Advocatus diaboli

presupun cu certitudine
faptul că trăim
în lumea buldozerelor
care taie fin pădurile
de la un capăt la altul

bunica torcea lâna mieilor
îndoiţi cu apă grea
se aşeza în genunchi
şi din palmele covată
îmi îngrijea mama oloagă

acum cincizeci de ani
secolul îşi făcea veacul
jumate în iad
jumate pe lângă

dar mama
cu o cheie ruginită de metal
a tăiat cordonul ombilical
aşa cum buldozerele
taie fin

pădurile

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate

libertatea frunzelor de iarnă
mi-a învins tăcerea dintr-o dată
iată!
cum se lasă fulgii peste noi

Tata pleacă iarăşi la război
Mama îl ajută să îmbrace
neputinţa sângelui din ace

nu aşa se face!
şi m-aşez în prag
tremură pădurile de fag

să nu plângem, Tată, este frig
rănile trecutului te cheamă
eu te strig

să-mi răspunzi la prima înserare

draga mea, eu plec

şi Mama?

moare

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de bunica

De bunica mea mi-e dor.
Torcea lâna din fuior.
Firul lung îl întindea
şi pe fus îl răsucea.
Tot aşa torcea bunica.
Torcea noaptea, ziulica...
Torcea cu gândul la noi
să ne facă haine moi.
Cu ele ne îmbrăca,
de mânuţă ne lua,
la biserică plecam,
Lui Isus ne închinam.
Când ne întorceam acasă,
buna ne punea pe masă
cozonacii rumeniţi,
de mâinile ei gătiţi.
"Tatăl Nostru" îl spuneam,
"Hristos a înviat" rosteam.
Ciocneam ouă cu bunica
şi ne trecea ziulica.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată la cincizeci de ani

Se scutură vârsta ca norul de ploaie
Şi scapără flamă din cioburi de stea,
Cănd ani se adună ca scaii pe oaie,
În mintea, în cârca şi-n inima ta.

Se umple paharul mai mult de jumate,
O singură dată la cincizeci de ani
Şi punctul se pune la capăt de fapte,
Ca semnul de carte în teancul cu bani.

Odată la cincizeci de ani se aprinde
Să ardă lumina din timpul trecut,
Te uiţi la fitil până unde se-ntinde,
Dar vezi numai umbra răspunsului mut.

Observi cum încet gălbeneşte dantela
Pe masa tăcerii sub vas de rubin,
Iar buzele-şi gustă paharul acela,
Ca nobilii struguri savoarea din vin.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ

Aicea cred că este drama,
Numai jumate se-mplineşte -
Eu am cinstit-o doar pe mama
Căci tata singur se cinsteşte.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Cele 10 porunci - dare de seamă la Judecata de Apoi (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coadă de peşte

pescarii mă-mprumută deseori
cu apă leşioasă –

murim de sete
sau trăim pe-ndelete

într-o zi
am gustat acul undiţei
numai cu vârful limbii
sarea a înflorit
ca un mucegai fin
pe acelaşi vin
servit de trei dobitoace
la ciorba de potroace

de care nimeni nu mai vorbeşte
când timpul curge-n coadă de peşte

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋntr-o zi

i-am spus aşa:

în secunda premergătoare
morţii tale
tatăl tău va sparge capul
crucii de metal
armat

din flintă-n flintă
sunt copiii tăi
dar el o va face

mi-a spus aşa:

el este capul crucii mele
de metal

să-nchin un pahar

pentru asta

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporul care-şi taie pădurile se uscă, nu se luminează.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care ne taie pădurile

Mă uit la ăştia, prostănacii,
Şi râd de ei, ce tun le-am tras:
E drept că ne-au luat copacii,
Dar rumeguşul ne-a rămas!

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

se şterge pământul de ochii mei
şi se-aşază la masă

îşi taie liniştit o felie din copii
o întinde pe un fel de pâine
închide ochii mei şi murmură un fel de rugăciune

apoi, cu un tăciune,
se-nfruptă pe nerăsuflate până pocneşte

el doar aşa primeşte
istoria nefericiţilor îngropaţi cu scandal
după o noapte şi-o zi la spital

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋntr-o lingură cu apă

înot la nesfârşit într-o lingură cu apă
şi buza mea se crapă
de sete
de-ntrebări
de semnele de carte
care s-au scurs în piramide
şi în moarte

odihna mea sub piatra asta moale
se răscoleşte-n pasul
ce umblă pe-altă cale
copiii care-şi taie degetele lungi
înalţă zmeie până unde mergi
dar nu ajungi

înot la nesfârşit cu ei de mână
în timp ce toate apele se-adună

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această ascultare

Am ascultat povestea tuturor
Cu-nfrigurarea serilor de mai
Şi tata îmi cânta duios din nai,
Iar pâinea se cocea greu în cuptor.

În tropotele mânjilor bălai
Rotea câte o umbră de cocor,
De mama şi acum îi este dor
Cum stăruie în prispa dinspre Rai.

Vom pune după sobă asfinţit
Şi-n urma lui, albinele-nfoiate
Se vor agoniza la nesfârşit,

Până ce vom opri din neoprit,
Pe lângă trei pahare-ndoliate,
Această ascultare ce-am hrănit.

sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Traian Băsescu (orice naş îşi are naşul)

Victor Ponta şi cu Crin,
Vor ca să vă aibă fin,
Însă Antonescu, hoţul,
Vrea el... să vă taie moţul.

epigramă de Nicolae Dărăbanţ
Adăugat de Nicolae Dărăbanţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pâinii

Dospită, afânată-i coca în covată,
Încinsă-i vatra de a focului dogoare,
Se coace pâinea în cuptorul din polată,
Îşi şterge mama fruntea plină de sudoare.

În miezul pâinii rumenite se arată
Destinul bobului de grâu hrănit de soare,
Dospită, afânată-i coca în covată,
Încinsă-i vatra de a focului dogoare.

Cu mângâierile-i de mâini nemuritoare
Rupe din ea coltuce mari să ne împartă,
O coajă mai păstrează mama, că o doare
De cei plecaţi demult în lumea-îndepărtată,
Dospită, afânată-i coca în covată.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest verde

Cum ţara are guvernanţi de brânză
Şi codrii ni se taie fără rost,
Să ne pictăm pădurile pe pânză
S-avem dovada sigură c-au fost!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mortăciuni la televiziuni

La televiziuni duhoarea,
De stârv pluteşte-n scăfârlii...
Redactorii au prins culoarea,
De mortăciuni, jumate vii,

Jumate date-n putrefacţii,
De-atâta râvnă de-a ne da,
Din împuţitele redacţii,
Tot ce înseamnă ştire rea,

Despre-accidente, pe şosele,
Despre o crimă-n Dorohoi,
Despre lopeţi peste măsele,
Nu cumva să nu ştim şi noi,

Înecuri, crime şi dezastre,
Sunt toate pâine pentru ei,
Ne dau prognoze de la astre,
Şi "noutăţi" despre mişei,

Violul, şpaga, furtişagul,
Femei bătute, închisoare,
Tot ce demenţei trece pragul,
Ni se serveşte, cu ardoare...

La televiziuni duhoarea,
De stârv se taie cu cuţitul...
Redactorii îşi şterg sudoarea,
Iar privitorul e... tâmpitul...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

abur de cafea
ce taie aerul fin -
primăveri fierbinţi

haiku de Ion Calotă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mi-e dor de tine mamă şi aş vrea
să fii, acum, când plouă, lângă mine,
s-alungi tristeţea de pe fruntea mea
aşa cum o făceai, fiind cu tine.

Să mergem după lemne amândouă,
acolo, în pădurile umbroase,
să culegem şi ciuperci şi flori
şi să ne-ntoarcem, seara, bucuroase.

S-aprindem focul din surcele-n tindă
fierbând o mămăligă pentru lapte
eu să alerg, voioasă-ntr-un picior
pe lângă focul scânteind în noapte...

Dar unde eşti? Te caut tot mereu,
iar în grădină mai este câte o floare,
fac un buchet, pornesc spre cimitir,
să îţi aprind, cu lacrimi, lumânare.

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mi-e dor de tine mamă şi aş vrea
să fii, acum, când plouă, lângă mine,
s-alungi tristeţea de pe fruntea mea
aşa cum o făceai, fiind cu tine.

Să mergem după lemne amândouă,
acolo, în pădurile umbroase,
să culegem şi ciuperci şi flori
şi să ne-ntoarcem, seara, bucuroase.

S-aprindem focul din surcele-n tindă
fierbând o mămăligă pentru lapte
eu să alerg, voioasă-ntr-un picior
pe lângă focul scânteind în noapte...

Dar unde eşti? Te caut tot mereu,
iar în grădină mai este câte o floare,
fac un buchet, pornesc spre cimitir,
să îţi aprind, cu lacrimi, lumânare.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

reţetă

Reţeta

Bilet prescris cu doctorii
În scop uman, de sănătate;
Jumate nu le vom găsi,
Jumate nu sunt compensate.

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spuneai relaxat să te uit conştient

palmele care-au lăsat urme pe uşi
au fost cândva cărăbuşi
pe care îi coloram cu guaşe diluate
şi aşa, pe nerăsuflate,

îi trimiteam pe acele poduri de gheaţă
din Atlantida
şi nu făceau faţă

alunecau ca proştii la intrare-n oraş
iar cactuşii îi luau pe făraş
în eventualitatea în care, desigur,
s-ar fi dezmeticit

şi ar fi revenit
pe uşile care se-nchid repetat
nu dintr-un motiv anume

ci de la palmele care
s-au întâmplat

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!