Cer...

De la Domnul cer doar Cer,
Să îmi umple inima
Dragostea, sublima.
De la mine însumi cer
Ce cer alţii de la alţii
Însă ceea ce ofer
Vede Domnul, nu şi fraţii...
Sus, răspunsu-i ger
Jos, doar conspiraţii
Dar eu nu disper,
Am numai senzaţii...
Le consider graţii...
Fiindcă toate pier,
Cultiv aspiraţii
Veşnice în Cer
Şi caut inspiraţii
Ce pace-mi confer.

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitaţi-vă la cer

Uitaţi-vă la cer

Uitaţi-vă la cer, priviţi mai sus de soare;
Viaţa-i un mister de zbateri trecătoare,
Închise într-un ungher, să nu poată să zboare,
Valori ce zilnic pier spre-a fi nemuritoare...

Uitaţi-vă la cer, priviţi mai sus de soare;
Sub soare toate pier, sunt toate pieritoare,
Închisentr-un mister de zbateri trecătoare,
Sumând într-un ungher, valori nemuritoare...

Uitaţi-vă la cer, priviţi mai sus de soare:
Al duhului ungher, vă fie-n sărbătoare
Şi-atunci când toate pier, în lumea trecătoare,
Gătiţi veţi fi-n mister, de slăvi nemuritoare.

Uitaţi-vă la cer, priviţi mai sus de soare,
La lucruri ce nu pier; valori nemuritoare
Ce inima vă cer, s-o umple de splendoare!

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar plin de Cer se intră-n Cer.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara în mare (pe)trecere

Hei ce valuri şi nisip
hei ce mare pân-la cer
amintire fără chip
astăzi însă doar disper

Dar ce mare pân-la cer
şi ce stânci în amintire
mare aş putea să-ţi cer
pe val încă o iubire

O ce stânci în amintire
mare parcă fără chip
doar în ochi ce nălucire
şi ce valuri de nisip

O ce mare pân-la cer
ce fantome fără fler

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (4 august 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu cer să fiu iubit

Eu nu cer să fiu iubit,
Aş cere prea mult,
Nu am atâta nevoie
Şi nici nu sunt sigur că merit.

Eu nu cer să fiu iubit
Căci dacă s-ar întâmpla asta
M-aş simt obligat să întorc serviciul
Şi nu ştiu dacă mai pot.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să fiu iluzionat
Că cineva mă preţuieşte.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci dacă aş cere şi nu aş primi,
Aş fi nefericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci asta ar fi cerşeală,
Aştept doar să fiu iubit
Şi atât.

Eu nu cer să fiu iubit,
Nu vreau cadouri şi vizite,
Ci să fiu ajutat măcar
Atunci când am nevoie.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să pot vedea
Câteodată persoanele
Pe care le iubesc.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să pot iubi
Căci aşa L-am văzut pe Dumnezeu
Şoptindu-mi prin senzaţii.

Eu nu cer să fiu iubit,
Dar atunci când mă simt iubit,
Sunt tare fericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să fiu iubit puţin,
Ca o picătură de rouă pe o petală.

poezie de Cosmin Druţă din Teorie poetică şi poezie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul până la cer
este un drum lung.
Numai cei care se cer,
la Domnul ajung.

catren de Dumitru Delcă (7 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

cer,
văd nori, soare şi ploi
cer,
văd praf, lut şi noroi
cer,
văd iarbă şi flori
cer,
văd copaci omizi şi culori
cer,
văd un zâmbet şi doi bujori
cer,
văd lumină şi râsete
cer să sărut plânsete.

poezie de Grigore Carpianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer ajutor

Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună şi mie un cuvânt
Şi să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.

Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experienţă ştiu
Că doar din puţin m-a susţinut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?

Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puţin
Şi târziu, ci grabnic şi deplin.

Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ţi-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.

Că, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai ştiut când m-ai văzut plângând.

poezie de Marius Robu (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer ajutor

Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună şi mie un cuvânt
Şi să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.

Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experienţă ştiu
Că doar din puţin m-a susţinut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?

Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puţin
Şi târziu, ci grabnic şi deplin.

Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ţi-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.

Căci, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai ştiut când m-ai văzut plângând.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus pe cer

Sus, pe cer, ard două stele:
Sunt chiar ochii mândrei mele!
Brusc a dispărut o stea...
- Faci cu ochiul, draga mea?

epigramă de Grigore Lupescu din Colocviu umoristico-medical. Epigrame (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblică

Aicea sunteţi toţi egali ca fraţii,
Le spune-acolo-n ceruri Domnul Sfânt,
Atât că unii-s mai egali ca alţii,
Precum în cer... aşa şi pe pământ.

epigramă de Corneliu Sofronie din Antologia epigramei politice (1980)
Adăugat de Corneliu Sofronie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graniţa între cer şi pământ e o linie matematică infinit de subţire. Dar numai un pas mai sus e încă cer, un pas mai jos e deja pământ. Între amândoi aceşti mici paşi este deosebirea ca de la cer la pământ. Tot astfel în politică şi în morală.

citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea vremii... la noi...

Cer noros...
Cer cu soare...
Cer ploios...
Cer... mâncare...!

calambur epigramatic de Vasile David
Adăugat de Leontin Vlass
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă cu poteci în cer

Văluri de lumină sfinţesc poteci în cer,
Pe ele umblă Domnul în clipe de eter.

Noi, îngerii iubirii privim în duhul său
Spre floarea fericirii ce-o dorim mereu.

Se deschid altare în biserici nalte,
De-am greşit vreodată păcatele-s iertate.

Noi nu greşim în rugă, găsim sprijin în cer
Pe unde umblă Domnul în clipe de eter!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti Domnul meu

Eşti ruga purtată pe aripi de vânt
Eşti soare în ceruri şi jos pe pământ
Eşti pâinea vieţii, eşti pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit şi înfrânt
O rugă se-nalţă şi zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.

Eşti inima toată, eşti viaţa din ea
Tu, Doamne Isuse, eşti dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.

Tu eşti Domnul meu
Tu eşti Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e uşor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Eşti Tu, Domnul meu.

Tu eşti Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Eşti Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te naşti calificat pentru-a trăi să intri în Cer dar pentru a intra în Cer trebuie să te Naşti din Nou.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de George
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ştii de iubire

O seară-n doi sub un cer senin,
Suntem doar noi şi ne iubim,
Cu luna şi stele multe lucitoare,
Tu mă ţii strâns în braţele tale.
Aşa-mi spui cât mă iubeşti,
Iar eu îţi spun cât de drag îmi eşti,
Până în ziua când te-ai dus,
Tu la alta şi mi-ai spus.
Că acuma ea ţi-e dragă,
Şi nimic nu ne mai leagă.
Te blestem iubitul meu,
Fiindcă te-am crezut mereu,
Şi-mi spuneai doar vorbe goale,
Şi pe mine acum mă doare,
Să-ţi dea domnul numai bine,
Dar să nu ştii de iubire.
Te-am iubit, şi te iubesc
Şi acum îţi mărturisesc
De pe cer luna ţi-aş da
De mă vei iubi cândva.

poezie de Eugenia Calancea (29 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de rugăciune

Doamne,
De ce să numesc
Lucrurile pe care ţi le cer?

M-ai întocmit să pun eu nume
Fiecărui lucru din lume,
Apoi să le stăpânesc
Pe toate anume.

Aşadar, fiecare lucru pe care-l pot numi,
Îmi aparţine. Ştiu bine.

Ce să-ţi mai cer?
Ce n-am de pe pământ?
Ceva din cer?
Mă tem că n-am cuvânt!

Lucrurile pe care le numesc
Şi ţi le cer,
Avându-le deja,
Mă tem că pier!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (28 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruleta

nu cer nimic
decât o lumânare să îmi pui
la căpătâi
când treci prin colbul vieţii
aici, la margine de drum
atât îţi cer, atât îţi spui
spaţiul e pustiu şi gol
stau în întunericul lumii
nu cer nimic decât un spaţiu pur
e negură azi
în mine, în jur
mâine va fi la fel, nu...
într-un perpetuu joc
al vieţii şi al morţii...
lumea asta, o ruletă rusească
în viaţă a rămas doar glonţul
de ce disper
azi doar mângâi o umbră
în albul imaculat al timpului
ce a fost sau totul
e un simulacru murdar
de gânduri rătăcite, strivite
de goale cuvinte,
multe nepotrivite
ce să cer, ce să mai sper
ţip
într-o ultimă rugăminte
priviţi-mă în faţă, când trageţi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Şi mi-e dor
şi vreau
şi cer
şi caut.

Dar alunecă-n mine depăşirea
propriei iluzii.
Iluzia propriei depăşiri
alunecate
în mine.

Şi mi-e atât de dor
încât nu mai vreau
şi nici nu cer
şi nu mai caut.

Dar tot ce vreau e să vii.
Şi încă te cer
şi încă te caut...

poezie de Joulie Jamille
Adăugat de Joulie Jamille
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taximetriştilor

Folosind ca barometru
Cursul leului precar,
Cer pe câte-un kilometru
Cât cer alţii pe-un hectar!

epigramă de Ştefan Şerban din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!