Solemn
Toate hârtiile mele
Le-am cărat cu brațul
Pe un câmp mare,
Le-am semănat solemn
Și le-am arat adânc
Cu plugul.
Să văd ce-o să răsară
Din gândurile acestea,
Din bucurii, din tristețe, din fericire,
Iarna, primăvara, vara și toamna.
Acum mă plimb
Pe câmpul negru
Cu mâinile la spate,
Mai neliniștit cu fiecare zi.
Nu se poate totuși
Nici o literă să nu fi fost bună!
Precis într-o zi
Câmpul acesta se va umple de flăcări
Și eu voi trece printre ele, solemn,
Încununat ca Neron.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre arat
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre primăvară
- poezii despre plimbare
- poezii despre negru
- poezii despre mâini
- poezii despre iarnă
- poezii despre hârtie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.