Zaț pe-aripi de buburuză
Frica moare prin frică,
Iubirea din cenuși ridică
Urma aventurii care
Poartă flăcări și ardoare
Și cafea cu iz de muză,
Zaț pe-aripi de buburuză,
Cine cade, apoi cade,
Eu iubesc și-n sân la moarte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- citate de Marin Moscu despre moarte
- poezii despre iubire
- citate de Marin Moscu despre iubire
- poezii despre frică
- poezii despre foc
- citate de Marin Moscu despre foc
- poezii despre cenușă
- citate de Marin Moscu despre cenușă
- poezii despre cafea
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Din cartea vieții făr' coperți
Iubirea trece prin stomac
Pe-aripi de fluturi săltăreți
Scăldați în florile de mac
Din cartea vieții făr' coperți.
Până ajungi să guști din ea,
O prăjitură te îmbie
Sau poate ceașca de cafea
Cu zaț ascuns în poezie.
Unii iubesc, oricum iubesc,
Ca două flori îngemănate,
Știind că gestul omenesc
Se spală veșnic de păcate.
Privind în largul lumii mari,
Vezi ce cadouri se oferă,
Bacșiș, mașini si lăutari,
Iubirea lor e efemeră.
Iubita mea, noi ne iubim
În pragul vieții, câtu-s ani
Și adunăm cât mai trăim
Pentru-nmormântare, bani.
Nu râde! Alt stomac ne-adună
În veșnicia făr' culori
Și ne dorim o noapte bună
Sub rădăcinile de flori!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre râs
- poezii despre flori
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre fluturi
- poezii despre dulciuri
- poezii despre dorințe
Cafeluța descântată
Într-un ibric, pe-o lopată,
Sub o cușcă dărâmată,
Fierbe-o cafea descântată
Pentru omul de zăpadă.
Aburi ies, se-nalță-n zare,
Aripi lungi de călătoare
Aduc razele de soare
Și florile pe ponoare.
Tu te plimbi prin aburi vii
Cu verdeață pe câmpii,
Îmi pătrunzi în poezii
Înger cu ochii căprui.
Te oprești să bei cafea
Din ceașca, inima mea,
Care-i dulce și ar vrea
Să fii zaț de stea în ea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre zăpadă, poezii despre plimbare, poezii despre ochi căprui, poezii despre ochi sau poezii despre inimă
Cade arcușul luminii pe sat
Cade arcușul luminii pe sat,
Inima mea-i vioară cu sânge,
În colbul iubirii mă zbat,
În umbra totală m-oi stânge.
Lumea s-avântă în dans hotărât,
Cu jar îmi hrănesc armăsarul,
Scot stele din vechiul mormânt,
Uitarea o aprind cu amnarul.
În depărtări de aripi caut orizontul,
Ambianța speranței mă-ntoarce-n rubine,
Cade arcușul luminii, cu botul
Armăsarul îl nalță spre tine!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vioară, poezii despre uitare, poezii despre sânge, poezii despre stele, poezii despre sat, poezii despre lumină sau poezii despre dans
Cum l-am putea numi
Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-și depășește încercările
Și lună de lună zâmbește
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Și sufletu-i putrezește
Cum l-aș putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăiește-n iubirea dușilor
Și-n ei se regăsește pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Și umblă pe planetă flămând
Cum l-aș putea numi?
Cine se ridică din praf
Și nu moare în accidente
Cine nu piere de singurătate
Și nu mai are sânge de viață-n artere
Cine din porunca iubitei
Excelează un salt mortal
Cine trage cu energie
La picioare lanțuri de sclav
Cine ridică munții din groapă
Cine râde cînd e bolnav
Cum l-aș putea numi?
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre singurătate, poezii despre sclavie sau poezii despre planete
Cântec de lebădă
Cântecul de lebădă
Desenată în vânt
Pompează iubirea
Din cer pe pământ.
Vreau ca să-i mângâi
Trupul prelung,
La ea călător
Și-n vis să ajung.
Să-ncrețim timpul
În ridurile noastre,
Să adormim sub stele
Ca florile în glastre...
Să ne-mbrățișăm
Cu bărbia-n sân,
Să îmi adap iubirea,
În cântec să rămân!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre somn sau poezii despre lebede
Pe o frunză cât o țară
Pe o frunză cât o țară
Crește mare o omidă,
Ronțăind dulce hotar
Vrea cu aripi s-o cuprindă.
Fluture duios devine,
Zboară țanțoș pe sub nori,
Peste zări, în altă țară
Uitând frați, uitând surori.
Și cum frunza-i cât o țară
Și țara e cât o frunză,
Dorul devine amar:
Un descânt de buburuză.
Timpul ronțăie la toate
Ca omida din poveste,
De tânjești în zbor să fii
Frunza cade, nu mai este!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre frunze, poezii despre nori, poezii despre graniță, poezii despre dor, poezii despre devenire sau poezii despre creștere
Viața-i scânteie
Viața-i scânteie din zei și din stele,
Fumul albastru din visele mele.
Dumnezeu contemplă din răsărit ființa,
Cuvintele însămânțează prin cruce credința.
Iubirea are inițiativă, rapacitate,
Ochii tăi în vise mă poartă mai departe
Până atârn o clipă pe-o frunză de stejar
Și-n toamna răcoroasă cu umbrele dispar!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre stejari, poezii despre religie sau poezii despre fum
Lumina căzută
Prin ceața de aripi
Culeg puf de păpădie,
În rădăcina de sâmburi
Tristețea învie.
Caut miezul din lucruri
În pânza amintire
Unde greierii înalță
Un cântec subțire.
Din pleoape alung
Durerea întrupată,
Amintirea se-neacă
În pumni de zăpadă.
Prin ceața de aripi culeg
Liniștea luminii rușinate,
Zborul visurilor reci
Sub rădăcină cade.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre tristețe, poezii despre rușine sau poezii despre greieri
Cortina cade
privesc o piesă
de teatru, de viață
de viața asta murdară
în jur ruine roase de ani
scaune scrijelite sau rupte
într-un budoar cochet, foarte discret
un șobolan roade gânduri
uitate de mine pe masă
cortina cade întruna
nu acoperă căderea
uneori se mai ridică
trasă de doi păpușari
desigur beți
alteori ruginesc, se plictisesc
cad goale cuvinte pe scenă
unul, altul.. apoi nimic
piesa asta a luat sfârșit
într-un decor idilic și de prost gust
ce a rămas... nimic
nimic, decât gunoi
spectatorii pleacă grăbiți
să ajungă nicăieri
azi au uitat să aplaude
cortina cade și cade...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre teatru, poezii despre sfârșit, poezii despre prostie, poezii despre promisiuni sau poezii despre prezent
Când recunoaștem în noi starea de martor și o transcendem, noi vedem că suntem eterni nenăscuți și atunci, cui îi e frică, cine moare? Așa cum în coșmarul din noaptea trecută nu te-ai îndoit deloc că ai murit și totuși tu te-ai trezit Tot în patul tău, ca în fiecare dimineață, exact la fel, când credem că am "murit" în veghe, noi ne trezim ca Dumnezeu cel viu, care este Viața din tot și din toate. TU nu te naști și nu mori, DOAR VISEZI ASTA. ȘI ATUNCI, CINE EXPERIMENTEAZĂ FRICA, CINE SE NAȘTE, CINE MOARE?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre naștere, citate despre moarte, citate despre frică, citate despre visare, citate despre viață, citate despre religie, citate despre noapte, citate despre dimineață sau citate despre coșmaruri
Crez
Poezia îmi cade în brațe
Și-mi cere-mpăcare:
Metafore-lacrimi,
Sărut-epitet.
Cum poate Gioconda să fie
Pictată în versuri
Pe inima vastă
A unui poet?
poezie de Marin Moscu din Gioconda din versuri (2000)
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre pictură, poezii despre arte plastice sau poezii despre Gioconda
Miez de stea
Crezul meu, sufletul meu mă inspiră
Când sorb seninul ochilor tăi
Unde în cădere liberă luceafărul
Mai adulmecă necunoscutele căi.
Încerc să conturez iubirea neîncetat,
Să conturez o lacrimă din fraze,
Toamna cade peste pragul greu
Când vântul-ascunde printre gingii raze.
Am jurat să fiu zdrobit ca floarea
Prinsă-n piept, în strălucirea ta,
Parfum dulceag iubirea să anine
Punctul răsucit în miez de stea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet sau poezii despre libertate
Măsluire
Dimineața aprinde o țigară
Jucându-se cu rotocoalele fumului,
Bea o cafea la coada amintirii
Și-și numără urmele în praful drumului.
Arătătorul îi cade peste toate
Formele trecute de păcate
Pietrele s-adună și s-aud
Cum în capetele goale-s aruncate.
E ultima gură de aer, - bulă-n fundul mării -
Și-acolo ar fuma o țigară
Rechinul, rechinii ce ne-nconjoară
Ar măslui din putregai o țară.
Soarele se joacă pe uscat,
Coada amintirii își face statuie
Din crucea măcinată de timp -
Izvoarele credinței scot sângele din cuie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre jocuri, poezii despre gură, poezii despre fumat, poezii despre dimineață sau poezii despre cruce
Sfârșitul lumii
Nu s-a dat verde pentru sfârșitul lumii,
Trei dimensiuni mai sunt complementare,
Un cerc imens în centru ține timpul,
Discul voinicește materia-n mișcare.
Spațiul e iubirea pusă-n centrifugă,
Mierea ei e stoarsă în zâmbet și-n culoare,
Nu s-a dat verde pentru sfârșitul lumii,
Posibil e când steaua noastră moare.
Atunci se zbat cenușile-n consoane,
Vocalele sunt flori presate în țărână,
Singuri prevestim, fixăm sfârșitul lumii
Topindu-ne în flăcări, ținându-ne de mână.
Intrăm râzând în centrul unui cerc
Pe care l-am rotit în doruri și-n credință,
Ne poticnim în osul albit de Dumnezeu
Și-l facem lumânare aprinsă-n pocăință!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre spațiu și timp, poezii despre sfârșitul lumii sau poezii despre posibilitate
Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?
Dacă mă sfarm? (îți sunt urcior).
Dacă mă stric? (și băutură-ți sunt).
Sunt meșteșugul tău și-al tău veșmânt,
cu mine rostul tău dispare.
În urma mea nu mai ai casă-n care
să te întâmpine cuvinte calde.
Cad eu, din ostenitele-ți picioare cade
sandala de velur, mângâietoare.
Mantaua ta cea mare se desprinde.
Privirea ta spre care se ridică
obrazu-mi cald precum o pernă mică,
va rătăci-ndelungă vreme după mine
și-n asfințit de soare se va-ntinde în poala rece-a pietrelor străine.
Ce-ai să te faci, Doamne? Mi-e frică.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre cuvinte sau poezii despre Soare
Cafea fierbinte
motivul era cafeaua
discutam orice
apoi tăceam
sorbindu-ne
între caimac și zaț
arome de cuvinte
priviri
luări-aminte
mereu cafea
mereu fierbinte
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc femeia
Nu sunt zei, nici îngeri nu-s
Să-i iubești cu-adevărat,
Eu iubesc de când mă știu
Femeia fără bărbat.
Și ea-i, Doamne, nevoită
De-a avea cer și speranță
Și un dram de fericire
În tot ce-i frumos în viață.
Mai iubesc femeia care
Știe să se dăruiască,
Cu zâmbetul ei de muză
Poezia să-mi pornească.
Îmi iubesc și jumătatea
Ce mi-a dăruit copii,
Știe cu tact să mă ierte
Că n-am gândurile pustii,
Am inima o comoară,
O împart doar la femei,
Fumul nu-l las să se vadă,
Mă acopăr cu scântei!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre cadouri sau poezii despre femei și bărbați
Cade floarea de zăpadă
zilele înghesuite pe o plită amăruie
au prins gustul de gutuie
și te-aștept ca pe o simplă mântuire
dragul meu
te aștept cum îl aștept pe Dumnezeu
cade floarea de zăpadă
pe icoana fără sfinți
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe bunii mei părinți
zilele aleargă-ntruna prin copitele de cai
și-am uitat de mine, vai!
îmi răsună din biserici
gândul neamului străbun
îmi răsună o colindă de Crăciun
cade floarea de zăpadă
pe orașul meu golaș
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe-al neamului oraș
zilele mă-mping din urmă prin ferestre aurii
prin nămeți și vijelii
îi aud și pe copiii
fără casă și orfani
îi aud ca la priveghiul dintre ani
cade floarea de zăpadă
peste vocile curate
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe case-abandonate
cade floarea de zăpadă
peste tine, neamul meu,
însă cine să-L mai vadă
pe bătrânul Dumnezeu
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre zile, poezii despre voce, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Cade timpul
Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!
Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Și-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!
Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!
Cade timpul si își tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...
Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..
Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Și ne prinde - cu arcanul!
Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....
Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tuns, poezii despre secunde, poezii despre păr sau poezii despre pâine
Albatroși străvezii trag marea cu hamuri nevăzute, marea se ridică tăcut, apoi cade în cascade de lumină, regretându-și peștii, stâncile, țărmul, valul prin care a desenat veșnicia timpului ei, așa cum eu, trag cortina secundelor, regretându-le trecerea, afundându-mă într-un somn adânc, din care doar amintirea de-a fi mă trezește constant.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre tăcere, citate despre stânci, citate despre somn, citate despre secunde, citate despre pești, citate despre lumină, citate despre desen sau citate despre amintiri