Trec mistic clipele prin mine
Trec mistic clipele prin mine
Și mă transformă riguros
Dar nicidecum în rău sau bine,
(Această transformare-mi aparține),
Ci doar în mai puțin frumos...
Iar eu le consemnez și le adun
Într-un nimic pe care-l folosesc,
Numindu-l "timpul oportun",
Să mă transform din rău în bun,
Să mă edific, să mă înțelepțesc...
Le pun într-un burduf imaginar
Și zic: "acesta e trecutul meu"...
Și este... îmi aparține mie dar,
Stăpân pe el a fost și este clar
Și categoric Dumnezeu!
La fel sunt toate clipele ce vin;
Îmi aparțin doar mie într-un fel...
Dar sunt convins că nu mi se cuvin
Ci le primesc spre-a dovedi cui aparțin,
Căci toate sunt din El și pentru El!
Trec clipele prin mine neîncetat
Îmi vestejesc verdeața din țărână
Și-o pregătesc de ultimul asalt...
Dar duhu-n mâna Celui Preaînalt
Tot verde-n veci o să-mi rămână,
Căci Chipul Său în mine e sculptat
Prin dalta și ciocanul clipei,
De Duhul, la Rusalii revărsat,
Ce în trupul lui Isus a adunat
Risipitorii fii, nedestinați risipei...
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sculptură
- poezii despre religie
- poezii despre mâini
- poezii despre imaginație
- poezii despre frumusețe
- poezii despre creștinism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.