Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

România, te iubesc!

Peste-nghesuitele dealuri,
Prin văile lui badea Ion
De-a lungul Dunării cea mândră
De-a latul moșilor Carpați
Privirea mi se-așterne.
Și caut a lumii ură-n ochi s-o văd
A megalopolisurilor vuiet să-l aud
Dar în zadar mi-e căutarea...

Deasupra-i cerul stă albastru-mov
De parcă ne-am găsi prin boreale
Și dedesubtu-i oase de daci pământul îl încarcă.
Nimic nu-i veșnic, Luceafărule tânăr
Și niciun car cu boi nu trece-acum pe drum.
La Târgu-Jiu o umbră de-un infinit precar
Așterne iarba verde sub stâlpul de metal.
Enescu din tablouri îmi cântă rapsodii
Când în tăcere Blaga compune poezii.

Ce-i mai frumos ca iarna la foc să ne-așezăm,
Să spună baba noastră povești și povestiri
În vechea sobă un cozonac să crească,
În oala mare sarmalele să fiarbă?
Și-o mămăligă aurie, aburind... ah, plăcere...

Toate acestea-s multe, puține sunt de fapt.
Un petic de lumină în ochii celor dragi
E mult iubita țară ce veșnic ne-a purtat
În pântecele-i calde...
O, mamă, dragă mamă...
Nici de ți-e bine tare, nici de ți-e rău și jale
Nu te-oi lăsa, iubito, nu te-oi mai da la alții!
Tu esti un veșnic pământ ceresc,
România,
Te iubesc!

poezie de (12 decembrie 2017)
Adăugat de Kevin IovănescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Din ochi de înger

Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai așa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!

Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, așa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!

Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere și-o liniște deplină
Doar cerul înstelat, el știe să-ți vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!

Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară și cuvintele sunt șoapte
Și din noapte poți ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate și nimic nu te mai doare!

poezie de
Adăugat de Ilie DragomirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Numai una!

Pe umeri pletele-i curg râu
Mlădie, ca un spic de grâu,
Cu șorțul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Și când o văd, îngălbenesc;
Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc,
Iar când merg alții de-o pețesc,
Vin popi de mă dezleagă.
La vorbă-n drum, trei ceasuri trec
Ea pleacă, eu mă fac că plec,
Dar stau acolo și-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
Așa cum e săracă ea,
Aș vrea s-o știu nevasta mea,
Dar oameni răi din lume rea
Îmi tot închid cărarea.

Și câte vorbe-mi aud eu!
Toți frații mă vorbesc de rău,
Și tata-i supărat mereu,
Iar mama, la icoane,
Mătănii bate, ține post;
Mă blestemă: De n-ai fi fost!
Ești un netot! Ți-e capul prost
Și-ți faci de cap, Ioane!

Îmi fac de cap? Dar las să-mi fac!
Cu traiul eu am să mă-mpac
Și eu am să trăiesc sărac,
Muncind bătut de rele!
La frați eu nu cer ajutor,
n-am ajuns la mila lor
Și fac ce vreau! Și n-am să mor
De grija sorții mele!

Mă-ngroapă frații mei de viu!
Legat de dânsa, eu știu
am urâtei drag să-i fiu?
pot ce nu se poate?
Dar cu pământul ce să faci?
Și ce folos de boi și vaci?
Nevasta dacă nu ți-o placi,
Le dai în trăsnet toate!

Ori este om, de sila cui
Să-mi placă tot ce-i place lui!
Așa om nici vlădica nu-i
Și nu-i nici împăratul!
Să-mi cânte lumea câte vrea,
Mi-e dragă una și-i a mea:
Decât mă dezbar de ea,
Mai bine-aprind tot satul!

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 25 octombrie 2018.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.
Lucian Blaga

Pământul

Pe spate ne-am întins în iarbă: tu și eu.
Văzduhul topit ca ceara-n arșița de soare
curgea de-a lungul peste miriști ca un râu.
Tăcere-apăsătoare stăpânea pământul
și-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund.

N-avea să-mi spună
nimic pământul? Tot pământu-acesta
neîndurător de larg și-ucigător de mut,
nimic?

Ca să-l aud mai bine mi-am lipit
de glii urechea - îndoielnic și supus -
și pe sub glii ți-am auzit
a inimei bătaie zgomotoasă.

Pământul răspundea.

poezie de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Nu mai vreau!

Nu mai vreau fim țara lui "poate",
și poporul lui "lasă că trece",
nu mai vreau trăim dând din coate,
fim neamul ce veșnic petrece

Nu mai vreau fim țara lui "parcă",
fim neamul lui "lasă așa",
pe uscat tot tragem de-o barcă,
duhnim a Fanar și manea

Nu mai vreau fim țara lui "lasă",
"lasă, bă, așa, că-i haios",
trăim din "nu văd", și "nu-mi pasă"
când se-aruncă totul pe jos

Nu mai vreau fim neamul lui "stai, că"
"nu mi-ați spus", "n-am aflat", "n-am văzut"
fim neamul lui "vere" și "taică",
al lui "frate, mor, n-am știut"

Nu mai vreau fim țara lui "dacă",
a lui "nu știu", "nu vreau", și "nu pot"
și de viața noastră săracă
cântăm că ne doare în cot

Nu mai vreau fim țara în care
câinii sunt pricepuți covrigari,
unde porcii învață zboare,
și pe scenă cântă măgari

Nu mai vreau sfânta Limbă Română,
siluită prin șanț și hârtoape,
când la sfaturi înalte se-adună
corigenți, pierde vară și țoape

Nu mai vreau sufle doar vântul
prin săraca noastră cămară,
și să văd cum, străinii, pământul
țării mele l-ar scurge afară

Nu mai vreau murim prin spitale,
umiliți și sarcastic uitați!
Și copiii cu burțile goale
către școli să-i văd dezbrăcați

Nu mai vreau să văd cum părinții,
care viețile lor ni le-au dat,
părăsiți sunt de noi, și de sfinții,
pentru care-n genunchi s-au rugat

Nu mai vreau viața noastră s-o pună
zi de zi, pe osii de dric,
îmbuibații ce toate le-adună
și, la schimb, țării nu-i dau nimic

Nu mai vreau să văd cum se stinge
visul nostru an după an,
cum politica lumii ne-mpinge
ca pe-o turmă de oi, pe maidan

Nu vreau să mai fim țara-n care
foamea-n oase și suflete scurmă,
trăim din noroc și-ntâmplare
și din mintea "cea de pe urmă"

Nu mai vreau să vădîn țară
numai umbrele noastre rămân,
că tot pleacă la muncă pe-afară
tot ce-i bun în poporul român

Hai, prieteni, încă o dată,
toți ce suntem de-un neam și de-un sânge,
lepădați tăcerea vinovată,
românește strigăm: ajunge!

sfârșim odată nebunia
care parcă ne-a cuprins pe toți -
n-a ajuns, în lume, România
cuib de haimanale și de hoți!

Cât mai suntem liberi pe pământ,
să se-audă-n lume românește,
sufletul din noi e drept și sfânt,
Dumnezeu din ceruri ne iubește

Dar spre-a împlini dragostea Sa,
n-aștepta, în rugă, o minune!
Nu muta în ceruri lupta ta,
pe pământ, deșteaptă-te, române!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Octavian Goga

În aeternum

Veșnic te-oi purta în minte
Dragă, până-n clipa morții,
Cum în buzunarul vestei
Port eu veșnic: cheia porții

epigramă de din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Poezii - Goga" de Octavian Goga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.00- 12.99 lei.

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Crește - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou crește - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Și mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrănește
Și ce-i, Doamne, viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopți cu lună
Ce mister e viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viață de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Tainice iubiri și teamă
Zbor își iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Și-atunci, ce e viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Se duc veacuri în neștire
Nasc speranțe-n lumea vastă -
E-un suiș spre coborâre –
Deci, ce este viața noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va crește iarba.

Iarba verde crește deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteas㠖
Căci aceasta-i viața noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toți va crește iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Povestea cântării

—"Ai poate prin lume vro țintă
De-alergi, călătorule vânt?"
—"Prin largile lumi ale zării,
Prin taina cea sfânt-a cântării
Și, singur, pe vremea-nnoptării

M-opresc pe-o colină și cânt.
Și-n urmă-mi pădurile cântă
Cu freamăt de doină, cu șoapte,
Iar uneori până-n pământ
Cu șuier de crivăț -prin noapte."

—"Dar care ți-e veșnica țintă
De-alergi, călătorule nor?"
—"Ascult și eu vântul prin vale
Cum șuieră doine de jale,
Iar dacă-mi întâmpin în cale
Tovarăși, începem în cor
Cântarea ce vântul ne-o cântă:
Cu murmur prin noaptea cu lună,
Cu vuiet de aripi în zbor
Și trăsnete-n zi de furtună."

—"Ai poate pe dealuri vro țintă
De-alergi tu, drumețe pârîu?"
—"Țin ochii la norul din zare
-nvăț aiurata-i cântare;
De-i pașnic, pe-ascunsa-mi cărare
Eu cânt printre lanuri de grâu:
Când noru-n văzduh se frământă
Îmi urlu de-a lungul câmpiei
În goana mea fără de frâu
Sălbatecul cânt al mâniei."

—"Tu singur ești fără de țintă,
Poete, și-n gânduri mereu?"
—"Ascult cum își freamătă cântul
Pădurea, pârîul și vântul;
E cerul al meu și pământul,
Și cânt, ca și ele, și eu.
În urmă-mi popoarele cântă
Cântări de la mine-nvățate:
Și tot ce e-n sufletul meu
E-n sufletul lumii mirate".

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de tine, mamă

Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aș vrea să-ți pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ți întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbești,
Să-ți simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzești.
Mi-e dor trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ți aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiți că vii
În brațe am să-ți pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am să te-aștept pe punte,
La mine ajungi.
mă săruți pe frunte,
În brațe mă strângi.
Mi-e dor să-mi dai lumină
Ca sorele de sus,
cresc într-o grădină,
În care tu m-ai pus.
În grădina vieții,
Mamă, m-ai sădit,
Cu roua dimineții
Pe frunte m-ai stropit.
Așa am crescut mare.
Ce mândră, mama, ești!
Acum sunt deja floare.
vii mă iubești!

poezie de (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

O țară fără de hotare

Dragostea-i o țară fără de hotare,
Cel iubit, de-a pururi este domnitor,
Inima e sfetnic bun atunci când doare,
Doina cea de jale - imn înălțător.

Jertfa-i noaptea lungă și istovitoare
Când oștenii-doruri duc mereu solii,
E erou cel care, nu va coboare
Steagul înălțatei lui melancolii.

Numai o redută - singura credință -
După lung asediu poartă biruinți,
Inima vitează din a sa ființă
Bate cu puterea viselor fierbinți.

Dragostea-i o țară fără de hotare
Unde-i totul verde sub cer azuriu;
Cine-n ea se-așează, veșnic nu mai moare
Și tot veșnic tânăr, vajnic și mlădiu.

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așteptare

Alerg către soare, căutare mi-s zorii,
în chinul să văd, Pământul rotund îi,
lumina ce o caut își așterne fiorii
și urme mai caut, să-l văd sau să-l tuldui.
Tăinuitele-mi gânduri, îmi prind iarăși viață,
un sânge curat, în inimi zvâcnește,
mă doare tăcerea, numită speranță
când lumea întreagă, care stă, clevetește.
Privesc către zări, nu te văd, în zadar,
îți caut făptura, ea mă lasă și pleacă,
copil rătăcit sunt, nici măcar n-am habar,
te întorci, sau mă lași, încă o noapte treacă.
E întuneric când sunt, dar când pleci e pustiu,
te caut în zări, prin colțul tăcerii
nu te pierd, nu te am, sunt cu tine, nu știu,
mă las pradă-n vis, din visul chemării.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de Țară

Românie, țară dragă, plai de cântec și visare,
Am plecat în lumea largă, te-am lăsat în urmă tare,
Am căutat o viață nouă și o pâine îndulcită,
Dar mă simt ca rupt în două, ca o casă părăsită,

Românie, țară mamă, leagănul prunciei mele,
Glasul tău-napoi mă cheamă și-mi deșteaptă doruri grele,
Pare pâinea alb-pufoasă și grânarul de poveste,
Dar o pâine ca acasă nicăieri nu se găsește.

Dragă, scumpă Românie, oridecâte ori zefirul,
Peste gândul meu adie, eu te văd sorbind potirul...
E paharul suferinței, jugul pus de stăpânire,
Dar sub flamura credinței, tu răspunzi doar cu iubire.

Dragă Românie mare, mulți au vrut să te sugrume,
Dar ești încă în picioare, te mândrești cu al tău nume,
Ai dat Cezarului partea, lui Dumnezeu ascultare,
Ai urmat ce spune Cartea, căci vrei binecuvântare.

Românie, țară dragă, mulți ar vrea să te dezbine,
Dar te-ncrede-n proorocie: "Dumnezeu este cu tine!"
Știi că cel ce este Veșnic, ce promite-nfăptuiește,
Ți-e Îndrumător și Sfetnic, Domnul încă te iubește.

Românie, țară mamă, mult ai suferit sub daltă,
Pruncii tăi din zări te cheamă, inimile lor tresaltă.
Mi-amintesc mirosul reavăn de țărână, văd și plugul,
Însă lațul strânge tare, pe grumaz apasă jugul,

Ne dorim o libertate dar nu una pământească,
În Cristos vrem unitate, Duhul Sfânt propășească,
Chiar de-s lupte de partide, care, cine e mai mare,
Doamne, fă-Ți Împărăția sfântă și biruitoare!

Să ne bizuim pe Tine, nu pe cai și nici pe care,
Nici pe om ci doar pe Domnul, ce cu mâna-I cratoare,
A făcut natiuni, popoare, stăpâniri... înțelegem,
Că nimic nu-i la-ntâmplare, ce am semănat, culegem!

Dragă, scumpă Românie, viața nu pare prea dreaptă,
Mi-e dor de copilărie, de-a măicuței mele șoaptă,
M-aș întoarce cu grăbire trăiesc în a mea țară,
Dar e-atâta răzvrătire, pâinea e tot mai amară.

Rana-mi temperează vrerea, tremurândă mi-e și clipa,
Vindecă și ia-mi durerea, mă acoperă cu-aripa
Duhului de Viață nouă, dă-ne pace, bucurie
Și în totul și în toate, voia Ta Doamne, fie!

admir în primăvară codrul, privesc copacii,
ascult întâia oară cucul, mierla, pitpalacii,
respir aer de munte, miros flori de câmpie
Și-n sunet de harpă sfântă -Ți dau slavă numai Ție.

poezie de (16 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Alea jacta est

Am plecat...
Necunoscutul mi-a zis: "Vino, te-astept".
Am plecat în explorarea unor semne de-ntrebare
Și-am pășit cu majestatea ultimului înțelept
Pragul vechilor legende
Mâzgălite la-ntâmplare
Pe un colt de pergament!...

Paznicii nemărginirii mi-au deschis negrele porți
Și-astăzi rătăcesc în golul dintre soare și pământ...
Și ce-ncet mă duce vântul -
Parcă-ar duce la mormânt
Cel din urmă mort al lumii,
Cel mai singur dintre morți.

Mă-nfășor în atmosfera cimitirilor din haos...
Câte sunt...?
Nu le știu decât noctambulii
Și poeții -
Cei ce n-au avut nici minte,
Nici credință,
Nici repaos,
Nici răbdarea să-și aștepte termenul obștesc al vieții.
Mă-nfășor în rozul-verde,
În albastrul-violet,
Și în aurul din soare,
Și-ntr-o clipă mă preschimb
Într-un nimb enorm -
Un nimb
Preursit -mbrace fruntea primului Anahoret.
Mă topesc cu amintirea unei vieți trăite-n somn,
Mă-ntregesc cu nostalgia primelor îmbrățișări,
Și din cele două forme -
Cea de azi
Și cea de ieri -
Mă-ntrupez în al veciei și-al imensității Domn!...

Da...
Sunt Domnul celor veșnic plutitoare-n infinit -
Celor ce plutesc pe mare,
Celor ce plutesc pe vânt,
Celor ce plutesc în versuri,
În coloare
Și în cânt,
Celor ce plutesc de-a pururi după cum le-a fost ursit...
Da...
Sunt Domnul celor veșnic plutitoare-n infinit.

poezie clasică de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Glasul pământului

Un “petic” de pământ mi-a mai rămas în sat
Si multe amintiri pe care nu le pot uita,
De și eram copil, când am plecat,
Toate au locul lor în mintea mea.

El este cel care, deseori mă cheamă
mă întorc în satul meu natal,
Să-l ar, să-l îngrijesc, că tare-i este teamă
Că va pierii arid, acolo sub un „deal”.

-Bătrânii au murit demult, de-atuncia sunt„orfan”,
Urmașii lor sunt „domni” și hoinăresc prin țară,
Eu am rămas aici și-aștept din an în an
vii mă cultivi, să nu fiu de ocară.

Imi amintesc desigur, erai un tinerel,
Când alergai desculți, în dimineți cu rouă
Și te jucai cu „lopta”, cu Mihai „Berbecel”,
Când o pășteai pe „Mojar” și oițe vreo nouă.

Sau când pocneai cu biciul, la două vaci bătrâne,
Ce înhămate-n jug, trăjeau un car cu fân
Și alte „întâmplări”, ce veșnic vor rămâne
Precum și eu același, dar... fără un „stăpân”.

Țăranii au dispărut, s-au dus care-n „cătrău”,
Își caută norocul mai mult pe la oraș,
Ici-colo câte unul, mai trec prin „Făgădău”
Si pun „țara la cale”, facă niște „pași”.

Dar... prea puțini se-ndură are un ogor,
semene, sape, să crească un „mălai”
De-aceia, măi Cornele ! Eu mă sufoc și mor,
Nu pot răzbi cu „lenea”, și „iugăre” de scai.

-Te înțeleg prea bine, pământ din rocă și din lut,
Cu câtă nostalgie îți amintește de mine,
Deși atâtea „vremuri” și ani ce au trecut
Tu dai viaț㠄lumii”, tu „plămădești” destine.

Pe umerii tăi „veșnici” și eu am zbenguit,
Prin iarba cea pufoasă sau pe ogorul dur,
Apoi... am dat cu sapa, recolte-am pregătit
Și ele au fost mănoase, că, ai sufletul pur.

Eu îți percep durerea și glasul ce mă cheamă,
Dar anii au trecut și am un alt destin,
El este mai puternic, de nimeni nu e teamă,
De aceia îmi port „crucea”, cât pașii mă mai țin.

O să revin totuși, poate... la primăvară,
Să văd cum crește iarba, cireșii cum rodesc,
Dacă voi fi-n putere, mă voi întoarce iară
Pe acest pământ ce-i sacru, de aceea îl iubesc.

De fiecare dată voi urca și poposi pe „Grui”,
Acest dâmb ce . . . pentru mine-i „sfânt”,
mă închin, las o floare, la crucea tatălui,
Pe care s-o stropesc cu lacrimi, să crească pe mormânt.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nostalgii

Mamă cât de tânăr eram,
Puf de fulg, de pe piept, când zburam
Cale-albastră, din cer, în priviri...
Nu mai rabd nostalgii, amintiri.

Mamă cât de suplu eram
Ca un paj... prin idile fugeam
Mlădios; lunecând pe speranțe,
Mi-acontam viitor de vacanțe.

Mamă cât parfum degajam
Dintre roze... nectar răsuflam,
M-aninam cu liane de brațe
De iubiri reînnoite, nesațe.

Mamă cât curaj emanam
-Cum vulcanul ce-n piept îmi zbăteam-
Prăvăleam orice zid, piroclastic,
Cu un șarm, dezarmant, de sarcastic.

Mamă ce frumos era totul,
Zile lungi, nopți himere, norocul,
Nicio grijă de ziua de mâine,
Fericit doar cu banul de-o pâine.

Mamă, mamă, ce dor mi-e de mine,
Gloss sau luciu-n imagini divine,
Incolore, de gri impregnate
Doar de iris și-n gând colorate.

Mamă, mamă, sunt dragul de eu,
Creatura-ți idilică, zeu
Ce-ai râvnit... să-l ai veșnic aproape.
Suntem ambii... din posteritate!...

poezie de (30 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă pentru cea mai bună mamă (mama mea)

Exiști! Și deci îți mulțumesc!
Oh, nici nu știi cât te iubesc!
Și mamă, oricât mi-aș dori,
Mai mult nu te-aș putea iubi.
E ceru-ntreg, pământul tot,
Al Domnului și-al tău, socot...
Și dealuri, munți, păduri, câmpii,
Pe toate ți le-aș dărui.

Exiști! Și deci îți mulțumesc!
Copac prin tine-nmuguresc.
Sunt ploi de flori, măicuța mea,
Eu sunt doar pulbere de stea.
Sărut pasului tău lucirea,
Căci tu ești mamă, fericirea.
Ești visul, leagănul în care,
Găsi-voi veșnic alinare.

Oh, nici nu știi cât te iubesc!
Ești ceru-n care mă privesc
Boboc de crin și lan de grâne...
Iubirea ta îmi va rămâne,
Templu gătit spre închinare,
Alai de nuntă, sărbătoare...
La tine plec genunchiul, dar,
Iubire fără de hotar.

Și mamă, oricât mi-aș dori,
Noapte fiu, tu ai veni
Lună să-mi fii la căpătâi.
Etern în suflet să-mi rămâi!
Tu ești apus si răsărit,
În tine munți s-au zămislit
Și-n mângâieri de ape arzi
Pe sub sprâncenele de brazi.

Mai mult nu te-aș putea iubi!
Oh, mamă, tu mereu vei fii
Fântână, val, lumină, har,
Pace și vis, cântec, amnar,
Clopot și flacără și dor,
Trecut, prezent și viitor...
Și alpha și omega lumii...
Vad pete pravila furtunii...

E ceru-ntreg, pământul tot,
Al tău măicuță... De-am să pot,
Poeme-n piatră voi săpa
fii în amintirea mea!
Și-aș pune sufletul hotar,
Mamă, fiică să-ți fiu iar,
Aș țese-n chihlimbar poteci,
Cu mine-n gânduri să-ți petreci...

Al Domnului și-al tău, socot,
Voi fi și eu când am să pot.
Când pregătită a pleca
Cu dragoste îți voi urma...
Dar azi zidită-n tine, sunt
Copac cu flori, copac crescând,
Copac rodind ce-a strâns cu sârg
Atatea fructe dând în pârg.

Și dealuri, munți, păduri, câmpii,
Eu ție ți le-aș dărui.
Și râuri cu alai de pești,
Feți și prințese din povești...
Ți-aș da al păsărilor tril,
Flori și al vieții elixir,
Comori - ciorchini în suflet prinse,
Dar toate, toate sunt doar vise.

Pe toate ți le-aș dărui,
Căci mama pentru-ai săi copii
E neaua, pulberea de stea,
Mireasă, dans de catifea,
Fluture-n zborul către soare,
Pace, lumină și culoare,
Mama e plaja unui trup
Și timpu-i sapă-n val, adânc.

Pe toate ți le-aș dărui!
Și dealuri, munți, păduri, câmpii.
Al Domnului și-al tău, socot,
E ceru-ntreg, pământul tot.
Mai mult nu te-aș putea iubi
Măicuță, oricât mi-aș dori.
Oh, nici nu știi cât te iubesc!
Exiști! Și deci îți mulțumesc!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copil străin

Eram străin și-am pribegit,
Tu, mamă, pruncul ți-ai iubit,
Când zările erau pustii,
Mamă, doar tu puteai știi.

Și ființa ta acoperea
În somn, întreaga ființă-a mea,
De-aceea mamă-ți mulțumesc
Și te iubesc!

..............................................
Eram străini și pribegeam prin sat,
Nu aveam mamă, casă și nici pat,
Tu m-ai crescut cu trudă și amar,
Îmi amintesc măicuță, iar și iar.

Strigam la porți de oameni ferecate,
În suflet, mamă, ne clădeam palate,
Aveam iubirea, rostul de a fi
- mpreună, mamă,-n fiecare zi.

Umblam pe drumuri lungi și prăfuite...
Doar Dumnezeu și noi mai ținem minte.
De-aveai un colț de pâine strâns în sân,
Tot mie mi-l dădeai, ca și acum.

Când pentru viața noastră asudai
Muncind cu ziua pentru a trăi,
Tu îți puneai o temelie-n rai
Și-n suflet taina dragostei de fii.

Tu îmi vefgeai și creșterea și somnul
Și brațul, pernă mamă ți-l puneai,
doarmă lângă tine puișorul
Cel pentru care zi de zi trudeai.

Ne-acopeream cu cerul și pământul
Ne era veșnic țol și așternut,
Ne biciuia în nopți de sticlă vântul...
Doar noi durerea vieții am știut.

Nu m-ai lăsat sufăr, oh, știu bine!
Dormeam în gări, pe bănci de lemn murdare,
De-aceea azi, măicuță, pentru tine,
Ridic rugi simple întru înălțare.

M-ai dat la școală... Mândră erai mamă
Când mă vedeai că mă înalț... Iar eu
Spuneam în sat, întregii lumi, cu fală,
Că m-ai crescut și sunt feciorul tău.

Prin tine, mamă, prins-am rădăcină,
Doar ție mamă scumpă-ți mulțumesc...
Mă iartă mamă dacă am vreo vină!
O viață-ntreagă am să te iubesc!

Și dincolo de moarte, în lumină,
Eu rugi fierbinți spre cer voi înălța,
Domnul, măicuță, să te aibă-n pază
Căci am ajuns ce sunt, prin grija ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste sufletu-mi cărunt

Sunt aici
și mai tresar,
când se-nchid, pe umbre, stele,
mai leg
de câte pot...
printre gândurile mele.
Tot mai duc
și tot mai car,
viața-n firul ei subțire,
și ca sprijin,
drept toiag,
folosesc o amintire.

Au trecut
prea multe veri
peste iernile din toamne,
m-a durut
pustiul lor
și mă rog la tine, Doamne,
vreau copiii
să-i mai văd,
cât îmi este incă bine.
Pune-un gând
în gândul lor
să mai treacă pe la mine.

Timpul mult
prea nemilos,
când îi ia și când îi lasă,
n-am o vorbă
cui să-i spun,
bolul singur de pe masă
îmi vorbește
fără grai,
fără grai se-aude-n toate,
tot încerc,
încerc uit,
mamă sunt și nu se poate.

Mai aud
curgând prin ploi
câte-o lacrimă tăcută,
dorul ei
de dorul lor,
când obrazul îmi sărută.
Mai aud
cum nu mai sunt.
poarta, veșnic, încuiată,
peste
sufletu-mi cărunt
s-a uscat tăcerea toată.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te caut c-o durere grea

Te caut c-o durere grea
Că-ași vrea să-ți mai aud doar, glasul,
Ași vrea să te mai pot vedea
Și-n urma ta să-mi mai țin pasul...

Dar sugrumat îmi este-avântul,
De întuneric și mormânt
Și ciocârlia-și curmă cântul
Sub niște bulgări de pământ.

Acolo nu mai e simțire,
Nici plâns, nici dor, nici bucurie;
Dar tu-ai fost plină de iubire
Și-iubirea, veșnic este vie!

Te caut... mereu te-oi căuta,
Dar nu-n mormânt întunecat
Căci tu îmi umpli inima
Și mi-o ții trează neîncetat.

Da! Te aflu în inima mea,
Căci tu-mi ai inima cu tine
Și știu că ne vom revedea,
Curând, în slăvile divine.

Te caut c-o durere grea
Și-ți simt aproape pasul;
Cutreieră-n în inima mea
Și-n ea-ți freamătă glasul...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Timpul

Bătrânul timp umblă hoinar,
Un veșnic erou legendar;
Zboară filele din calendar,
Suflate de-un vânt secular.

Și nu se oprește niciodată
Din goana lui spre nicăieri
Și te trezești așa, deodată
veșnic azi devine... ieri!

Astfel trec anii în neștire,
îi mai numeri n-are rost,
Ci doar constați cu uimire
Că-n loc de este spui "a fost"...

Dar timpul în loc nu se oprește,
El de nimic n-are habar;
Fuge mereu, se tot grăbește,
De vrei să-l întorci, e-n zadar.

Nu-i pasă de flori ofilite
Și nici de vise neîmplinite,
Merge mereu tot înainte,
De parcă n-ar avea nici minte.

Nu are mâini și nici picioare,
Nu are cap, nici viață n-are,
Nimeni nicicând nu-l va înțelege,
El este timpul – n-are lege!

poezie de din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Veșnic pierdut

Parcă veșnic pierdut prin ținuturi străine,
Blestemat tot sper la un veșnic peisaj:
Unde nori colorați îmi cântă despre tine,
Folosindu-ți surâsul pe post de mixaj...

Unde soarele veșnic e alături de lună,
Unde stelele toate dansează-n jurul lor,
Unde natura toată nu te crede nebună
Pentru că te grăbești s-ajungi în viitor...

Unde bezna există doar în basmele lunii,
Unde sufletul lumii nu face pe nebunul,
Unde dragostea ta nu depinde de unii,
Unde dragostea ta depinde doar de Unul...

Unde eu sunt acelea ce îți urmează pașii,
Când pășim împreună pe aceeași cărare!
Unde timpul, nebunu', nu își păstrează așii
Pentru-al nostru final lipsit de apărare...

Unde lumea și pacea se-nțeleg de minune,
Unde nimeni nu știe trăiască-n trecut,
Unde tu și cu mine trăim totul pe bune,
Unde nici eu nu sunt veșnic pierdut...

poezie de din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!