Sirena
Se apropie de maluri-n amurgul roșiatic
Și valul îl preschimbă în lanuri mari de spice
Cu coada ei solzoasă ea cată să despice
Real de ireal, doar printr-un joc fantastic.
Se-aude apoi și-un cântec, cândva, cântat la tropice
De-un matelot mulatru un pic cam fantomatic
Preluat de o făptură ce-noată acum molatic
Ca unduirea-n valuri să n-o strice,
Iar când amurgul serii încet învinețește
Dispar pletele-i blonde, subit, cu primul val
Și sânii ei ca piatra străpung ușor abisul.
A fost doar năluceală sau chiar femeia-pește
Ce-și doarme somnul lin pe patul de coral
Ori, dintre toate acestea-mi s-a risipit doar visul?
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre muzică
- poezii despre visare
- poezii despre sâni
- poezii despre seară
- poezii despre păr blond
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre jocuri
Citate similare
Amurgul serii
Amurgul serii se lasă ușor,
Peste pleoapele, falnicilor codrii
Numai izvorul se-aude nițel,
Și freamătul lin al dulcelui vânt.
E seară si noi ne-ntindem pe iarba,
Cu colțu-i firav, de-un verde deschis,
Spre cerul albastru si luna cea plină,
Acum ne-ndreptăm privirea în sus.
Sunt stele ce par șirag de mărgele,
Întinse pe bolta eternului cer,
Și luna se-aprinde cu a ei strălucire,
Și astăzi și măine, magia-i la fel.
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre păduri, poezii despre prezent sau poezii despre albastru
Vulpe pe dealuri
și totuși a fost vară fierbinte
a fost vară cândva
nu știu dacă ieri s-a sfârșit
sau acum două veacuri
țin minte doar
că amurgul se despletea
nu știu dacă am murit atunci
sau în flăcări
a fost o iubire cândva
toamna se-nvârtea ca o vulpe
pe dealuri
și-o pădure se înroșea
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trecut, poezii despre toamnă, poezii despre sfârșit, poezii despre iubire, poezii despre foc sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Amintirea ta...
Frunzele îmi spun
despre tine
că ești drăguț
și te vreau lângă mine,
iar acum când,
iluziile-nfloresc,
mi se pare
că pe tine te zăresc.
În amurgul palid
și pustiu
adorm în patul meu
purpuriu.
Sentimente,
iluzii, dorințe
spuse în șoapte,
încet, amintirea ta,
s-a stins în noapte.
Poate că și tu încet,
pe mine m-ai uitat,
dar rămân aici,
eu din viața ta
am plecat.
Distanța dintre noi
m-a ucis,
că în a nopții somn
te-ai închis.
poezie de Eugenia Calancea (10 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre viață, poezii despre frunze, poezii despre dorințe sau poezii despre amintiri
Macii durerii
De ce dor macii dintre spice,
Sânge din inimă curgând,
Și sufletul îl fac arșice,
IUBIREA din el, alungând?!
Apoi, cu fragile petale
Îl amăgesc în mângâieri
Și sufletul se-ntoarce-agale,
Dar se întoarce 'n Nicăieri!
În focul macilor IUBIRII,
Rupe logodna albăstricii,
Intrând în marea negăsirii,
Printre talazurile fricii.
Căzut în somnul picurat,
Separă grâul de neghină
Și-un mic dejun din bob curat
I-aduce Liniștea Divină!...
Iar macii roșii, dintre spice,
Dispar din vise, rând pe rând,
În loc, răsar albe-angelice,
Păcatul lumii ridicând...
Așa pier macii dintre spice...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre roșu, poezii despre logodnă, poezii despre inimă sau poezii despre frică
În amurgul pământesc
In amurg, doar în amurg
Intră Soarele în pârg
Și deschide larg apoi
Ochii umeziți de ploi,
Când amurgul pământesc
Cu-Asfințitul Sfânt Ceresc
Se-mpreună în eter
Purtând Soarele pe cer.
În amurg, doar în amurg,
Plete rubinii îi curg
Soarelui pe piept, pe spate
Și pe brațele curate.
Iar când Soarele se duce
În locașu-i să se culce
Rugă către Ziditor
Murmură încetișor:
,, Spiritele fie treze
Astrele să le vegheze''.
Și citește din Psaltire
Rugă pentru-ntraga fire.
În amurg, doar în amurg
Când e Soarele în pârg
Torsul Lunii luminat
Lumilor e închinat.
O hlamidă îngerească
Are strai bolta cerească
Până către-a doua zi
Soarele când va sosi.
poezie de Gabriela Gențiana Groza (26 decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- poezii despre îngeri
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păr
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre lumină
Lumină în amurg
Amurgul începutului de an deschide căi spre răsărit de lume,
Surâde stins și-neacă întristări în valul mării ce nu are-un nume.
Îmbrățișează umeri de răbdări, îi învelește cu dantele ninse,
Închide-n noapte șoapte de trădări, iar șoaptele orbecăiesc, învinse.
Amurgul începutului de an își acordează harpa milenară,
Răscumpărând îngeri căzuți în van, cu o romanță dulce, selenară.
Semnează garanție pentru ei și Raiul, primitor, poarta-și deschide,
Iar îngerii, treziți din somnul greu, își scriu păcatele pe panachide.
Amurgul începutului de an își conturează ochii cu-ntuneric,
Cu stele căzătoare luminând visele toate, în decor homeric.
Spre clipa răsăritului, grăbind, și-ndreaptă pașii, obosit de veghe,
Predă ștafeta, apoi, liniștit, din marginea răbdării-și face zeghe.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre trădare, poezii despre tristețe, poezii despre stele căzătoare, poezii despre religie sau poezii despre rai
Doar Ana
Ana era mai degrabă urâtă, n-aș spune slută, dar avea
o figură banală și-un fel de fire uscată
nu râdea niciodată, ba mint, uneori mai zâmbea
când vedea -habar n-am ce- poate un fel de adânc
în sinea sa,
poate copiii altora sau altceva,
n-o să știu;
oricum, te trezeai într-un târziu
cu ea că zâmbea. Stâlcit și firav.
Da,
Ana era o făptură ciudată. Tristă ca o picătură de apă.
Un fel de pată
măruntă, sâcâitoare, pe un șervet de mătase,
un fel de frig care intră sub pragul din case.
N-avusese niciodată bărbat, doar un amant amărât, cândva
foarte demult, foarte așa... cum să spun,
însurat și sărac
un pic filosof, un pic posac.
Nici n-o prea iubise cu adevărat,
se folosea de ea și pleca. Era bărbat...
Maică-sa, mda,
poate- avusese dreptate când îi striga
''ieși din casă, stricato, ai ajuns o cățea!
Oricum, a trecut, maică-sa a plecat într-o zi, s-a dus
undeva foarte sus
foarte departe și foarte demult.... dar știi? încă-i vorbea
în serile lungi, de apăsare grena (căci Ana numai pe ea o avea)
și parcă n-o mai certa. N-o mai hulea. ''Mama mea'' tot șoptea
când se visa iar copil, și în vis tremura,
fiindcă în amintiri avea pielea plesnită, nu pe genunchi, ci pe tâmplă,
așa cum se-ntâmplă
atunci când ești îmbrâncit și dai cu capul de-o stâncă.
(Aiurea, în casă nu sunt niciodată stânci,
poate doar așa i s-a părut atunci).
Și în visul ei, taică-su încă bea pe balcon
și Ana scotea
de sub coșul de rufe
o scrisoare ascunsă
cu litere strâmbe, tremurate, cam unsă
în care ea, Ana, îi scrisese lui Dumnezeu
''te rog eu, Doamne, din sufletul meu,
fă-l pe tata să nu mă mai bată
și mama să mă iubească un pic, măcar o dată,
iar dacă nu,
dă-mi Doamne și mie un vagon de ciocolată!...''
Ea era doar Ana, o biată fată.
Așa că Dumnezeu nu i-a trimis răspuns niciodată.
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre stânci, poezii despre mamă, poezii despre trenuri, poezii despre sărăcie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Menirii de a poezi-i plătesc un bir în orice zi...
Am răni la mâini și la picioare, de când tot scormonesc prin lut
Să aflu de-s pământ sau mare, ori doar o mască de-mprumut...
Nu mă cunosc, prin ce minune, în poezie-am apărut
Și cum și unde-a plâns vocala, într-un sfârșit sau început?
Sau poate sunt întruchiparea unui răspuns la întrebări,
Când se năștea nemărginirea în frământarea unei mări.
Eram cu fruntea aplecată spre primul val ce m-a durut,
Când m-a atins c-un pic de-albastru și-apoi subit a dispărut...
Eram un embrion de vină în care viața-și făcea loc
Însămânțat din întâmplare în nebunia unui joc.
Era și dragoste prin preajmă, într-un ghioc pentru ghicit,
Destinul impregnat în genă de ursitori mi-a fost sortit...
Eu mă găsesc doar în poeme, tăcerile îmi sunt altar
În rest, alerg printre dileme călcând pe spuza unui jar,
Ce mă trezește din visare, la porți de iad unde aștept
Pedeapsa lipsei de candoare... îngenunchez și o accept...
Nu stau prea mult, mai beau din fiere și mă-mbăiez în macadam
Și din prinosul de muiere, donez satanei doar un gram...
Îmi bandajez cu foc o rană, cea mai aproape de cuvânt
Și plec pe ușa de serviciu, călcând pe-al iadului mormânt...
E birul ce-l plătesc menirii de-a poezi oricând, oricum
Și periodic trec prin iaduri pe-același fantomatic drum...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre superlative sau poezii despre poezie
Mă dor amintirile...
Furtuna e acum la mine-n suflet,
Să strig nu vreau, să fug nu pot.
Durerea mi-o alin doar cu un cântec
Și simt c-aș vrea să mor încet... încet.
Mă dor amintirile... și gândurile dor
Și-aș vrea să nu mai simt nimic, să dispar...
Să fiu pe-albastrul mării pescăruș în zbor,
Dar totu-i doar vis și speranță-n zadar!
Pierdută am fost, pierdută sunt și rătăcesc,
Iubirea-n viață nu mi-a fost tovarăș.
Eu am iubit din suflet și încă iubesc...
Sper totuși s-o găsesc când voi renaște iarăși!
Sunt val înspumat pe-o mare albastră,
Mă zbat și mă zbucium și crunt mă lovesc...
Încercând să ajung la insula noastră,
Pentru ultima dată să-ți spun: Te iubesc!
poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre moarte, poezii despre insule sau poezii despre gânduri
Coboară seara peste râu
Amurgul zăvorește al zilei urcuș,
Crâmpei de dor doinește valul înspumat,
În plescăitu-i lin planeaz-un pescăruș,
O salcie își plânge părul încurcat.
Lăstuni cuminți se-ntorc în maluri, în culcuș,
Arini se leagănă-n zefiru-nmiresmat,
Amurgul zăvorește al zilei urcuș,
Crâmpei de dor doinește valul înspumat.
Coboară seara peste râu și peste sat,
O trestie se-apleacă-n vântul jucăuș,
Obrazu-mi răcoresc în palmele căuș,
Steluțe licăresc pe ceru-nfierbântat,
Amurgul zăvorește al zilei urcuș.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre râuri, poezii despre plâns sau poezii despre dor
Târziu, mult prea târziu
Hai,
numără încet, încet.
Nu te grăbi.
Încet, doar e un joc...
Uite,
am să m-ascund în mine,
ca-ntr-un cavou de sticlă.
Și-acum,
hai,
caută-mă,
încet, doar e un joc...
Doar să nu vii prea târziu...
poezie de Eugen Matzota din volumul de versuri Durerea de tine (26 iunie 2012)
Adăugat de Anda Schatzi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uite-aseară, a cântat
De trei ori, când ai venit,
S-a oprit și-ncă o dat',
A cântat cam răgușit,
Apoi, de vreo două ori
A zis "cucu", a tușit
Și-ncă de vreo patru ori
A cântat și-a râgâit,
Și-n final, așa, cu scârț,
Greu de tot a cucuit,
După care-aud un pârț
Foarte scurt și gâtuit"...
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurgul duhurilor pierdute in etern
Sufletul nopții ne cheamă
Printre demoni și morminte
Spiritele ne atrag prin forțe divine
Viață nesfârșită de apoi abia acum începe
Iar totul se termină în amurg
Printr-un etern nesfârșit
Dintre spațiu și timp
Duhurile pleacă urechea la strigarea noastră cu suspin
Învăluite de ura... se odihnesc în eternul somn
Urzela timpului ne cuprinde
Fără să ne gândim la cele mai importante lucruri
Materia murdară ne atrage spre rău
Dar nu realizăm că vom fii doar niște duhuri în nesfaristul amurg
poezie de Ionuț Olteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre urechi sau poezii despre odihnă
Octombrie
Fum în nervuri, aprinse ruguri,
în parcuri doar statuile nu mor,
iar aerul e plin de voci
parcă venind din Elsinor,
Ce replici! Umbre-și spun pe nume,
cândva au fost Polonius, Hamlet,
acum sunt doar copaci fără de frunze,
coboară ziua-n violet,
A fi sau a nu fi se-aude,
Shakespeare mai scrie-o replică pe vânt;
veniți la teatru, gata sunt actorii,
spectacolul va-ncepe în curând
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre teatru, poezii despre sculptură, poezii despre parcuri, poezii despre fum sau poezii despre copaci
Hăul din Paradis
Mă jurai, iubito, ție doar să-l spui,
să-ți transform în fluturi toate-acele molii
ce tresaltă-n tine ca-ntre vechi lințolii
când citești scrisoarea unuia. A cui?
Păi... nu pot, iubito, n-aș putea să spun,
că era prin visuri, nu era citeț,
dar scria cam sexi și cam îndrăneț
pentr-o zi ca aia, parcă... de Crăciun.
Nu contează! Uite, trec la visul meu,
când eram cu tine. Doamne, ce mai vis!
Noi, goliți de toate, ca în Paradis,
tu păreai zeiță, eu păream un zeu.
Te strângeam zeiește-n brațele-mi zeiești
și-ți striveam privirea în cătarea mea
care-n clipa-ceea doar nectar avea
și era pierdută-n formele-ți lumești.
În alunecarea peste trupul tău,
mâna-mi tremurândă s-a oprit un pic
și-n secunda ceea... n-a mai fost nimic
sau, de-a fost, urmarea, visul, tot... e-un hău.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre scrisori, poezii despre lectură sau poezii despre fluturi
Pitici sau uriași în credință?
În credință nu pitici,
ci-uriași oricând să fim
Doar așa învingem valul
chiar atunci când suferim
Doar așa mutăm un munte
de probleme mici sau mari
Dovedind întregii lumi
că suntem ai Lui stegari.
Nu e umbră de-ndoială
El, Stăpânul absolut
A plantat în noi convingeri
nu spre pleavă sau spre lut
Ci, spre zonele stelare
și-astronomice splendori
Să ne-ncânte nu reclama
ci divinele comori.
Îndoiala când pătrunde
n-o lăsăm să-și facă loc
Nici n-aprindem lumânarea
s-o ascundem sub obroc.
Uneori credința-i mică
dar ne-ajută Duhul Sfânt
S-o-ntărim, să n-o răstoarne
vreo năpastă, sau vreun vânt
De-L lăsăm să modeleze
orice gând născut în noi
Confrunta-vom opoziții
cu un spirit de eroi.
În credință, nu pitici,
ci titani, mereu, să fim
Doar așa cu-ncredințare
către Infinit suim.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre publicitate, poezii despre naștere, poezii despre munți, poezii despre lut sau poezii despre lumânări
Amurg
Într-o țară mare și întinsă
amurgul este de asemenea mare și întins,
lămpile se aprind una câte una,
asemeni toamnei amurgul se întinde peste tot.
Toți oamenii și-au închis gura;
ridicați-vă, voi, cei morți,
pentru că amurgul este un vis
tăcerea și-a dobândit întreaga puritate.
Îmi amintesc iarăși niște nume,
fiecare din ele semnalează
o experiență unică
din care sunt constituite Paradisul și Infernul.
Amurgul cuprinde pământul.
Îmi întind mâna, iar cineva mi-o strânge-n mâna lui
ori de câte ori cade amurgul cineva
bate încetișor la ușa mea.
poezie de Xi Chuan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini sau poezii despre gură
Flacăra și lumânarea
Stau în taverna veche și tăcută
Și dau pe gât suavul, roșul vin
Gândindu-mă la dragostea pierdută;
Ridic paharul... pentru ea închin!
Pe masă e aprins-o lumânare;
Încep să o privesc și să suspin...
Iar flacăra ei vie îmi ogoaie
Rănitu-mi suflet... prea-scăldat în vin.
Văd flacăra cum tandru-o mistuiește
Cu mângâieri fierbinți, dogorâtoare
Și-n ochii minții văd cum... crește, crește
Iubirea dintre ea... și lumânare.
De dragul flăcării, chiar se topește-ncet;
Iar lacrimi mari de ceară se prăvale,
Și se preling pe trupu-i încă zvelt
Sub mângâierea caldă, arzătoare.
Privesc la lumânarea ce stă dreaptă;
O văd cum lăcrimează: pic... cu pic;
Ceva o doare! Parc-aud o șoaptă:
,, Ea îmi dă totul! Eu... nu-i dau nimic! "
Sărmană și plăpândă lumânare!
Observ încet, încet, cum te topești;
Simt sufletu-ți de ceară cum te doare
Că nu-i poți arăta... cât o iubești!
Mai duc la gură un pocal cu vin...
Și strig nebun:,,-Nu-i dragoste mai mare... "
Mă prăbușesc; apoi, continui lin:
,,... ca între-o flacără și-o biată lumânare".
Deodat' un gând în minte-mi încolțește;
Privesc atent la jocul dragostei...
Și mă întreb:,, -Dar flacăra-o iubește?... "
,,... sau doar... trăiește din iubirea ei? "
Ori ei, puțin îi pasă că iubirea,
Pe care focul arzător i-o poartă,
Îi va aduce în curând... pieirea;
Trăiește doar... să fie adorată!
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie
Statuia cu bustul mare (Ministerul Culturii, în luptă cu statuile: "Prea sexoasa" Aretha Tătărescu are sânii cam mari)
Este-o statuie reusită,
A costat puțini biștari,
Doar că lumea se agită,
Cică are sânii mari!
epigramă de Alex Dospian (aprilie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sculptură, epigrame despre sâni, epigrame despre ministere sau epigrame despre cultură
Odată cu amurgul
Odată cu amurgul a apărut luna pe cer;
Apoi a coborât pe pământ să mă privescă.
Așa cum un șoim la vânătoare răpește-o păsărică,
M-a înhățat și s-a întors grăbită înapoi pe cer;
M-am uitat la mine, dar nu m-am mai văzut deloc;
Asta pentru că trupul meu devenise, ca sufletul, invizibil.
Luna le-a dizolvat pe toate cele nouă sfere,
Iar nava existenței mele s-a înecat în acea maree.
poezie de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre trup și suflet, poezii despre păsări sau poezii despre existență