Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Platon

Pe drumul lor în viața pamânteană, sufletele oamenilor trec printr-un loc plin de lumină; fiecare dintre ele ia de acolo o lumânare aprinsă, adeseori chiar numai o scânteie care să le călăuzească în întunecimea acestei lumi. Însă unele suflete, printr-un rar noroc, rămân mai mult timp în acel loc și au cum să înhațe o mână de lumânări, pe care le împletesc într-o torță. Acestea sunt purtătorii de torțe ai omenirii - poeții, vizionarii și sfinții săi - care conduc și înalță rasă umană către lumină. Sunt făuritori de legi și mântuitori, dăruitori de lumină, îndrumători de drum și mărturisitori de adevăr și, fără ei, umanitatea și-ar rătăci calea prin întuneric.

citat celebru din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Phaidros sau Despre frumos" de Platon este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -27.00- 18.99 lei.

Citate similare

Unele întâmplări mărunte din viața noastră, în loc să ni se șteargă din minte îndată după săvârșirea lor, printr-un inexplicabil joc al funcției perceptive, ne rămân fixate în memorie, uneori cu o lumină și limpezime atât de neașteptate în ceea ce privește detaliile, încât depășesc adesea evenimentele capitale care ne angajează soarta.

în Invitație la vals (1936)
Adăugat de Emilia NedelcoffSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privesc la două lumi

Privesc în ceață
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur și văd balanța
Dintre tristețe și fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Și văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deși, poate, destinul și-a dorit...
În jurul meu negura se întețește,
Acum este de netrecut.

Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.

Și ce văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin

Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce vezi ceea ce nu e bun?
De ce nu privim lumina?
De ce te uiți în ceață?

Mă uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
Mă uit în întuneric,
Mă uit și în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.

Unde stau? Unde mă duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aș duce – e prea mult!
O privire doboare o lacrimă fără trecut?

Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură și răcoare
E prezent și e trecut
E un univers comun.

poezie de din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza CotovanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Împărăția Ta

În inim-ascunsă este o-Împărăție
Cum alta nu este, nu poate fie,
În care fiecare e bun și iubește,
E-un tărâm unde rugăciunea rodește.

Acolo e mereu primăvară, flori,
Acolo e lumină, sunt îngeri, nu-s nori!
În țara aceia durerea, ura dispare
N-ai foame, n-ai sete și n-ai supărare.

În acel loc plin de lumină doresc ajung,
Dar drumul doare, e greu, este lung.
Merg, merg de-o viață, pe calea cea strâmtă
Dar teama că n-o să ajung mă frământă.

Ca Fata Morgana, în depaărtare
Acum se apropie, acum iar dispare
Hotarul acelei Împărății ideale
La care m-așteptă cu multă răbdare
Întinse și calde mâinile Tale.

poezie de
Adăugat de Dorina StoicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Painea lui Bragi" de Dorina Stoica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 19.00 lei.

Există un loc pe lume în care inima îmi bate mai tare, în care rămân fără răsuflare de atâta emoție, un loc în care timpul se oprește. Acel loc e în brațele tale, acolo nu mai îmbătrânesc, acolo nu mă mai opresc visez.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Te dezbrac cu privirea

Te dezbrac cu privirea
De fiecare celulă.
Trec prin lavă de sânge...
Îți prind sângeri de mână.
Trandafiri în privire,
Ca un vis încolțesc.
Ești lumină și înger!
Oh, ce mult te iubesc!
Te îmbrac în privirea-mi
Și cu ea te sărut,
Catifea de lumină,
Din lumină-ai crescut.
Trec săruturi spre mâine...
Un sărut te-am aflat.
Sufletu-ți, far în noapte,
Noaptea mi-a luminat.
Trec quasari prinprejuru-mi,
Nemilos mă lovesc.
Prin furtuni, trec lumină...
Tot mai mult te iubesc!

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde locuiesc sfinții

Unde locuiesc
iluminatele creaturi nocturne, care s-au prădat și de
ultimul pătrar de lună din colțul lor de cer, poată face toiage de lumină
pentru cei care șchiopătau în întuneric
unde locuiesc
frumoasele viețuitoare acvatice, care au coborât din Arca lui Noe
pentru a face loc și celor fără adăpost
unde locuiesc
acești oameni-fluviu care, cu limbă de moarte, au lăsat apă vie
pentru cei însetați de Cuvânt
unde
locuiesc aceste ființe înaripate și cum de și-au făcut
cuiburile acestea mari
în inimile acestea mici
ale noastre?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Echilibru

cum să hrănești demonii / cum să-i înfrunți/ atingi acel echilibru
care nu-ți dă voie la balans / la început au fost mulți care nu au supraviețuit
ca și cum ai da drumul la sute de porumbei în ninsoare/

și toti s-au prefăcut în praf / acum mergi

drept printr-un deșert

cauți o oază / dar acolo demonii vor prinde viață din nou

odată cu lăsarea serii visele tale vor deveni sălașul lor/ așa am trecut eu prin viața aceasta până acum

ascunzându-mă

căutând

mâna ta îndreptată către mâna mea

ca două telegondole care se izbesc /

drum lin porumbeilor arși de soare

înfruntând furtuna

cum să te hrănești altfel pe tine / cea căzută în praf în noroi fără să te poți numi târfă
pentru că nu stai pe marginea drumurilor

ci stai chiar în mijlocul lor așteptând acea pală de vânt care să te
încline într-o parte sau în alta

de-a lungul liniei continue pe care nu ai voie să o depășești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Viața, oricum ar fi trăită, nu este decât un crâmpei de lumină. Pentru fiecare om, atât e viața: un crâmpei de lumină. Înaintea acestui crâmpei de lumină: oceane de întuneric. După ce se va isprăvi acest crâmpei de lumină: oceane de întuneric, oceane de întuneric și nimic altceva.

în Șatra
Adăugat de scofieldutzaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Șatra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.

Părinților noștri – între esențial și etern

(poem în proză)

Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucerește cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieții
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinților noștri care mor puțin câte puțin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburați în ei,
obsedați de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconștiență dulce.
Au învățat că dintr-o mare suferință se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat se nască pentru a răsări din ei altă viață,
deși sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniștea metafizică
și un timp se lasă dominați
de aceeași adâncire între esențial și etern.

Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,
fără a vedea adevărata intensitate a flăcării care uneori
îmi dă senzația părăsirii acestei lumi,
și asta că nu te poți vedea a fi puternic printre lacrimi;
vezi doar a fi nimic fără părinți – o deznădejde absolută
care vine din nevăzut ca un vârtej de foc -ți ardă lacrimile.

Părinților le este dat rămână în miezul triumfului
chiar dacă nu se mai pot ridica din pământuri:
în fața suferinței sunt numai ființă până la neființă.
În realitate, ei sunt entuziasmul soarelui
care se ridică și tot de atâtea ori coboară printr-un joc ciudat
al luminii pentru a favoriza altă viață.

Și tata și mama, oare nu ard ei în mine
când sunt nimicită de umbre și lumini străine?
I-am descoperit ca pe o integrare în viața mea;
experiența sacrificiului este o succesiune a momentelor lor
care se stransformă într-o pură trăire condiționată de binele meu.

Aș vrea să rămân în tinerețea părinților
fiindcă aș fugi din mizeria asta în umanitate
și m-aș opri în luciditatea lor infantilă pentru a regăsi
acuratețea acestei lumi galopante spre apocalips.
Uneori îl simt pe tata cum a învins întunericul
și urcă într-o exaltare de agonie și încântare
dincolo de orice rezistență cosmică,
spunându-mi într-un limbaj stelar că golul întunecos
de dinaintea lui este cel din urmă pământ al sufletului

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului - WordPress.com (11 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O greșeală mare pe care părinții o fac este supra protejarea. Intențiile lor sunt bune, însă și drumul spre iad e pavat cu intenții bune. Ei își iubesc copii și vor să le ușureze cât mai mult misiunea. Însă ce se întâmplă dacă crești un câine sau o pisică în casă, îl hrănești numai cu mâncare de la magazin, îl dezmierzi și apoi într-o zi îl pierzi și animalul rămâne singur. Cu toate simțurile atrofiate, nu știe își procure singur hrana, nu se poate apăra de alte animale pentru că nu s-a bătut în viața lui, simte că lumea e prea mare și are un singur destin. Cel de victimă. La fel e și cu oamenii astăzi. Privește o clipă în jur. Uită-te la televizor, uită-te la vecinii tăi. E plin de victime. Guvernul e de vină. Soarta e de vină. Nu am noroc în viață. Am fost păcălit. România e o țară de rahat. Nimeni nu mă ajută etc, etc, etc. E plin de oameni care se văd ca niște suflete nevinovate prinse într-o lume mare și rea. Toate astea pleacă de la părinți. Pentru că în loc să își educe copii lupte în viață, știe că orice problemă apare, există soluții chiar dacă de multe ori nu sunt soluții instant sau ușoare, în loc să îi crească în spiritul "ce semeni, aduni" și "viața e o luptă", părinții de multe ori, fără să vrea, le taie creanga de sub picioare propriilor copii.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Părinților noștri – între esențial și etern

(poem în proză)

Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucerește cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieții
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinților noștri care mor puțin câte puțin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburați în ei,
obsedați de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconștiență dulce.
Au învățat că dintr-o mare suferință se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat se nască pentru a răsări din ei altă viață,
deși sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniștea metafizică
și un timp se lasă dominați
de aceeași adâncire între esențial și etern.

Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,
fără a vedea adevărata intensitate a flăcării care uneori
îmi dă senzația părăsirii acestei lumi,
și asta că nu te poți vedea a fi puternic printre lacrimi;
vezi doar a fi nimic fără părinți – o deznădejde absolută
care vine din nevăzut ca un vârtej de foc -ți ardă lacrimile.

Părinților le este dat rămână în miezul triumfului
chiar dacă nu se mai pot ridica din pământuri:
în fața suferinței sunt numai ființă până la neființă.
În realitate, ei sunt entuziasmul soarelui
care se ridică și tot de atâtea ori coboară printr-un joc ciudat
al luminii pentru a favoriza altă viață.

Și tata și mama, oare nu ard ei în mine
când sunt nimicită de umbre și lumini străine?
I-am descoperit ca pe o integrare în viața mea;
experiența sacrificiului este o succesiune a momentelor lor
care se stransformă într-o pură trăire condiționată de binele meu.

Aș vrea să rămân în tinerețea părinților
fiindcă aș fugi din mizeria asta în umanitate
și m-aș opri în luciditatea lor infantilă pentru a regăsi
acuratețea acestei lumi galopante spre apocalips.
Uneori îl simt pe tata cum a învins întunericul
și urcă într-o exaltare de agonie și încântare
dincolo de orice rezistență cosmică,
spunându-mi într-un limbaj stelar că golul întunecos
de dinaintea lui este cel din urmă pământ al sufletului

Camelia Oprița

poezie de din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019 (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Dintre toate posibilitățile care au fost exploatate în istoria ideilor, traducianismul mi se pare cea mai verosimilă: sufletele se înmulțesc la fel ca trupurile și, ca și trupurile, au relații între ele. Este ceea ce-i pe cale se întâmple acum, între mine însumi și vizitatorea mea nocturnă. Amândoi ne înmulțim indefinit și în fiecare zi câștigăm noi suflete, în timp ce acelea vechi dispar ca rătăcească în lumi paralele, unde alte trupuri sunt pe cale exploateze acele opțiuni existențiale pe care noi doi le-am îndepărtat deja. De aceea cei care mă cunosc au avut impresia de a mă fi zărit în două locuri în același timp: porțile dintre lumi, care sunt în număr infinit, uneori sunt prost închise. Realitatea e mult mai complexă decât credea Samuel van Haeren.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Platon

Un om cu judecată își va aminti că ochii pot fi iluzionați în două feluri - prin schimbarea de la lumină la întuneric sau de la întuneric la lumină, iar el va recunoaște că același lucru i se întâmplă și sufletului.

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Platon

Trebuie fim îngăduitori cu copilul care se mai teme de întuneric; adevărata tragedie a vieții sunt oamenii care se tem de... lumină!

citat celebru din
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Platon

Trebuie fim îngăduitori cu copilul care se mai teme încă de întuneric; adevărata tragedie a vieții sunt oamenii care se tem de lumină.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în italiană.

Realitate văzută cu alți ochi: Nu există alb și negru. Nu există lumină și întuneric. Totul e lumină, un conglomerat de lumină absorbită și/sau lumină reflectată. Cel care absoarbe toată lumina-i negru. Cel care o reflectă pe toată e alb. Curcubeul realității oscilează între absorbții și reflectări parțiale de lumină. Într-o astfel de lume viețuim cu toții.

aforism de (22 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Din vremuri străvechi, din trecut și până-n prezent, călăuzindu-se de Legea Junglei, Omenirea merge pe o cale greșită. În loc să topească armele și să facă din ele brăzdare, iar Forțele Tinere din întreaga Lume fie înrolate în Detașamente de Construcții, care să făurească Raiul pe Pământ, ele sunt utilizate pentru distrugerea, pentru nimicirea semenilor. Cursa acerbă a Înarmării sau al cui Buton Atomic este mai mare e o Capcană fatală, din care nu va scăpa din ea teafără, deoarece Înarmarea duce Umanitatea în Impas, spre Întuneric și Pieire, iar Dezarmarea – spre Lumină, Progres și Prosperitate. Păzea! Deci, "A fi sau a nu fi?" – această întrebare shakespeariană depinde de fiecare din noi, dar mai mult, de Conducătorii Lumii pe care îi... alegem.

(6 ianuarie 2018)
Adăugat de Mihai CucereaviiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am trecut și eu pe acolo.... Când ești pierdut în durere ca într-o adevărată pădure, nu-ți poți imagina că ai putea vreodată găsești drumul care te duce afară, către un loc mai bun. Dar, dacă cineva te poate asigura că și el a trecut prin acel loc și a reușit iasă de acolo, lucrul acesta poate aduce câteodată un strop de speranță.

în Mănâncă, roagă-te, iubește (2006)
Adăugat de CezaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Signature of All Things Paperback" de Elizabeth Gilbert este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.99- 42.32 lei.
Gabriel Petru Băețan

Propunere de legi cosmice pentru poeți

ar trebui adoptate prin legi cosmice
anumite privilegii pentru poeți

cum ar fi sticle de uitare, la discreție
căci numai Dumnezeu știe prin câte săbii este trecută în fiecare noapte
conștiința lor

cum ar fi locuri de reculegere deferite de ochiul oricărui privitor
paturi în mijlocul oceanelor
care să fie neapărat străjuite de rezervații
de liniște

căci poeții sunt ca niște angajați ai adevărului cu normă infinită
căci numai cuvintele lor pot mângâia chiar și străfundurile morții
căci numai tăcerile lor pot fi auzite
chiar și de ultima stea din Univers

și dacă tot veni vorba de neființă
ar trebui ca acolo unde sunt înmormântați poeții
nu poate păși numai veșnicia
căci cine știe ce aprige și neîmblânzite neliniști
se odihnesc sub țărâna aceea

ar trebui ca măcar din când în când fiecare om îmbrățișeze tot ceea ce îi iese în cale
lacrimi și umbre, cerul și iarba,
absența, absintul
pentru a simți cu propriile lui țesuturi cum este iubești viața
până la ultima picătură de sânge
asemeni poeților

și mai presus de toate, cititorule
poezia aceasta trebuie parcursă cu aceeași evlavie cu care un poet
descoase
nedeslușitul

poezie de din Estetica decadenței
Adăugat de Gabriel Petru BăețanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Adi Conțu

Duel

Am prins strigătul de aripi și le-am frânt, din neputință,
Adunase-n el amarul clipelor de suferință
Și mă mistuia... netrebnic, între gânduri neplăcute,
Iar în suflet, cețuri dense, rosteau vrute și nevrute

Lunecam în găuri care nu aveau sfârșit vreodată,
Erau drumuri către iaduri, din acum spre niciodată,
Și din teamă, eram sigur că nu pot mă întorc
Către ziua care vine, ca o clipă -i mai storc

Câteodată, e cărarea un drum greu, lipsit de soare
Curg pe umeri deznădejde, frică, cât și disperare
Și apăsă într-atâta încât crezi că nu mai poți,
Un genunchi e în pământuri... nu mai știi de îl mai scoți

Sunt momente dificile, trec prin noi, prin fiecare
Ne lovesc fără de milă chiar acolo unde doare,
Dar vor trece... trec cu toate, le-am învins de-atâtea ori!
Cum știi că ești în viață, dacă nu mai simți că mori?

Peste toate e lumină, ne veghează fără glas,
Chiar de pare totul negru, nu renunți, mai faci un pas
Și te lupți, căci fără luptă ești un simplu muritor,
E doar un duel cu viața... vei ieși învingător!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce poate face fiecare dintre noi pentru a ajuta la reducerea efectului de seră? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!