte dulci mi-a tot şoptit.

"E de rău" ar spune unii,
Alţii-ar spune că e bine,
Dar n-ascult de glasul lumii,
În lumea mea, doar eu cu tine.

În piept tot bate, e arzător,
Cu tine-n gând încă adorm,
Încă simt acest fior,
Încă te iubesc enorm.

Şi deşi azi se-mplinesc o sută,
Să nu uităm că-i zi hazlie,
O zi de glume-ntreţinută,
O zi ce-ţi face viaţa vie.

Acum îţi spun în încheiere
Că nu te mai doresc aici,
Că nu mai vreau să simt durere
Şi-n viaţa mea să te implici.

Din mintea mea de tot te-am şters,
Sper să mă crezi, nu te-am iubit,
Şi-nchei frumos c-un ultim vers:
Să nu mă crezi, te-am păcălit.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străin sărac

Străină-n suflet şi-n afara mea,
Mă-ntreb ce viaţa-ar mai putea să-mi dea.
Sunt un străin prigeab, uitat de soartă,
Străinii vin smeriţi să-mi bată-n poartă.

Mulţi vin şi fură, mulţi mă necinstesc...
Cu gând curat, eu încă îi (iubesc) primesc...
Străin la poarta sufletului meu
Mă simt un hoţ venind să fure, eu.

Mă mint şi eu în fiecare zi
Atât cât mai respir, cât pot trăi,
Îmi fur speranţa zilei următoare
Luptând doar pentru bolul de mâncare...

Nu am averi, doar sufletul ce-mi bate
Şi străluceşte ca un far în noapte.
Împart un colţ de stea în pribegie,
Cu cel ce-l are de o veşnicie.

Împart din taina sufletului meu...
Dar ce mai am?! Credinţa-n Dumnezeu!
Săracă şi bogată-s totodată
Străinii vin la uşa mea să bată...

Şi eu sunt un străin necunoscut...
Caut în viaţa mea un început...
Sărac, la poarta sufletului meu,
Mă regăsesc plângând, acelaşi eu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu scriu despre o inimă locuită

pentru că poezia mea
nu se îngrămădeşte
cu femeile ocazionale...
pe care le urmăreşti
nu scriu despre un suflet nehotărât
sau despre o carne străină
nici măcar despre ce te ţine
între prăpastia trecutului
şi prezentul pe care te încăpăţânezi să nu-l guşti
pentru că poezia mea nu e o păpuşă de cârpă
ce trebuie aruncată în cutia cu vechituri
poezia mea e vie
respiră aerul nefericirilor
de care nu vrei să scapi
nu scriu despre o inimă locuită
şi nici despre un suflet hoinar
eu scriu despre tine
că suntem legaţi
să trecem din război în război
până când
vom fi unul
deci
dragul meu
poezia te vrea aşa cum eşti
cuvânt al palmelor plânse

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mai există...

Încă mai există subiecte
Să le dezvoltăm la o cafea.
Eu să dau din genele-mi cochete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Să zîmbesc ştrengar şi pe-ndelete
Să-ţi sărut urechea şi-o sprâncea.
Să mă joc cu mâinile prin plete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Să-ţi desfac siretele la ghete,
Vreo trei nasturi, ceasul, o curea.
Scamele să-ţi iau de pe manşete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Toate-s vise, nu se va-ntâmpla!
Nici sărut, nici nasture... doar vezi,
Eu - îmi beau încet a mea cafea,
Tu - în continuare... te holbezi.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de peste mare

Iubire de peste mare, pasiune ce-mi e stare,
Fericire ce mă doare, dor de tine ce-mi e soare
În zilele de întristare şi în vise îmi apare...

Stai cu mine, fi-mi aproape de peste albastre ape,
Caută, găseşte-mă, şi a ta doreşte-mă,
Ia-mă şi iubeşte-mă, mereu fericeşte-mă...

Zi de toamnă arămie, ce-mi doresc eu va să fie -
Iubirea mea să îmi vie, carte, cel puţin, să-mi scrie,
Să-i răspund cu o poezie, să-i spună ce deja ştie...

Vreme trece, vreme vine, gându-mi e mereu la tine,
Anii vin şi trec în grabă, amintiri mă năvălesc,
Sufletu-mi arde-n iubire, de dor, dragul meu, tânjesc,
Şi de nu vei fi al meu, tu vei şti că te iubesc...

poezie de Elena Vlădescu (10 noiembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Mi-e dor de ea, mi-e dor nebun de ochii ei
Mi-e dor s-alerg cu fata mea prin munţi, în văi
Dor ca să stau cu ea lungit pe ţărm de mare
Dor s-o dansez, dor s-o iubesc, dor de uitare

Mi-e dor să dorm şi s-o visez, iar la trezire
Mi-e dor să văd că este încă lângă mine
Dor mi-e s-aud doar vocea ei catifelată
Dor s-o ating, dor să o gust, dor s-o am toată

Mi-e dor să ştiu că e a mea pentru vecie
Mi-e dor să fac mereu cu ea o nebunie
Dor să o muşc şi să o simt cu-nfrigurare
Dor să o văd, dor de-un surâs, şi dorul... doare!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai am puţin, renunţ la trupul tău de lut,
La inima Ta de piatră, la ultimul... sărut,
La timpul de demult, la când nu ai mai venit
Şi acum adorm cu tine-n gând ca la ceva sfânt!

Mai am puţin, mă duc să mă îmbăt cu vin
Şi cu un gând nebun că te-am pierdut...
Când eram copil ademenit într-un... sărut
Ce l-am primit ca pe ceva prea... sfânt!

Mai am puţin, şi de am să te uit cândva
Îmi voi face din clipa Ta nemurirea mea,
În vieţile ce vor urma Tu călăuza... mea
Şi singura muză cu ochii verzi de Stea!

Mai am puţin, dintr-o noapte fără vise
În care visul tău mă bântuie mereu
Şi dimineaţa naşte roua peste flori
Tu floarea mea din viaţa ce va urma!

Mai am puţin, dintr-un plâns fără de lacrimi,
În care plânsul e doar al tău pe obrazul meu,
Tu eşti încă lacrima ce arde-n viaţa mea
Şi singura Stea ce îmi straluce-n noaptea grea!

Mai am puţin, în care dorul e doar al tău,
Iar Eu un pustnic pustiit de gândul... meu
În care m-am pierdut o clipă-n sânul tău
Iar timpul nu a vrut să-mi fie, nici el nici Tu!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

hârtia se uită la mine
şi mă întreabă:
ce mai scrii? ce mai scrii despre
viaţa ta/
nu despre viaţa mea,
ci despre neputinţa mea, îi spun
da, da! totul se depărtează de mine
tot ce vine în calea mea
o virează brusc
eu devin un scâncet de animal
sau de fier ruginit
ceva din ce în ce mai mic
ceva care nu mai ştie
de ce ea se îndepărtează de mine
ea este ceea ce am iubit
cel mai mult pe lumea asta -
o adiere, o adiere caldă de fiinţe
care ieşeau din trupul meu,
coleoptere sau suflete

poezie de Călin Vlasie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, poezie

Am început să scriu azi poezie
Ce-ar mai fi fost odata scrisă,
Nu-nşir în versuri vorbărie,
Ci scriu, de mine, tainice-nţelesuri.
Nu-nclin balanţa înspre scrisuri multe,
Nu am pretenţii de poet 'bogat',
Mă lupt cu mine, să mi-aduc un bonus,
Din tinereţea mea, de altădat'.
Cu poezia am crescut odată
Când alfabetu'-am început a scrie
Şi m-a-nsoţit şi-acum, şi-n vise,
Azi încercând să scriu o poezie.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

domnul m-a uns cu undelemnul ungerii lui
ca să te văd
ca să simt cum lama desparte fibrele cărnii
iar sîngele cald îmi curge pe degete
picurînd în pămîntul pe care încă mai stau

din el au să răsară tulpini cu flori carnivore
fără frunze
iar petalele-mi vor cînta despre nesfîrşita mea foame
de întrecoapsele tale
mai aromate decît smirna din templu
de vorbele tale
mai înţelepte decît scripturile
şi de zîmbetele tale cuprinzătoare
la malul unei mări
mai albastre decît sineala de pe porţile caselor
mai sărată decît sarea
şi mai moartă decît lipsa de viaţă
cum e
înconjurată de pămînt roşu şi nisip adus de vînturi

aici îmi voi face casă
şi-n creierul meu care a uitat de somn
mirosindu-te
privindu-te
ascultîndu-te

o
doamne
al meu

o
doamnă
a mea

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rendez-vous cu... o poezie

Baţi la fereastra mea de biet ateu,
Tu, poezia visului promis,
Deschid zăvorul să te văd, ah, eu
Mă pierd în tine, şi m-apuc de scris

Scap foile din mână-mpresurat
De cerul tău din ochi şi-un nor pufos
Şi intru-n cer şi-n nor îngrijorat
De orizont, de-a nu fi nebulos

Mă sprijin pe un gând, a mea credinţă
Ridică trepte-n tălpi spre ce tânjesc,
Simt pe obraz arzândă referinţă,
Îmi sufăr fericirea... şi zâmbesc!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldova, ţara mea de dor

Moldova, ţara mea de dor,
De cântec şi baladă.
Eşti ca o pasăre măiastră
Care cântă într-o livadă.

Cântă un cântec frumos
Despre un Voievod faimos.
Care a venit din ţara de jos,
Ca să fie oamenilor de folos!

Care a fost un domn viteaz şi mare,
El a apărat cu credinţă a tale hotare,
Ca tu Moldovă, să ajungi acum,
Să fii cea mai gingaşă floare.

O floare atât de frumoasă,
Cântată, iubită mereu,
Ca o casă mare,
Eşti ţara poporului meu.

Moldovă, dor nemărginit,
Eşti ca un strugure de poamă,
Plaiul meu prea mult iubit,
Unde m-a născut a mea mamă!

poezie de Vladimir Potlog (15 aprilie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai cred în Sânziene

Nu mai sunt mândră fecioară să mai cred în Sânziene
Cum credeam odinioară adunând flori din poiene,
Împletind coroană-aleasă ca s-o prind în parul porţii,
Deschizând uşa la casă, aşteptând schimbarea sorţii.

Acum doar privesc tăcută, petrecând verile toate,
Cârpind haina descusută ce-am purtat-o-n ani pe spate,
Mai ud florile din glastră cu lacrimi de dor nătâng,
Mai privesc de la fereastră către verdele din crâng,

Mai scriu versuri de iubire despre om, despre natură,
Despre prima întâlnire, de primul sărut pe gură,
Amintiri ce vor rămâne mărturie-n cartea vieţii
Despre flori de sânziene, despre anii tinereţii,

Petrecuţi sub bolta-albastră, sub ploile de pleiade,
Vorbind cu luna sihastră, de pamântul cu năvoade...

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!