De seară...

Tu, zămislire, a visului strună,
Rogu-te cânta-mi de noaptea cea bună,
Stai şi alintă-mi când somnul se-aşterne
Nimbul fiinţei cu mâinile-ţi perne...

Mai voi un surâs oghială să-mi fie,
Un leagân din ochi lucind poezie,
Un piept voluptos ce-i desprins dintre flori...
Du-mă din seară, iubind iar în zori!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (24 ianuarie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem simplu

Du-mă dor departe tare
pe un ţărm întins de mare
du-mă de vei vrea apoi
într-un sat cu uliţi mici,
cu flori multe şi urzici

şi spre seară du-mă iară,
prin grădini cu limpezimi,
şi-apoi vântul când adie
prin cămaşa ta de ie

drag să-mi fie - soare fie -
să culeg o păpădie
şi cu dorul meu din gând
sa culeg - să-ţi dărui ţie -
un buchet cu flori de câmp!

poezie de Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Ce mult mi-ar fi să-mi fie dat
Să ne iubim ca-n prima seară
Când mi-ai făcut din flori regat
Şi rai divin din dulcea vară.

Buchet de stele-ai adunat
Şi le-ai legat cu fir de aur,
Cunună-n păr mi-ai aranjat,
Cercei, din frunze lungi de laur.

Din stropi de rouă mi-ai brodat
Dantelării ales de fine,
Din fân cosit făcut-ai pat
Să dorm cu gândul doar la tine.

Din colţul lunii ai cioplit
Argint să-mi făureşti cunună,
În flori de câmp ai învelit
Altarul vieţii dimpreună.

Din struguri copţi ai împletit
Şirag de mândre nestemate,
La gâtul meu le-ai rânduit
Cu mâinile-ţi prea talentate.

Nimic din toate câte-au fost
Şi câte, Doamne, or să fie,
Iubind pe lume ai un rost
Ţinând aprinsă torţa vie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori...

Peste tot dai doar de flori...
Peste dealuri şi câmpii,
În buchete la copii,
În ghiveci, pe rămurele
Dar şi-n locuri strâmturele;
Mai găseşti flori şi pe piept
Şi pe cap când eşti deştept,
Flori poţi prinde la stomac,
Sunt şi-acelea cu caimac;
Flori se scot şi prin viu grai,
Sunt şi flori de mucigai,
Nu mai zic, les fleurs du mal
Recitate gutural....
Iar primordiala floare
Cea trimisă de la soare...

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă, iarnă...

Du-mă, iarnă, peste lume,
într-o ţară fără nume,
unde şade-o zână bună
care de pe cer adună
toate tainele din stele
şi-apoi suflă peste ele,
lângă suflet să le-aştearnă.
Du-mă, iarnă!
Du-mă, vântule haihui,
într-un loc al nimănui,
unde să zâmbesc mereu,
să-mi fac cuib în curcubeu
ca să nu-mi mai dea de urmă
lacrimi care-n pleoapă scurmă
şi mă-ndoaie spre pământ.
Du-mă, vânt!
Ia-mă, crivăţ, pe-o aripă
şi mă zboară într-o clipă
până dincolo de noapte,
să miros cireşe coapte
şi să-mi vină la fereşti
ursitoarea din poveşti,
să-mi ursească să mai cânt,
să mut cerul în cuvânt.
Du-mă, iarnă, du-mă, vânt!

poezie pentru copii de Mihaela Hură
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce vreau

Nu vreau să fiu celebritatea
Ce se va pierde în nimic,
Care nu vede claritatea
Ce se găseşte într-un pic.

Nu vreau ca mâinile să-mi poarte,
Un galben greu, însă inert,
Să-mi curme gândurile şoapte,
Furând bătăile din piept.

Averile prefer să-mi fie
Surâs de suflete iubind,
Dansând perfect în armonie,
Nu vreau să fiu ce nu pretind.

Voi căuta o strălucire,
Pe malul apei, în nisip,
Purtat de valuri spre iubire,
Cu-n zâmbet mare peste chip.

Nu vreau decât o mângâiere
Din ochii tăi ce mă privesc,
Să-mi fii o dulce adiere
Şi să mă laşi să te iubesc.

poezie de Adi Conţu (12 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de nuntă

Şi-acum, când simţi în piept fiori sub vălul de mireasă
Primeşte-n dar cu dulci fiori acest buchet cules în zori;
Să fie floare între flori frumoasă.
Bogat să fie cuibul tău de crini şi viorele,
Cu flori în gând să fii mereu!
Să-nveţi ce-i bun, să rabzi ce-i greu...
Să te încrezi în Dumnezeu ca ele.
Să fii o harnică zorea ce-n zori nu se dezminte,
Un nufăr alb cu strai de nea.
Să fii cu cel legat prin har
Crin alb păstrând credinţa;
Dar de-l mâhneşti cu-o vorbă-n zbor,
Să simţi arzând în obrăjor
Doi maci purtând în cupa lor căinţa...
Şi-oriunde-n lume vei umbla
S-auzi un glas de-acasă:
"Te rog din zări fetiţa mea să fii, pentru măicuţa ta,
O floare de Nu-mă-uita duioasă".
Şi-apoi, când veţi străbate-n lume
Vânt greu ce-n drum se-aşterne,
Cu Dumnezeu să fiţi şi-atunci
Deasupra văilor adânci
Voioşi ca două flori de stânci eterne!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul din noaptea albă

Eu sunt visul ce se-aşterne
peste gând, în noaptea albă,
risipindu-l printre perne
în secvenţe puse-n salbă;

Unele strălucitoare,
care-mi plac, le iau cu mine,
sau modeste la culoare,
ce spre negru par să-ncline.

Vin cu cele luminoase
şi le-arunc pe celelalte,
intru-n gândul ce jurase
că se va feri de halte

În iubiri târzii pierdute
în tăcerea dintre şoapte
spuse-n serile plăcute
sau împrăştiate-n noapte,

Şi îl fac să îşi revină,
îl aduc, din nou, în scena
peste care-a tras cortină
dragostei ce i-a dus trena.

Iar în somnul ce cuprinde
tot ce-ating spre dimineaţă,
şi iubirile murinde
vor avea o nouă viaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet in nori

Vindeai speranţe la apus,
În păr aveai doar ghiocei,
Furam doar flori,
Dar ţi-am adus
Tot ce-ai vânat,
Noaptea de ieri,
A fost cu teamă şi surâs.
Am căutat acelaşi loc
Plini de speranţă şi noroc,
Mai dă-l în viaţa mea de joc!
Eşti prea tăcută şi senină,
Nu-mi place să-ţi găsesc o vină...
Emoţiile curg din piept,
Tu vrei să fugi,
Eu te aştept,
Acelaşi loc uitat şi drept.
Nevoile-s la tomberon
Ascult doar piese cu trombon,
Nu vreau pastile,
Vreau să dorm
Cu tine fără ochi închişi,
Să scriem stele neînvinşi,
Să facem lumea mai frumoasă,
Să ne prostim
La noi acasă!
Finalul trebuie să fie
Desprins parcă din comedie,
Eu te sărut până vei şti
Că nimeni nu o să îţi spună,
Când sufletul atinge norii!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procesul de transformare a visului latent în vis manifest îl voi numi lucrarea visului. Munca opusă, cea care duce la o transformare în sens invers, o voi numi travaliul analizei. De celelalte probleme privind natura incitării la vis, originea materialului visului, sensul său probabil, funcţia sa, motivele care-l fac să fie uitat atît de uşor mă voi ocupa mai tîrziu, cînd voi trece de la problema visului manifest la cea a conţinutului său latent.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

Priviri de gând m-alină
cu flori surâs de soare
şi cântă
lumina
pe somnorăşi ochi
ridicaţi a rugă
la un sărut pe creştet.
Sunt vechi...
Este prea... toamnă.
Un zînbet desprins...
din ramă.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de pe buza ta

Nu pleca, ţine-mi visul aproape
Să lăsăm crinii să mai cânte şi noaptea
Fii amar, inainte să-mi fie ziuă
De pe buza ta, beau cea mai bună cafea.

Stai o stea şi uită-mă o lună
Să-mi fii dor, piele din rouă şi brumă;
Toamnă-n focul aprins la piept de chindie
Suflet căutând în alte trupuri chirie.

Mai taci un gând şi respiră o umbră
Ziua nu întârzie, măcar o secundă.
Crini-au tăcut, urcă soarele-n mine.
Pe buze-mi stăruie-amar, gustul de tine.

Şi-aud cocorii
scrijelind cu aripa
drept în inima mea

Şi-aud cocorii
alungând cu ţipătul
norii de peste ea

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

În amurg, soarele pleacă
Să se culce după deal.
Când noaptea stă să înceapă,
Duios se-aude un caval.

La chemarea-i neîntreruptă
Codanele vin la poartă.
Glasul dragostei ascultă,
Îşi spun dorurile-n şoaptă.

Pe furiş, apar flăcăii
Să le fure un sărut.
Mama din uşa odăii
Le cheamă în aşternut.

Liniştea nopţii se-aşterne.
Luna somnul le veghează.
Fetele cu capu-n perne,
La iubitul lor visează.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La birou

Domn director e-ocupat,
Mai mereu seară de seară,
Scaunu-I pe post de pat
Iar cearşaf, o... secretară!

epigramă de Vasile Zamolxeanu (28 februarie 2020)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubind în tăcere

Îmi amintesc că-n acea seară,
Faceam planuri pentru viitor
Şi te-am văzut întâia oară
Când mi-ai zâmbit nepăsător.

Gândind că zâmbetul-mi place mie,
Iubindu-te şi păstrând tăcere,
Când eu citeam o veşnicie
Şi-n visul meu multă plăcere.

Am stat în noaptea mea târzie,
Gândind la acea noapte întunecată
Să scriu din nou o poezie,
Tristă, cu-o lacrimă-necată.

Şi nu ştiam cum să-mi strâng
O poezie nouă să compun,
Cuvinte multe aveam în gând
Şi nu ştiam cum să le pun.

poezie de Eugenia Calancea (26 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn iubirii mele cea dintâi aleasă

Furat am fost de-a cerului mistere
Când taine noi din carne dezgropam,
Curând s-au stins în legănări aptere
Şi n-am sfârşit nici azi ce căutam.

Te-am limitat în seri teologale
Şoptindu-Ţi tot mai sincer: "Nu pleca"!
Cu ochi dogmatici ţi-am ieşit în cale
Crezând că-aşa Te voi îndupleca.

Prezenţei Tale nu cred ca vreodată
Să-i înţeleg misterul voi putea
Mă-nvăluie când pare-ndepărtată
Dar pleaca iar – când mă avant spre ea.

Te-am întâlnit în versuri prima oară
Un dor aprins din piept de Dumnezeu,
De-atunci mi-ai curs în vine de fecioară
Şi M-ai durut când Te-am durut şi eu.

Deşi presimt că mâine va să vie
Să-mi dea târcoale nimfa vinovată,
Mă sprijin azi în poezie
Mai mult ca ieri – mai mult ca niciodată.

poezie de Cătălin Varga (noiembrie 2013)
Adăugat de Cătălin Varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nereidele...

Iubito, bună dimineaţa! Ce zi frumoasă-i azi afară!
Ce soare cald respiră viaţă, ce linişte se înfioară,
Ce frunze cad în toamna lină, cât aur galben în peisaje,
ce slobozesc ba o tulpină, ba bust de fată de corsaje...

Iubito, bună, bună ziua şi inima sa-ţi fie bună!
Avem prognoza: apa-n piuă va bate azi, ca o nebună!
Pe la amiază, iar va ninge cu frunze galbene de ceară
Şi‐n colţul zilei se va stinge-un zâmbet tandru, ca o fiară...

Iubito, seară, seară bună! Şi te invit la întâlnire
Cu nimbul clarului de lună, ascuns în şoapte de iubire,
Să stam şi noi ca marinarii sub ploi de triste Perseide
Şi să privim cum varii, varii răsar din ape Nereide...

poezie de Iurie Osoianu (21 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea albă de Crăciun

... În seara sfântă de Ajun,
Ne aşezam, tăcuţi, la masă...
Era plăcut şi cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Şi mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coşul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam şi eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viaţă Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năştea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieşi din pribegie
Şi ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, aşezată
În case vechi, cu porţi de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Şi tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-aşez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coşul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus şi numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Şi când cocoşul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc şi flori de gheaţă,
Şi-am s-o aştept, ca-n dimineaţă,
Să-apară iar în viaţa mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Şi-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.

poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Festivă

Seară plăcută...
Lumini de candelabre...
Şi fotografii mă filmau.

O, sala cu flori
Şi versurile mele
Bătrâne!...

Am văzut bogăţiile de aur
Şi mătase ale trecutului
Acum ale lui AZI!...

Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi şi marmoră...

Iată! Am venit ca Hamlet
În hainele mele
Cernite.

Bătrân de 75 de ani,
Cu flori şi decoraţie-,
Am devenit un tânăr
De 57 de ani...

Aici, la piept,
E steaua din Bacău...

Am fost o poezie noaptea
Aceasta.

Cum ard luminile
Prin centru
Mă predispun la poezie...

Frumos e oraşul...
E plin de Scântei Galbene.
Să nu mai plângi
Că era trist odată!

E noaptea la cruce...
Vino să te sărut.
Nunta cu garoafe albe
S-a sfârşit.

Salcâmii or povesti!
O, mamă,
Blândă mamă,
Priveşte-ţi fiul!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e seară

Mi-e seară sufletul, mi-e seară
Şi-aş vrea să-l dau din piept afară,
Să nu-i mai fie niciunui
Umil, milă de mila lui.

Mi-e noapte sufletul, să ştii,
Cad stelele peste stihii
Şi beznă vreau să fie când
Murind, le vei privi căzând.

Mi-e noapte-n suflet, însă tu
Te temi de noapte, iar eu nu.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul meu

Şterge-mi c-un surâs tristeţea
Ce se-aşterne peste ochi
Curcubeu dă-mi după ploaie
Intr-o mie de culori

Adu-mi ziua cea senină
După noaptea neagră rea
Fă-mi buchet dintr-o lumină
Aşternută-n calea mea

Si in zorii dimineţii
Când luceferi pier pe cer
Tu rămâi bolta albastră
Cerul sufletului meu!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!