Gând stingher

Am luat
într-o noapte
oglinda cerului
şi mi-am privit gândurile
rătăcind printre altele,
străine mie.
Erau,
acelea,
mai licărinde şi mai vii,
dar clipoceau în culorile
altor curcubeie.
Le-am admirat îndelung,
apoi le-am adunat pe ale mele
într-unul singur,
stingher,
dar purtând culorile
curcubeului meu
prin oglinda cerului.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CIREŞE ROŞII...

Intr-o livadă minunată
Cu cireşe roşii încărcată,
De dimineaţa m-am plimbat şi cireşele le-am admirat.

Să le culeg am ezitat,
Am ezitat şi să se mai coacă am aşteptat.
Dar o ploaie puternică, dintr-odată s-a iscat
Şi cireşele s-au scuturat!

Chiar dacă unele, după ploaie le-am adunat
Cireşele roşii pe care le-am admirat,
Totuşi, iată, s-au stricat...

Viaţa, să mă înveţe, aşa a încercat
Şi pe viu mi-a arătat
Ca atunci când un dar ţie ţi s-a dat,
Şi tu să-l primeşti, ai ezitat

Darul, departe de tine a zburat,
Pentru că cine ţi l-a dat Acum, pentru totdeauna ţi
l-a luat!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda

liniştea înşiră culorile dimineţii
dezgolind întunericul ascuns printre lucruri
oglinda adună cioburile imaginei mele sfărmate-n iluzii

partea răsfăţată îşi arată oja, rujul şi rimelul
prin inimă nu trece nicio rază
nici frigul din palme n-apare în oglindă

cuvintele se mistuie-n spaţiu
lumina se joacă cu umbra
trecând peste hăuri şi spaime.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism

Din când în când
fluturii se opresc
să-mi sărute mâna
şi mă ating uşor
cu aripile trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
cerul se apleacă
să-mi sărute fruntea
şi mă atinge uşor
cu ploile trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
florile se deschid
să-mi sărute plămânii
şi mă ating uşor
cu petalele trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
te apropii tiptil
să-mi săruţi cuvintele
cu toate culorile curcubeului.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul trandafirului de sub stele

Sub un cer cuprins de noapte,
Într-o vară oarecare,
S-a născut povestea care
Plânge-n gândurile mele
Şi se spune doar sub stele
Printre şoapte.

Nu e tristă, nu-i nici lungă,
Nici nu ştiu cât e poveste,
Căci, în mintea mea, ea este
Încă vie-n cuvântare
Şi-mi provoacă -o frământare
Îndelungă.

E aşa: eram pe-o stradă,
Cea a visurilor mele
Mai nebune, mai rebele,
Când privirile-mi hai-hui
Au văzut doi ochi căprui
Ca pe-o pradă.

Te-am urmat pe unde timpul
Traversa prin intersecţii
De alegeri şi direcţii
Ce lipseau pe harta mea,
Dar erau... şi-aşa trecea
Anotimpul.

Visul îşi curmase firul
Când, în fine, te-ai oprit
Şi, mirată, m-ai privit;
Eu... ca piatra de hotar...
Înlemnisem. "Am un dar:
Trandafirul".

Am fugit. De-atunci, oricând
Îmi apari prin visuri, eşti,
Într-o lume de poveşti,
Cea c-un trandafir în mână,
Sufletului meu stăpână,
Aşteptând.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul cerului

sunt copilul cerului mă răsfaţă mereu
îngeri diafani îmi zboară prin trup
sufletul e o boltă din curcubeu
de culorile vieţii nu am să mă rup.

mintea se relaxează în comfortul meu
dar pentru iubire am o foame de lup
sunt copilul cerului mă veghează mereu
fluturi stelari îmi zboară prin trup.

e monument suprem credinţa-n Dumnezeu
clipele dulci roiesc ca într-un stup
am strâns învăţăminte cu minte de tezeu
bezne şi întunecimi nu mă corup.

sunt copilul cerului mă răsfaţă mereu
îngeri diafani îmi zboară prin trup.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile pe care nu le-am scris

stau cuminţi. nu plâng, nu se vaită, nu cer. aşteaptă
când şi când ies la poarta sufletului şi privesc lung către niciunde
e modul lor de a protesta. în tăcere.

cuvintele pe care nu le-am rostit sunt cumva diferite
sapă la temelia încrederii şi caută scăpare
chiar dacă ştiu că niciodată nu vor apuca limina tiparului

tăcerile mele sunt ca albastrul cerului. senine.
norii vin şi pleacă. culorile se amestecă liniştit sau cu violenţă
dar albastrul rămâne albastru şi tăcerile rămân tăceri

din adâncul neundelui atotcuprinzător se ridică imaginea unui arbust
ce se încăpăţânează să trăiască. nisipul se strânge în jur ca o cazemată sufocandu-l,
dar el tot mai are puterea să ridice câteva frunze la soare, dezvinovăţindu-se

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jefferson Howard

Lupta mea plină de curaj! Pentru că o numesc plină de curaj,
Cu convingerile tatălui meu din Virginia de odinioară:
Urând sclavia, dar nu mai puţin războiul.
Eu, plin de spirit, nerv, îndrăzneală,
Aruncat de viaţă aici la Spoon River,
Cu forţele lui dominante extrase din
New England, cu republicani, calvinişti, negustori, bancheri,
Urându-mă, dar temându-se de braţul meu.
Cu soţie şi copii greu de întreţinut –
Însă fructele dragostei mele de viaţă,
Căutând plăceri ciudate care m-au costat prestigiul
Şi culegând răutăţi pe care nu le-am semănat;
Duşmanul întunericului jilav din capele,
Prietenul omeniei îngăduitoare din taverne;
Amestecat cu destine străine mie,
Părăsit de braţe pe care le credeam ale mele.
Apoi, am simţit enorma mea putere
Sleită, şi, iată, copii mei
Îşi răniseră vieţile prin grădini străine –
Şi eu am rămas singur, cum singur am început
Curajoasa mea viaţă! Am murit în picioare,
Înfruntând tăcerea – acceptând prospectul
Ca nimeni să nu cunoască ce fel de luptă am dus.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sufletul îi dar de preţ, croit în altarul sacru
Al infinitului necunoscut şi straniu cer,
După şabloanele florilor sculptate în asceză,
Din culorile vii ale curcubeului ce se aprinde
Pe bolta-nseninată, în treacătul fugar al norilor destrămăţi.

poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă narciselor

Singur cutreieram ca un nor
Ce pluteşte pribeag peste plai,
Când numai ce zării un sobor –
Al narciselor galben alai,
Pe-al lacului mal, colo-n crâng,
Fremătând şi dănţuind în vânt.

Precum ale Căii Lactee stele
Ce-n noapte sclipesc necontenit,
Golful întreg păreau că-l străbat ele,
Întinzându-se la nesfârşit.
Zece mii văzui dintr-o privire,
Unduindu-se-n joc cu-nsufleţire.

Lacul dănţuia înspumat, dar ele
Îl întreceau prin a lor voioşie;
Cum să nu uiţi de gândurile rele
Într-o asemenea tovărăşie?
Le-am privit îndelung fără a bănui
Avuţia pe care mi-o vor dărui.

Şi azi, de stau întins pe canapea,
Copleşit de gânduri sau de plictis,
Cea mai dulce-i solitudinea
Când le văd scânteind iar în vis;
Atunci inima mi se-nveseleşte
Şi cu narcisele dănţuieşte.

poezie de William Wordsworth, traducere de Mihaela Tocuţ-Addy
Adăugat de Mihaela Tocuţ-Addy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun cel nebun

Primise în dar pijamale
Dar nu dungi de acelea de spitale
Ospicii pentru cei cu vise ireale
Pe care lumea îi bagă în cămăşi de zale.
Ale ei erau cu moşi Crăciuni
Si erau cele mai frumoase
de mine pe aici văzute
De unde sanie şi reni
Căci ea mă credea moş Crăciun
Ce făcuse rost de reni
Două capre de la vecinul de la vale,
Şi chin stupoare
Să le inveţi să zboare
Să le sui pe acoperiş cu tot cu sanie.
Şi apoi să o strigi pe ea pe iubire
Să te vadă in moşu îmbrăcat
Cum te prăbuşesti cu capre
Peste maşina ce abia ai luat-o!
Dar ea mă iubeşte aşa!
Caprele le-am fript
Coarnele in globuleţe
Pe perete le-am împodobit
Vecinul si acum le caută nemulţumit
Eu cu piciorul în ghips sunt
Dar când o vezi că zâmbeşte
Si dusmanul de vecin pufneşte
Ce viaţă mai frumoasă este!
Iubita mea pijamale cu moş Crăciun
Şi un iubit nebun
Ce a zburat cu sania
Si caprele vecinului
Pentru un zâmbet de Crăciun

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atitudini

norul s-a transformat într-o stropitoare
udă grădini fermecate şi falnici codri
udă catapetesme cu lumini grăitoare
spală monumentele eroilor mândri.

ca un fachir trec prin cercuri de foc
pe cioburi de vise am călcat mereu
dar le-am adunat în grămezi de noroc
un nou început intră-n sufletul meu.

magica vară prea repede s-a dus
a luat cu ea rândunici şi cocori
dar farmecul solar încă nu a apus
în jocul razelor se dispersează nori.

trăiri spectaculoase în slove le-am transpus
şi mi-au pictat în suflet infinite culori.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascult muzica candorii, a inocenţei şi mergem mai departe demni, triumfători, lăsând în urma noastră zgomotele şi agitaţia sterilă a unei lumi şi a unei gândiri mult prea obişnuite, însă ne vom reîntoarce pentru a picta culorile vii, strălucitoare ale gândurilor curate şi ale speranţei cerului azuriu. Nu putem merge universal înainte decât prin reîntoarcerile păstrării Frumosului şi a Dragostei.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirosul cerului

Plouă, mirosul de parfum al cerului
Aminteşte de căldura palmelor tale
Şi-i rece ca o rană veche şi mâinile
Ţi le dărui cu dragostea mea.
Plouă printre stele ca la un ospăţ marin,
Îmbrăcat în turcoaz verde albastru
Ţinem amândoi culorile în mâini
Şi simţim lumina Învierii, dragostea şi moartea.
Dar inainte de toate această pasăre
Ce ne plimbă trupurile în zbor
Ca un salt peste o oază de nisip
Plouă şi eu te iubesc ca pe o petală de mac
Din picăturile ploi se nasc
Îmbrăţişările mele pentru tine.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă miresmele ar fi vizibile precum culorile, vara, aş vedea grădina asemeni unor nori pictaţi în toate culorile curcubeului.

citat din Robert Bridges
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

peretele digital m-aşteaptă gol
în fiecare zi pentru o nouă zugrăvire
toate culorile minţii
le-am încercat aici
şi lumii i-au plăcut
pe peretele inimii însă
am un singur graffiti
de când mă ştiu
dar proprietara inimii mele
s-a exilat într-un infarct
şi neobservat m-a decolorat
la neexistenţă

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul doreşte hainele cerului

De aş avea hainele împodobite ale cerului
Cusute cu rază de soare şi de argint,
Albastrele, ştersele şi negrele haine
Ale nopţii, ale luminii şi ale penumbrii,
Aş întinde hainele sub picioarele tale;
Dar eu, săracul de mine, n-am decât vise;
Mi-am întins visele sub picioarele tale.
Calcă uşor, căci păşeşti peste visele mele.

poezie celebră de William Butler Yeats din Vântul printre trestii (1899), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat să-mi ascult gândurile, dar să nu le mai cred în totalitate, ci să le iscodesc mereu, am învăţat să detectez fricile şi să le supun procesului de purificare. Am scris despre ele, le-am scos din interior la exterior, le-am aşternut pe paginile jurnalului, le-am analizat cu acurateţe şi le-am deosebit de gândurile creatoare. Fricile veneau mereu ca o urgenţă, totul era pe viaţă şi pe moarte în amprenta lor, totul era acum sau niciodată.

citat din romanul Visele nu dorm niciodată, Legămintele macilor de Nataşa Alina Culea (9 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o bună zi s-a gândit el să se urce şi în cer cu oglinda, ca să râdă de îngeri şi de Dumnezeu. Dar cu cât se urca mai sus în văzduh, cu atât oglinda tremura şi se strâmba şi de-abia mai putea s-o ţie; s-a urcat tot mai sus şi mai sus şi oglinda s-a strâmbat aşa de tare şi a tremurat aşa de cumplit, încât i-a alunecat din mâini, a căzut pe pământ şi s-a spart în mii şi milioane de bucăţi. Dar acum oglinda a pricinuit nenorociri şi mai mari, fiindcă unele bucăţi erau cât un fir de nisip şi au zburat duse de vânt peste tot pământul şi au intrat în ochii multor oameni şi cei cărora le intrau în ochi cioburile acestea vedeau toate lucrurile schimonosite, sau nu mai gândeau acum decât sucit şi întortocheat, pentru că aceste cioburi păstraseră toate puterile rele pe care le avusese oglinda întreagă.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 ipostaze ale cerului

I

Ah dureros cel mai dureros
cer printre frunze
răsărind spre-ale corupe.

II

De-a pururi se ţese
crisalida cerului
virginala indiferenţă.

III

Ochi estropiat
văzându-se doar
pe sine.

IV

Lichid vândut acestor ape
neîncoronate
(Tiara se află alături).

V

Pe cer se plimbă o furnică.

VI

Cuib obscur
al omului dispreţuind ciocârlia
fiindcă-o poate iubi.

VII

Iese un astru din altul.

VIII

Un fluture mort
de-o mie de ori mai de seamă
dar nimeni nu ştie nimeni
cum l-am putea regăsi.

poezie de Gheorghe Grigurcu din Righoarea văzduhului (1978)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solemn

Toate hârtiile mele
Le-am cărat cu braţul
Pe un câmp mare,
Le-am semănat solemn
Şi le-am arat adânc
Cu plugul.

Să văd ce-o să răsară
Din gândurile acestea,
Din bucurii, din tristeţe, din fericire,
Iarna, primăvara, vara şi toamna.

Acum mă plimb
Pe câmpul negru
Cu mâinile la spate,
Mai neliniştit cu fiecare zi.

Nu se poate totuşi
Nici o literă să nu fi fost bună!

Precis într-o zi
Câmpul acesta se va umple de flăcări
Şi eu voi trece printre ele, solemn,
Încununat ca Neron.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!