Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Părinților noștri – între esențial și etern

(poem în proză)

Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucerește cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieții
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinților noștri care mor puțin câte puțin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburați în ei,
obsedați de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconștiență dulce.
Au învățat că dintr-o mare suferință se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat să se nască pentru a răsări din ei altă viață,
deși sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniștea metafizică
și un timp se lasă dominați
de aceeași adâncire între esențial și etern.

Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,
fără a vedea adevărata intensitate a flăcării care uneori
îmi dă senzația părăsirii acestei lumi,
și asta că nu te poți vedea a fi puternic printre lacrimi;
vezi doar a fi nimic fără părinți – o deznădejde absolută
care vine din nevăzut ca un vârtej de foc să-ți ardă lacrimile.

Părinților le este dat să rămână în miezul triumfului
chiar dacă nu se mai pot ridica din pământuri:
în fața suferinței sunt numai ființă până la neființă.
În realitate, ei sunt entuziasmul soarelui
care se ridică și tot de atâtea ori coboară printr-un joc ciudat
al luminii pentru a favoriza altă viață.

Și tata și mama, oare nu ard ei în mine
când sunt nimicită de umbre și lumini străine?
I-am descoperit ca pe o integrare în viața mea;
experiența sacrificiului este o succesiune a momentelor lor
care se stransformă într-o pură trăire condiționată de binele meu.

Aș vrea să rămân în tinerețea părinților
fiindcă aș fugi din mizeria asta în umanitate
și m-aș opri în luciditatea lor infantilă pentru a regăsi
acuratețea acestei lumi galopante spre apocalips.
Uneori îl simt pe tata cum a învins întunericul
și urcă într-o exaltare de agonie și încântare
dincolo de orice rezistență cosmică,
spunându-mi într-un limbaj stelar că golul întunecos
de dinaintea lui este cel din urmă pământ al sufletului

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului - WordPress.com (11 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Părinților noștri – între esențial și etern

(poem în proză)

Printr-un joc ciudat al luminii, soarele cucerește cerul,
simbolizând avântul implacabil al vieții
care rezultă după marile purificări ale flăcărilor din interiorul lui.
Dar adevărata purificare există în arderile de clipe
ale părinților noștri care mor puțin câte puțin
în flăcările din interiorul lor. Unii mor atât de tulburați în ei,
obsedați de ideea că n-au făcut suficient pentru copii,
murind într-o inconștiență dulce.
Au învățat că dintr-o mare suferință se ridică
iubirea fără margini pentru vlăstarele lor,
dragoste care îi devorează până la moarte.
Le-a fost dat să se nască pentru a răsări din ei altă viață,
deși sufletele lor sunt adevăratele flăcări ale unui soare invizibil.
Când îi apasă pământul, copiii descoperă neliniștea metafizică
și un timp se lasă dominați
de aceeași adâncire între esențial și etern.

Iată-mă la căpătâiul unei lumânări ca o singurătate cosmică,
fără a vedea adevărata intensitate a flăcării care uneori
îmi dă senzația părăsirii acestei lumi,
și asta că nu te poți vedea a fi puternic printre lacrimi;
vezi doar a fi nimic fără părinți – o deznădejde absolută
care vine din nevăzut ca un vârtej de foc să-ți ardă lacrimile.

Părinților le este dat să rămână în miezul triumfului
chiar dacă nu se mai pot ridica din pământuri:
în fața suferinței sunt numai ființă până la neființă.
În realitate, ei sunt entuziasmul soarelui
care se ridică și tot de atâtea ori coboară printr-un joc ciudat
al luminii pentru a favoriza altă viață.

Și tata și mama, oare nu ard ei în mine
când sunt nimicită de umbre și lumini străine?
I-am descoperit ca pe o integrare în viața mea;
experiența sacrificiului este o succesiune a momentelor lor
care se stransformă într-o pură trăire condiționată de binele meu.

Aș vrea să rămân în tinerețea părinților
fiindcă aș fugi din mizeria asta în umanitate
și m-aș opri în luciditatea lor infantilă pentru a regăsi
acuratețea acestei lumi galopante spre apocalips.
Uneori îl simt pe tata cum a învins întunericul
și urcă într-o exaltare de agonie și încântare
dincolo de orice rezistență cosmică,
spunându-mi într-un limbaj stelar că golul întunecos
de dinaintea lui este cel din urmă pământ al sufletului

Camelia Oprița

poezie de din Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019 (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Părinților le este dat să rămână în miezul triumfului chiar dacă nu se mai pot ridica din pământuri: în fața suferinței sunt numai ființă până la neființă. În realitate, ei sunt entuziasmul soarelui care se ridică și tot de atâtea ori coboară printr-un joc ciudat al luminii pentru a favoriza altă viață.

în Părinților noștri, între esențial și etern (11 mai 2019)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am îndrăznit să fiu copil o clipă

Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuința viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzație dureroasă?
Urcă și coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult mă apasă suferința acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii lor, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit fiu copil o clipă și am văzut lumea așa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărșit㠖 copilăria ca un privilegiu al vieții, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viața cosmică de dinainte și un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără rațiune.
Am îndrăznit fiu copil o clipă și am văzut cum se irosesc oamenii. Nu plâng de nimic. Aștept o ninsoare abundentă înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni și am mai multă vreme vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbșirea lor între frământări și obsesii
Am îndrăznit fiu copil o clipă și am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit fiu copil o clipă când am aflat semnificația timpului și mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit fiu copil o clipă și am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinație albă.
Am îndrăznit fiu copil o clipă și n-am mai simțit pământul sub picioare: eram melancolie, speranță, zbor, nevinovăție, transparență, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

poezie de din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când eram copilă, tata îmi asculta visul

Nu mai era alt cer pentru el decât lumina
Din ochii mei uimiți de strânsoarea lui puternică,
Încât îmi lovea colțurile inimii
Când își rotea buzele în părul meu încurcat.

Orizontul pierdut stă cadă pe mormintele
Uscate de soare.
În amintirea lui aștept căderea unui cuvânt;
Eu stau la marginea visului,
El vină până la marginea acestei lumi.
Visez ori nu visez,
Cuvintele lui veneau înainte și înapoi ca un vârtej nevăzut:

Am răbdat, copilă,
Ca să-ți dau ceasuri din zilele mele
Să-ți întinzi aripile peste lume.

Când îți puneam daruri sub pom,
Treceai din vis în vis
Și mi se umpleau zilele rămase cu tine.

M-am prefăcut aripă nedefinită de lumină
Într-un țipăt nestrigat,
În care timpul s-a oprit
Într-o disperare care n-a mai avut loc.

De atunci urc...
Urc,
Urc...
Și nu știu ce va fi dinaintea acestui suflet fără trup.

Mă uit încă o dată către voi,
Copiii mei cu soarele înlănțuit de lacrimi.
Trec primul inel de lumină
Și golul abisal din interiorul lui mă arde...

Doamne!
Ce dor mi-e de viață...

Am răbdat pentru speranța ta,
Să cântărești cât un vis, copilă,
Dar nu ți-am spus Dumnezeu ne-a strecurat
Moartea în ființă
Și neantul este doar o împăcare temporară a sufletului.

Nu știu ce va fi dinaintea acestui suflet care mi-a fost,
Mi-e dor cobor o noapte
Până în visul tău -l cântărim împreună,
Dar mă tulbură nespus sunetul suspinelor tale.
Nu mai văd,
Nu mai știu,
Doar simt...
Mi-e dor.
N-am știut părinții sunt devorați și după moarte.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În filmul Braveheart, William Wallace spune: "Toți oamenii mor. Dar nu toți trăiesc." Și eu m-am numărat multă vreme printre acei oameni care trăiesc din inerție. Care se mulțumesc cu puțin din teama de a îndrăzni mai mult. Am ascultat toate vocile, mai puțin vocea mea interioară. Vocea sufletului meu. Pentru fiecare om are un suflet. Într-o zi o să fac o colecție de materiale și cercetări care atestă în mod științific existența sufletului uman. Cuvântul "psyche" înseamnă "suflet" deci psihologia este știința despre suflet. Înțelepții din antichitate au știut asta, amatorii de azi se bălăcesc în ignoranța lor. Dar nu pentru multă vreme, pentru că adevărul nu poate fi ascuns. Asta e pasiunea mea. Psihologia. Potențialul. Personalitatea. Toate se leagă între ele. Nu am aflat asta decât în clipa în care am reușit amuțesc toate vocile din afara mea. Vocea părinților, a profesorilor, a televizorului și a radioului, a prietenilor și chiar vocile din capul meu, din mintea mea rațională care a fost condiționată și educată gândească într-un anume fel.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fericirea vine din interiorul nostru, ea este reprezentată de cele mai multe ori de zâmbet. Eu, când zâmbesc, devin un soare pentru cei din jurul meu, care sunt luminați de toată bucuria emanata din adâncul ființei mele, razele fericirii lăuntrice pătrund până în inimile lor și topesc chiar și cele mai înghețate inimi, ajungând până la urmă, atât de calde, încât să ardă orice urmă a urei și suferinței.

în Propria mea minte genială :) (11 mai 2016)
Adăugat de Maxim DanielaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copii de azi, nu-I uitați pe părinți

Copii de azi, păstrați-i în minți
Și în suflet pe ai voștri părinți!

Ei v-au îngrijit, v-au vegheat,
Și din puținul lor v-au dat,
Ca creșteți cu aripi de zbor,
Să fiți urmași cu viitor!

V-au iubit, v-au ocrotit,
Și dacă uneori v-au dojenit,
Copii de azi, nu îi pizmuiți,
Pe-acești neobosiți părinți!

Ceas de ceas și zile de-a rând,
Voi ați fost în al lor gând,
nu există un lucru mai sfânt,
Decât fii părinte pe pământ!

În pragul casei lor, ei așteaptă smeriți,
le dați un semn, -i iubiți,
Și că-n aceste privinți,
Mai există copii cu dor de părinți!

Dacă viața departe vă poartă,
Nu-i lăsați pe părinți singuri cu a lor soartă,
Veniți și ștergeți lacrimile lor,
Care au curs, după atâta dor!

Veniți ca ușa lor este mereu deschisă,
Pentru voi, să le-mpliniți o lipsă,
Să-i bucurați în sufletele lor,
Pe părinții care strigă după ajutor!

Și într-un târziu, ce nu se va ști,
Când clipele părinților se vor sfârși,
Și nu vor mai cunoaște zori,
Să v-amintiți de ei adeseori!

Copii de azi, nu-i uitați pe părinți,
Chiar dacă ei n-au fost niște sfinți!

poezie de (12 ianuarie 2022)
Adăugat de Gheorghe AlionteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

De ce este greșit ascultăm sfaturi din exterior legate de viața noastră de la oameni care nu știu ce fac? Experiența lor de viață diferă de a noastră, iar sfaturile lor sunt pe o altă direcție decât cea potrivită pentru noi. Ritmul de evoluție al altor oameni este diferit de ritmul nostru și noi poate avem nevoie ne mișcăm mai rapid sau mai lent decât cred cei din jur. De cele mai multe ori oamenii nu fac decât să se vadă într-o oglindă când ne privesc pe noi și sfaturile lor sunt, de fapt, adresate lor. Ai observat cu câtă pasiune ne explică unii oameni de ce ar trebui procedăm într-un fel și nu în altul? Dacă privești viața acelui om vei vedea că exact în domeniul în care îți ție sfaturi și el are o problemă. Atunci când ni se dau sfaturi, prima întebare pe care putem să o adresăm este în cuvintele lui Seneca: "Tu îmi dai sfaturi?, întrebi. Dar ți-ai dat sfaturile astea și ție, te-ai îndreptat de-acum? De aceea ai acum timp să îi îndrepți pe alții?"

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Descartes

Cum se face pasiuni foarte diferite concordă prin aceea că sunt forme ale iubirii? Nu este necesar nici deosebim tot atâtea feluri de iubiri câte obiecte diferite există pe care le putem iubi. Căci de exemplu, cu toate , pasiunile pe care un ambițios le are pentru glorie, un avar pentru bani, un bețiv pentru vin, un brutal pentru o femeie pe care vrea s-o violeze, un om de onoare pentru prietenul său sau pentru iubita sa și un tată bun pentru copiii săi, se deosebesc mult între ele, totuși, prin aceea că sunt forme de manifestare ale iubirii, ele sunt asemănătoare. Primii patru însă n-au iubire decât pentru posesiunea obiectelor la care se referă pasiunea lor, neavând deloc iubire pentru obiectele însele, față de care simt doar o dorință amestecată cu alte pasiuni aparte. În schimb iubirea pe care o nutrește un tată bun pentru copiii săi este atât de curată, încât el nu dorește aibă nimic de la ei și nu vrea deloc -i stăpânească altfel decât îi stăpânește și nici să și-i alipească mai strâns decât acum;privindu-i ca pe alte întrupări ale lui sine -însuși, el urmărește binele lor ca pe al său propriu, ba chiar cu mai multă grijă. Afecțiunea pe care oamenii de onoare o au pentru prietenii lor este de aceeași natură, cu toate rareori ea este atât de perfectă;iar afecțiunea pe care o au pentru iubita lor ține în bună măsură de o asemenea iubire, dar ține oarecum și de cealaltă.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Teodor Dume

Iubirea, supremația a tot ceea ce sunt

când m-am trezit Dumnezeu
dormea cu mine în pat
pe jumătatea lui
din rădăcini de lumină
creștea ca un Făt Frumos
o dimineață ce se hrănea cu
ultimele respirații ale nopții
încercam evadez din mine și
prin fiecare rază devin fereastra
pentru zborul de mâine
aud pași îndreptându-se fără grabă
înspre o altă zi în care oamenii
coboară unul într-altul
dizolvându-se în iubire
deși nu cred că există iubire fără atingeri
ci doar înțelesuri nerostite
respir din același interior și mă gândesc
la o altă realitate în care viața își caută urma

nu știu dacă e bine sau rău dar tac și clipesc des

în cameră e cald miroase a busuioc proaspăt
tăcerea crește ca un aluat
îmi unesc palmele și-mi cer iertare
pentru cei care n-au iubit niciodată și
pentru oamenii desprinși de Dumnezeu

putea dispar pur și simplu
dar las gândurile pulseze în
lumina interioară a suferinței
și asta pentru că
supremația
a tot ceea ce sunt este iubirea

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Invocați Divinul cu o inimă plină de dorința de a-L vedea și de a-L lăsa să se manifeste deplin în și prin voi. Sunt oameni care, din dragoste pentru femeia și copiii lor, umplu un vas cu lacrimile lor. Dar unde este cel care plânge din dragoste pentru Dumnezeu?

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenii sunt într-o căutare permanentă și neobosită și adevărul este că ceea ce căutăm este dincolo de ceea ce se vede și ceea ce se simte. Căutăm banii care se văd pentru că ne dorim siguranța și confortul care se simt în urma obținerii lor. Căutăm partenerul de cuplu fizic pentru că ne dorim iubirea și căldură care se simte când suntem alaturi de o altă ființă umană. Însă ce ne facem cu atât de multe lucruri pe care ne dorim să le simțim însă nu pot fi văzute sau atinse? Ca de exemplu un sens și un scop în fiecare clipă e existenței precum și pentru întreaga viață. Împlinirea sufletească. Bucuria. Relaxarea și liniștea sufletească. Libertatea. Entuziasmul. Majoritatea lucrurilor pe care le căutăm și fără de care nu putem trăim, nu pot fi văzute sau atinse însă ele sunt extrem de reale. Pentru a le "vedea" și "simți", pentru a le transforma în realitate, e nevoie schimbăm realitatea, intrăm într-o altă stare de conștiință. Iar una din căile prin care ne putem schimba starea de conștiință este alcoolul. Una din căile cele mai ieftine, ușor de accesat de către oricine și deasmenea una din căile cele mai dăunătoare. De aceea, foarte mulți oameni cad pradă dependențelor. Orice modificare a stării de conștiință ce folosește un compus chimic va duce rapid la dependență.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pacey (la interfon): Audrey, eu sunt. Nu știu dacă mă auzi, dar dacă da, te rog să nu te urci în avion, te rog. Sau știi ce, dacă te urci în avion, e în ordine pentru că o să mă faci conduc și să traversez țara asta și să stau în fața vilei părinților tăi în Beverley Hills până când o să-mi vorbești. Pentru trebuie să-ți spun că îmi pare tare rău pentru tot și pentru că nu am fost sincer cu tine întru totul și îmi pare rău pentru înclinația mea pentru femeile mai în vârstă. Doar că a fost un an foarte ciudat pentru mine deoarece în timp ce voi toți plecați la colegiu, eu chinuiam să mă mențin pe linia de plutire. Și crede-, nimeni nu îți hărți pentru drumurile mai puțin umblate. Trebuie mergi înainte și să pornești la drum. Dar în cele din urmă singurul lucru pe care o să-l iau cu mine, singurul lucru pe care o să mi-l amintesc din acest an ești tu. Ești o persoană uimitoare, Audrey. Și ai apărut atunci când credeam că nu o să mai iubesc niciodată și mi-ai animat viața. Știu noi doi nu ne cunoaștem prea bine, dar, deși sunt sigur că aș putea trăi fără tine, totuși nu sunt sigur vreau asta. Așa că asta e.

replică din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

RMN

injectez orașului substanțe de contrast pentru a i se vedea
mai bine arterele / inima

otrăvuri lente îmi parcurg trupul în timp
ce pun cafeaua în filtru / un alt drog care mă ține în viață

// dimineața răsăritul are ceva magic
văd oamenii ieșind din întuneric din casele lor frumoase //

se plimbă absenți pe străzi
caută un loc spre care să se îndrepte

le injectez și lor substanțe de contrast
ca să li se vada mai bine tulburările lor psi ho ti ce

atunci când discul roșu ajunge deasupra mea

știu că nu sunt un doctor
nu stiu vindec nimic / dar tai cu bisturiul carnea moartă a lumii

e nevoie de precizie și contact direct pentrua a fi față în față cu răul

//

se face dimineață / se aprind luminile galbene ale stâlpilor
acum soarele ne hrănește cu o lingură
în doze și proporții perfecte pentru a subzista

suntem pacienții lui / până ce devenim abstracți și minori

tot mai multe pastile înghițim
pentru că lumea este spitalul nostru / în care tot mai multă singurătate apasă pe creierele noastre
rămân pe patul meu de spital și stiu / trebuie să îmi injectez mai departe substanțele de contrast în vene
pentru a mi se vedea organele, inima, teama.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Dinică

Asta este misiunea mea - să o duc și să fac tot ce pot mai bine. Asta e obligația mea față de frumoasa meserie pe care mi-am ales-o și față de spectatorii care mi-au dat toată dragostea și încrederea lor. Dar să știți că pentru mine nu este nicio greutate, pentru că tot ce am făcut de-a lungul vieții am făcut din dragoste pentru profesie și pentru oameni. Și acum, când văd oamenii apreciază, mă simt răsplătit din plin.

în Mari artiști români - Gheorghe Dinică
Adăugat de MareșalulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existența lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistența lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur și simplu.

Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înțelege cuvîntul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
și literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
și patul lui, în care doarme.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Emil Cioran

Daca putea, aduce întreaga lume în agonie, pentru a realiza o purificare din rădăcini a vieții, pune flăcări arzătoare și insinuante la aceste rădăcini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da altă sevă și altă caldură. Focul pe care l- pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmică, esențială.

în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Stingaciu CiprianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.
Descartes

Experiența arată acei care sunt cei mai tulburați de pasiunile lor nu sunt acei care le cunosc cel mai bine și că ele sunt din acele percepții pe care strânsa legătură care există între suflet și corp le face confuze și obscure.. Ele se pot numi și sentimente, deoarece sunt primite în suflet în același fel ca obiectele simțurilor exterioare și nu sunt cunoascute de el în alt mod. Dar ele se pot numi și mai bine emoții ale sufletului, nu numai pentru că acest nume poate fi atribuit tuturor schimbărilor care se petrec în el, adică tuturor diferitelor gânduri care îi vin, ci în special pentru că, din toate felurile de gânduri pe care le poate avea, nu există altele care să-l tulbure și să-l miște atât de puternic ca aceste pasiuni.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Părinții învață de cele mai multe ori ce este iubirea adevărată și necondiționată atunci când fac un copil. De aceea, marea majoritatea a părinților putem spune își iubesc copiii. Asta însă nu îi ajută să nu greșească grav față de ei. Scopul părinților ar trebui fie pregătească tânăra ființă pentru a se descurca singură în viață. Pentru părinții ne văd ca pe o prelungire a lor, au tendința ne supraprotejeze fără să se gândească cum ne răpesc oportunitatea de a învăța ne descurcăm singuri și mai ales ce ne vom face când ei nu vor mai fi. De aceea, părinții din prea multă iubire ajung își saboteze copiii. Un părinte educat, știe are nevoie dezvolte abilități în copil, abilități care îi vor servi în viață și astfel nu îl ferește de toate încercările vieții și îl susține când acesta are nevoie încercând însă intervină cât mai puțin în viața lui.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nebunia omului de rând

arunc tot ce-mi vine în mână,
fac totul una cu pereții,
stau calm și să aștept treacă,
dar nu pot,
e acolo în mine.

femeile plâng din ce în ce mai mult,
din ce în ce mai mulți bărbați dependenți de băutură,
majoritatea oamenilor se cred bolnavi psihic,
însă în capul lor prostia se lovește de pereți.

nu poate trece de la sine;

credeam sufăr din cauza unei iubiri pierdute
până când m-am trezit cu un mesaj de la ea,
deja avea 3 copii și era în plin divorț.
mi a spus încă mai simte ceva,
cu fărâma aia de suflet care i-a mai rămas,
dar nu pentru mine,
pentru un altul,
care nici măcar nu a încercat să se sinucidă.

acum câteva zile am băgat un câine în casă,
l-am curățat și i-am dat ceva de mâncare,
nu era chiar atât de rău.

aveam nevoie de cineva cu care să comunic
până într-o zi când s-a pișat pe mine în timp ce dormeam,
l-am scos afară în frig.

a doua zi, i-am simțit lipsa,
l-am hrănit, i-am făcut baie,
acum stă în colțul lui liniștit
cu bucata aia de carne în gură,
și-a învățat lecția.

soldații mor pe fronturi,
fluturând sticle de vin
și nevestele lor fac sex cu alți bărbați
care nu sunt chiar atât de proști, încât să-și riște viața pentru idealuri care nu-și au rostul.

e o nebunie,
e trist să te gândești la asta,
e trist scrii asta,
e trist, foarte trist.

dar nebunia e o formă de normalitate
dacă ți-ai petrecut toată viața printre oameni simpli
care se cred nebuni.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook