Sunt
Sunt izvoare genuine
În nimicu-mi din țărână,
Care freamătă în mine
Ca o mare cristalină
Ce reflectă ceru-n sine
Cu splendoarea sa divină.
Sunt ca un stejar în vânt,
Îmi scald frunzele-n lumină
Și înspre ceruri mă avânt
Ajutat de-o Rădăcină
Ce-I în Cer și-are să vină
Să mă smulgă din pământ...
Sunt mândru dar nu de mine,
Ci de Cel ce-mi dă valoare
Și în mâna Lui mă ține
Ca pe-un pom lângă izvoare
Să fac roade genuine
De Ceresc trăit sub soare.
Sunt 'nălțat dar nu prin sine
Că m-am lepădat de el,
Ci prin îndurări divine
Care-mi cern veșnicul Țel,
Pe o Cale de lumine,
La jug, lângă Sfântul Miel.
Sunt ce mulți ar vrea să fie
Dar nu sunt până acum
Căci n-au prins cu bucurie
"Vestea" schimbului de drum
Să-apuce pe Calea vie...
Dar târziu nu-i nici de-acum!
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre valoare
- poezii despre stejari
- poezii despre sfinți
- poezii despre oi
- poezii despre mândrie
- poezii despre mâini
Citate similare
Pâinea Vieții-Eu sunt
Ioan 6: 31-40
Din cer nu Moise pâinea v-a dat
Ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine
Ca voi să aveți un duh curat
Și ființa voastră în slujba Lui ca să rămâie
Pâinea Lui Dumnezeu este cea care se coboară
Din cer și lumii viață-i dăruiește
Făcându-i calea mai ușoară
Căci Dumnezeu pe oameni îi iubește
Și atunci evreii Domnului i-au cerut
Dă-ne Doamne această Pâine-ntodeauna
Căci vrem ca Tatăl să ne fie scut
Cât soarele va fi pe cer și luna
Eu sunt Pâinea Vieții Domnul le-a vorbit
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine crede în Mine veșnic părăsit
El nu poate ca să fie căci viața-i este dată
Dar iată voi nu credeți deși azi m-ați văzut
Și cu urechile voastre Cuvântu-ați ascultat
Pe cine Tatăl azi mi-l dă eu îi voi fi scut
Și cel ce vine la Mine afară nu va fi dat
Căci Eu m-am pogorât pentru voi din cer
Nu ca să fac doar voia Mea
Ci voia Celui ce m-a trimis pentru cei ce pier
Prin credința în Mine ei să primească mântuirea
Și voia Celui ce m-a trimis este să nu pierd nimic
Ci să-i înviez pe toți în ziua da apoi
Veniți de aceea azi la Mine Eu vă zic
Ca să trăiți o viață nouă să fiți cu toții oameni noi
Căci voia Tatălui Meu din cer este ca oricine
Pe Fiul aici îl vede și din inimă se-ncrede
În a Lui Ființă chiar să primească-n veșnicie
Ca un dar viața-n sine care pururi nu se pierde
O veniți dar la izvoare apă vie voi să beți
Să mâncați din Pâinea Vieții Tatăl Sfânt ca să vă fie
Și sprijin și adăpost pururi fii să-i rămâneți
El Însuși ca să vă dea pentru veci din Pâinea Vie
18-01-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre pâine, poezii despre vorbire, poezii despre urechi, poezii despre timp, poezii despre sfințenie, poezii despre religie sau poezii despre prezent
Trec mistic clipele prin mine
Trec mistic clipele prin mine
Și mă transformă riguros
Dar nicidecum în rău sau bine,
(Această transformare-mi aparține),
Ci doar în mai puțin frumos...
Iar eu le consemnez și le adun
Într-un nimic pe care-l folosesc,
Numindu-l "timpul oportun",
Să mă transform din rău în bun,
Să mă edific, să mă înțelepțesc...
Le pun într-un burduf imaginar
Și zic: "acesta e trecutul meu"...
Și este... îmi aparține mie dar,
Stăpân pe el a fost și este clar
Și categoric Dumnezeu!
La fel sunt toate clipele ce vin;
Îmi aparțin doar mie într-un fel...
Dar sunt convins că nu mi se cuvin
Ci le primesc spre-a dovedi cui aparțin,
Căci toate sunt din El și pentru El!
Trec clipele prin mine neîncetat
Îmi vestejesc verdeața din țărână
Și-o pregătesc de ultimul asalt...
Dar duhu-n mâna Celui Preaînalt
Tot verde-n veci o să-mi rămână,
Căci Chipul Său în mine e sculptat
Prin dalta și ciocanul clipei,
De Duhul, la Rusalii revărsat,
Ce în trupul lui Isus a adunat
Risipitorii fii, nedestinați risipei...
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înțelepciune, poezii despre trecut, poezii despre sculptură, poezii despre imaginație, poezii despre frumusețe sau poezii despre creștinism
Cine sunt eu?
Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...
Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.
Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.
Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viața mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!
poezie de Rodica Elena Lupu din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Rodica Elena Lupu
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre nisip, poezii despre naștere, poezii despre foc sau poezii despre apă
Timpul și eu
Clipa-i deschisă,
Dar el prea rebel,
Se vrea el stăpânul:
El și doar El!
Mă-ntorc să-mi văd locul
De altă dat,
Îl caut cu ochii,
Dar nu-i! A plecat!
Un altul ca mine,
Precum eram eu
Ori ca și tine,
Acum e și el!..
Și-acum ce-mi rămâne,
Încotro să apuc?!
Voi merge înainte:
Un nou început!
La drum caut rostul,
Înainte pășind,
Să înving vagabondul
Din mine, oricum!
Ah, timpule, timpule
Nevăzut ca oricând!
Mă ia, mă grăbește!
Ce timp nebun?!
Nu vrea să asculte
De mine! Doar El
Stăpân se simte!
Sunt eu mititel?
Și-mi caut iar locul,
Al meu, de altă dat'!..
El râde și-mi spune:
E ocupat!
Ce vreme străină,
Ce timp mișel?!
Eu sunt doar Omul,
Cine e el?
Ce vreme secundă
Și ce timp nebun?!
El știe de sine,
Iar eu urc în drum!
Nici nu mă întreabă:
Ce caut, ce-am vrut?!
E mândru de sine,
De necrezut!
Am vreme, mai spunem!
Acel timp grăbit
Mă învârte pe mine!..
Eu caut Un timp!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre început, poezii despre victorie, poezii despre vagabondaj, poezii despre secunde, poezii despre ochi sau poezii despre nebunie
* * *
Sunt viu și nevătămat...
Ies din casă
și mă urc direct pe cer;
las plimbarea-n doi pi er
și mă fac că nu îmi pasă
de-adevăr;
mă simt ca sunt bătut măr,
și, năuc
îmi zic că nuc,
doar ăsta ce e bătut
toamna, când n-a mai putut
ca să-și țină fructele;
la lumină
văd ca sunt căzut din pom;
dar sunt om
mi-am zis acum...
și pe drum
trece o căruță plină
cu rachiu;
deci... sunt viu!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre mere, poezii despre lumină, poezii despre fructe sau poezii despre copaci
Mărturie
Sunt încă viu în clipa când te chem,
sunt nervi și oase, carne grea și sânge,
dar mai ales sunt aerul ce plânge
deasupra ta ca-n moarte, ca-n blestem;
sunt viu și fraged ca un miel bălai
purtat prin piețe, prin restaurante;
sunt sufletul, dintâiul, al lui Dante
bătând la poarta-de-din-jos-de-Rai...
se face iarnă prin cămări ascunse,
mor fluturii, ca fulgii, la ferești;
anii de azi îmi spun că mă iubești,
dar osiile lumii sunt neunse
că se aude vântul pustiind
grădinile cu paseri de aramă
și eu sunt singurul care dă seamă
de zariștea fugită din colind...
sunt viu, ești vie încă... mărturie
stă mâna asta rece, care scrie.
poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre sânge, poezii despre păr blond, poezii despre plâns sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sonetul 29
Când soarta mă doboară și sunt disprețuit
Îmi plâng de milă că sunt un proscris
Și cerul surd n-aude când urlu înnebunit
Și îmi blestem destinul ce mi-e scris.
Aș vrea să fiu din nou plin de speranță
Să fiu ca cel ce are mulți amici,
Ca cel ce are un scop bun în viață
Și să mă-nfrupt din tot ce e pe-aici;
Dar stau și mă gândesc și râd de mine
Oare tu știi-n ce stare mă găsesc?
Căci sunt ca ciocârlia în dimineți senine
Ce imnul și-l înalță spre raiul cel ceresc;
Dar dragostea ta dulce îmi umple inima
Că nici măcar cu regii eu soarta n-aș schimba.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre rai, poezii despre prietenie, poezii despre monarhie sau poezii despre iubire
Cele cinci elemente
Sunt o fire pasională,
De nimic eu nu mă tem,
Am idei, sunt vizionară,
Da, sunt elementul Lemn!
Sunt o bucurie vie,
Ador să cânt, să joc,
Și dragostea îmi place mie,
Normal, că doar sunt Foc!
Sunt grijulie ca o mamă,
Și pot s-alin cu un cuvânt,
Te vindec daca ai vreo rană,
Căci de aceea sunt Pământ!
Sunt sensibilă, grațioasă,
Și am un mare ideal,
Tot ce fac eu are clasă,
Ați ghicit, eu sunt Metal!
Sunt versatilă și-n mișcare,
Cunoscătoare și-nțeleaptă,
Îmi place să aduc valoare,
Asta pentru că sunt Apă!
poezie de Ana Truta (30 aprilie 2020)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viziune, poezii despre mișcare, poezii despre mamă, poezii despre lemn, poezii despre jocuri, poezii despre idei sau poezii despre idealuri
Eu sunt
Sunt zâmbet de mare
și mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
și învăț tăcând.
Sunt suflare de vânt
și-mprăștii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
și ard când invoc.
Sunt pădure de taină
și ca veșnică haină
a măicuței pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.
Sunt pană de vultur
și-ncerc să mă scutur
de somnul din mine,
de norul ce vine.
Sunt floare de colț
și visez să m-agăț
de stânca din gând
spre care m-avânt.
Sunt cuget adânc
ce-ncerc să cuvânt
așa cum e legea,
așa cum e sfânt.
Sunt basm de iubire
născut din trăire.
Sunt cuvânt rostit
din suflet rodit.
Sunt pace pe nor
și zbor de cocor.
Sunt cupă de zori
minune din flori.
Sunt rouă pe nufăr
și-aleg să nu sufăr.
Sunt cetate de dac
și lupt să fac pact
cu lumea din mine
prin taine divine.
Sunt susur de ape,
comori îngropate
cu zâmbet pe buze
și cântec de muze.
Sunt munte etern,
o doină ce chem
mioare din lume
ce vor să-și cunune
zăpada din ele
cu lumina din stele.
Sunt clinchet de-argint
și pornesc să colind
în sufletul meu
sclipiri să aprind.
Sunt izvor de speranță
și-mplinire în viață,
căci găsit-am în Mine
Divinul din Tine.
poezie de Octavian Sărbătoare (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre flori, poezii despre învățătură, poezii despre zăpadă sau poezii despre văi
Întrebări
Sunt gândurile mele, sau difuzii
de raze fade care se reflectă
din lumea ce se-mpiedică-n confuzii,
lovind în bariera circumspectă,
a unei minți ce s-ar dori perfectă?
Sunt aripi ce mă poartă, sau iluzii
de zbor înspre adâncuri de lumină,
cernând avid prin sita de concluzii,
cu ochii minții, doruri ce se-alină
doar în iubirea fără nicio vină?
Sunt prins în vraja dulcilor efuzii
a unor sentimete ce mă-mbată
și-au devenit, în inimă, intruzii
ce-alungă orice pată-ntunecată
readucând lumina de-altădată?
Să fie, printre-atâtea deziluzii,
un semn divin, să fie-un dar ceresc,
ori poate-a' Universului perfuzii
ce fac să simt cum aripi noi îmi cresc
atunci când o privesc și o iubesc?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre minciună, poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
Încă sunt Pâinea Vieții
Plin de-o-naltă-nțelepciune
Domnul Isus ne-a vorbit
Eu nu sunt din astă lume
Și la voi dar am venit
Căci Eu sunt Lumina lumii
Pâinea Vieții încă sunt
Lăsați căile deșărtăciunii
Și primiți al Meu Cuvânt
O veniți acum la Mine
Viața veșnică s-aveți
Căile de soare pline
Ucenici să-mi rămâneți
Țineți viu dar legătura
Cu Tatăl ce v-a creat
Trăind harul și Scriptura
Toți cu sufletul curat
Jugul Meu voi să-l luați
Și sarcina Mea că e ușoară
Sfințenia o-nvățați
În lumea ce vă-nconjoară
Fiți lumină din Lumină
Ascultând de Dumnezeu
C-o viață fără vină
Împletind Cuvântul Său
Domnul Isus ne-a-nvățat
Noi viața s-o trăim
Și Lumina Lui ne-a dat
Numele să i-l slăvim
Eu sunt Calea și Viața
Ușa oilor Eu sunt
O spălați-vă azi fața
În lumină și-n Cuvânt
Oameni ai neprihănirii
De azi toți să deveniți
Pe cărarea nemuririi
Viața sfântă s-o trăiți
Lumea o abandonați
Și trăiți Sfânta Scriptură
Să fiți toți surori și frați
Dup-a Mea învățătură
Împletiți-vă-n iubire
Să creșteți în sfințenie
Lăsând vechea voastră fire
Ceru-al vostru ca să fie
Tatăl Sfânt dar vă iubește
Și vă vrea să fiți Lui
El pe brațe vă primește
În puterea harului
O veniți dar în lumină
Viața sfântă s-o primiți
Până-n patria Divină
Pentru El dar să trăiți
Și Tatăl va răsplăti
Pe oricine îl ascultă
La Sine vă va primi
Sus în Patria Lui Sfântă
12-11-2021 M.
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre Biblie
Nu sunt un uroborus
Nu sunt un uroborus, închipuind un cerc,
Atunci când se hrănește, din coada lui mușcând,
Dar îmi hrănesc iubirea de-a pururi, când încerc
Să fiu doar în Cuvântul dintâi ca om de rând,
Nu sunt fantastic șarpe care închide-un Cer
Încolăcit pe ceasul rotund ce naște zori,
Dar sunt îndrăgostitul de marele mister
Al cercului ce crește-n petalele de flori.
Nu sunt un uroborus, nepăsător și orb
Suficient doar mie, când lumea Rai e-acum
Dar într-o-ncolăcire eu timpu-aș vrea să-mi sorb
Să nu se mai sfârșească la un sfârșit de drum,
Nu sunt un uroborus, deși aș vrea să fiu
Ca-n dragostea eternă să nemuresc și eu,
Mușcând din mine însumi, convins că-s și eu Fiu
Al Tatălui prin care voi fi doar viu mereu!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre sfârșit sau poezii despre ceas
Învierea inimii-mi
Sângele mă plouă pe interior,
Ud până la piele sunt, dar nu la haine,
Norilor din mine li se face dor
De-ale învierii luminoase taine.
Vino lângă mine, să mă vezi cum curg,
Vino lângă mine, să m-auzi cum bat!
Până ce se-ascunde soarele-n amurg,
Pleacă pe lumină, ca la tămâiat!
Am glumit, iubito, am întors puțin
Râul spre izvoare, să le stingă poate;
Sângele din tine curge ud și plin
Către învierea inimii-mi uscate!
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (18 aprilie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre umor, poezii despre râuri, poezii despre ploaie, poezii despre nori sau poezii despre dor
Mă uit în jur
Mă uit în jur și "mă crucesc"
Și-aproape nu știu ce să cred
Când văd minciuni care zidesc
Pe cei ce-n ele se încred
Și adevăruri ce stropșesc
Chiar sufletul în care șed,
Mă întristează bucuria
Și zâmbetul nepăsător
Al celor ce-și țintesc privirea
În bunul și-n puterea lor
Și mare mi-e nedumerirea
Că-i văd suind triumfător,
Cu nedreptăți ce îndreaptă sorții
Atâtor minți și vieți credule
Îndreptățind în mari proporții
Diabolism în molecule,
Să treacă peste pragul porții
Iubirii tari și incredule...
Mă lupt în rugi să fiu lumină,
Un soare-n ziua tuturor
Și-adesea inima-mi suspină
Văzând pe mulți ce-n noaptea lor
Se înalță drept ca o tulpină
Într-un decor strălucitor...
Dar sunt și mai nedumerit
Când văd că toți ajung puternici
(Deși, nu-i unul nimerit
Pentru-a fi pus între cei vrednici)
Și totuși pot nestingherit
Să-și facă nume printre "sfetnici"...
Dar mă uimește un lucru care,
(Nu se prea spune pe pământ);
La cea mai mică încercare
Sunt toți ca pulberea în vânt,
Că-n ei, nu au nici o valoare
De-a sta-n picioare pe pământ...
Mă uit la oameni străluciți
Și plini de glorii în viață
Și-i văd de-a dreptul năuciți,
Cu disperarea înfiptă-n față,
Cu pumnii goi și sărăciți
De Adevăr și de speranță...
N-au simțământ ce dă valoare
Și nici valori de crezământ
Să vadă zori, să-apuce soare,
Să iasă afară din mormânt,
Mormânt de patimi orbitoare,
Că-atâta sunt, atâta sunt!
Mă uit în jur dar mă zidesc
Într-un Cuvânt ce dă viață
Și-s fericit să mă trudesc
Chemând pe cei ce stau în "piață"
La "carul" Tatălui ceresc,
În drum spre Patria semeață!
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre adevăr și minciună, poezii despre încredere sau poezii despre tristețe
Rugăciune la aniversare
DOAMNE, din adâncul sufletului,
Cu profunda recunoștință
Îți mulțumesc ca viața Tu mi-ai dat
Și ca în viața încă m-ai păstrat,
Cu harurile-Ti m-ai coplesit
Cu bunatatea-Ti m-ai fericit
M-ai ajutat sa-ti înțeleg Cuvintele
Sa-ti respect și Legile
Totuși, de-atatea ori eu Ti-am greșit
Și lângă Calea - Ți am pășit...
Te rog fierbinte sa mă ierți
Și spre poteci mai blânde sa mă îndrepți
Îți mulțumesc ca sunt,
Îți mulțumesc ca sunt cine sunt, dar
Mi-as dori sa fiu cine ai vrut
Și vrei sa fiu
Îți mulțumesc ca ești cu mine
Îți mulțumesc ca ești lângă mine
Îți mulțumesc ca ești și în mine!
As vrea sa fiu, DOAMNE, cu Tine
Și acum
Dar și în Viața de Apoi!
MULȚUMESC, IARTA-MA, TE IUBESC!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viața de apoi, poezii despre respect, poezii despre recunoștință, poezii despre mulțumire sau poezii despre legi
Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?
Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.
Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existența lui Dumnezeu.
Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistența lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.
Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.
Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur și simplu.
Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înțelege cuvîntul "sunt"
Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
și literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
și patul lui, în care doarme.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre somn, poezii despre astronomie, poezii despre absurd sau poezii despre Dumnezeu
Eu sunt de sus
Eu sunt Lumina lumii
cine dar azi mă urmează
nu-i pe calea-ntunecumii
căci inima îi e trează
va avea lumina vieții
și-o lumină el va fi
ca florile dimineții
mersu el și-l va sfinți
dacă Eu mărturisesc
chiar Însumi azi despre Mine
e numai că vă iubesc
și de-a pururi vă vreau bine
totuși voi astăzi să știți
mărturia-Mi e adevărată
vreau în cer să fiți primiți
de-al sfințeniei viu Tată
voi sunteți de jos
Eu de sus iată azi sânt
le-a vorbit Domnul Hristos
al Vieții Sfânt Cuvânt
voi sunteți de pe pământ
Eu din ceruri am venit
să vă spun de Tatăl Sfânt
căci EL iată v-a iubit
de nu credeți că Eu sânt
în păcate veți muri
sfârșind viața pe pământ
iertare nu veți primi
cine ești Tu l-au întrebat
iudeii acei din jur
pe Isus Cel mai curat
om cu Duhul cel mai pur
ceea ce de la-nceput
Eu v-am spus că iată sânt
Cel ce m-a trimis e Adevărat
și Eu spun a Lui Cuvânt
Eu dar ce am auzit
de la El spun astăzi lumii
Duhul Lui neprihănit
e-adâncimea-nțelepciunii
când veți înălța pe Fiul Omului
atunci veți cunoaște că Eu Sânt
și puterea harului
veți primi-o prin Cuvânt
doar atunci voi o să știți
de la Mine că nimic
nu fac ca să fiți primiți
pe brațe să vă ridic
căci Eu Însumi de la Mine
nimica Eu nu vorbesc
ci Tatăl cum vrea în Sine
Cuvântu Eu vi-l vestesc
niciodată Tatăl dar
singur EL nu m-a lăsat
căci v-aduc al vieții har
s-aveți sufletul curat
și Eu iată-ntodeauna
fac numai ce-i e plăcut
să primiți și voi cununa
având viața al vost" avut
Tatăl Însuși vă iubește
și vă vrea cu gelozie
sfințenia trebuiește
să intrați în veșnicie
de aceea am venit
cine crede să primească
darul vieții oferit
prin lucrarea Mea cerească
fiți de aceea și voi sfinți
cum e Cel care vă cheamă
acum dar la El veniți
cum și Duhul vă îndeamnă
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre tată
La mulți ani, TUTUROR COPIILOR! - La mulți ani, COMOARA MEA!
Am, Doamne, toată bogăția ta, nemuritoare:
Iubirea și bunătatea sunt pâinea de zi mare,
Gingășia și blândețea sunt apa de izvoare,
Lumina și căldura toiagul ce mă face tare,
Sunt Mama Comorii peste timp și valoare...
Mă-nchin și te rog, de pace, lumină și soare,
Lățește-mi Comoara, să dea peste floare,
Să-ncapă în ea Iubirea ce n-are hotare,
Copiilor dă infinit din raiul, ce sunt împlinită,
Vlăstarii-nepoți să vină pe urma mea fericită...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre comori sau poezii despre pace
Trup cu nume
Sunt singur și în jur e-atata lume,
Dar Doamne cât de singur pot să fiu!
În trupul meu ce poartă al meu nume,
M-am rătăcit și cine sunt nu știu.
Sunt foarte mulți acei ce-mi dau binețe,
La fel și foarte mulți ce nu îmi dau
Și stau în bucurie sau tristețe,
Atunci când doar cu mine, eu mai stau.
Încerc să mă cunosc pe dinlăuntru,
De eu n-o fac, un altul n-o va face,
Mă-ntreb de sunt iubire sau sunt sumbru,
Atunci când sufletul în mine tace.
Sunt singur înlăuntru-n ăsta lume,
Dar am să mă împart atât cât pot,
Să dau bucăți din trupul meu cu nume,
Acelor ce iubire nu mai pot.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre tăcere, poezii despre promisiuni, poezii despre cunoaștere sau poezii despre bucurie
Cine sunt eu
cine sunt eu, în anotimpul acesta obișnuit cu mine,
în coaja subțire a lumii,
într-o lumină urmată de întuneric
cu chakra într-o variantă rebelă,
în gustul amar al melancoliei creând tonuri de gri spre seară
conectată la nimicul spre care mă îndrept?
cine sunt eu să te găsesc într-o reflexie excentrică
ascuns în ceva-ul ce-mi oprește fuga,
într-un mare zoom de pe ecranul mut?
cine sunt eu să încolțesc iarba în cuvinte,
să aud strigătul din pietre,
să fii prelungit prin mine
până la descompunerea solidară în ceea ce nu există?
sunt poate coerența formată din frunze, din piatră, din ploaie,
cuvinte trezite din șoapte, mirajul că ești lângă mine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre solidaritate, poezii despre seară, poezii despre melancolie sau poezii despre frunze