Crez

Poezia îmi cade în braţe
Şi-mi cere-mpăcare:
Metafore-lacrimi,
Sărut-epitet.
Cum poate Gioconda să fie
Pictată în versuri
Pe inima vastă
A unui poet?

poezie de Marin Moscu din Gioconda din versuri (2000)
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet nostalgic

El e poet, concepe versuri,
Apreciat în dese rânduri,
Actualmente îşi ia măsuri...
Cade pe gânduri!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade arcuşul luminii pe sat

Cade arcuşul luminii pe sat,
Inima mea-i vioară cu sânge,
În colbul iubirii mă zbat,
În umbra totală m-oi stânge.

Lumea s-avântă în dans hotărât,
Cu jar îmi hrănesc armăsarul,
Scot stele din vechiul mormânt,
Uitarea o aprind cu amnarul.

În depărtări de aripi caut orizontul,
Ambianţa speranţei mă-ntoarce-n rubine,
Cade arcuşul luminii, cu botul
Armăsarul îl nalţă spre tine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi ploaia

Când ploaia scrie versuri, mă contopesc cu ea
Şi-mi place să o simt cum se prelinge lin,
Este atât de blândă, în mângâiere sa
Şi-n versul ce îl scrie, prea dulce şi divin!

Mă las cuprinsă-n braţe, de picături purtată
In valsul lin al ploii ce cade pe pământ,
Mă simt ca o regină iubită, adorată
Atât îmi e de bine, şi-mi place să mă alint.

Şi dacă se întâmplă cu ploaia să te întorci,
La tine-n braţe atunci m-aş cuibări, timidă
Alintă-mă şi spune-mi că nu o să mai pleci
Că ţi-a fost dor şi că nu port eu vină!

Că vom dansa cu ploaia, şi nimeni niciodată
Să poată să despartă ce noi vom reclădi,
Vom fi din nou iubiţi, cum am fost altădată
De-a pururi fericiţi, şi ploaia va zâmbi!

poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă de-mbrăţişare

O clipă de-mbrăţişare
Îmi aduce-n suflet soare
Şi-mi adaugă la viaţă
Ochii tăi de dimineaţă,
Tandri şi plini de lumină,
Trup din icoană divină,
Simt că anii se măresc
De când, floare, te iubesc
Şi mai simt ca-mbrăţişare
Dorul tău din depărtare

Aşadar fii fericită,
Poezia mea iubită!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia pictată

Femeia-i păpuşă pictată
Frumos de razele de soare,
În ochii ei e lumea toată
Şi ea în lume e o floare.

Se-ntinde pe nisipul clipii
Clepsidră dulce de amor,
Adună zborurile aripii
Şi le aşează sub picior.

Saltă în valuri maiestuos,
Ar vrea cu braţele s-atingă
Iubirea omului frumos
Şi cu săruturi să îl ningă.

Topite-s miile de gusturi
În trupul ei frumos, de vis,
Bărbaţii şlefuiesc în busturi
Ardoarea ei ce i-a cuprins.

Ori ea, femeia, cea pictată
Frumos de razele solare
Îşi pune-n forme ciocolată
Să guste lumea visătoare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cal înhămat la sănii de stele

Oaspete frumos,
Gândul tău, se plimbă
În inima mea,
Îmi arată calul
Înhămat
La sania stelelor,
Îmi pune
Ramuri pe braţe –
Orga lor cântă
Pe-nţelesul
În care
Colţuroase perfecţiuni
Trec iubirea
În glorii.

Rafturi încercate
Deschid
Sentimente
Văzute şi nevăzute,
Un cal înhămat
La sănii de stele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graiul iubirii cu miezul de nai

Razele soarelui se coc într-o cioată,
Pădurea se lasă de vrajă furată,
Inima fierbinte îmi cade în palme,
Universul în fructe şi-n scame.

Cât de frumoasă-i imaginea ta
Se-ntreabă în mine, în naştere-o stea,
Eşti scânteia aprinsă în iarbă sau eşti
Trestie-ascunsă în vad de poveşti.

Cunoaştem luminile norilor grei,
Jertfa de flori păscută de miei,
Săpăm amintirea, nisipul uitat,
Ecoul din urme prin care-am muşcat:

Tu inima mea rătăcită în tine,
Eu inima ta mustind de iubire,
Razele ies din soarele-ascuns
În pădurea cu cioate în care-am pătruns.

Mai cântă-mi din frunza pe care o ai,
Din graiul iubirii cu miezul de nai
Şi dăruie-mi pe-nmiresmatele buze
Versuri pictate în zbor de buburuze!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gioconda fumătoare

Gioconda cu ţigara?
Păi, cum, ea n-a aflat
Că e, în toată ţara,
Poprire la fumat?

epigramă de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inima unui poet nu e linişte

În inima unui poet
niciodată nu e linişte,
nici ora exactă nu-i bate la ceas,
doar din când în când
i se izbesc de frunte păsări
ce ţin in gheare vise scăpate
din lesa nopţii.
El poartă pe degete iubirea
ca pe nişte inele rupte din Dumnezeu...
Din lacrimi îşi tese cămăşi de sărbătoare
şi luna în ele îşi face culcuş,
când vieţii îi creşte la sân o cruce...
În inima unui poet
nicicând moartea nu poate intra,
Cuvântul ţine în mâini
o sabie de cer!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet ale cărui creaţii abundă în mitologie

Poezia ta, văd eu,
N-are nici un Dumnezeu!
Este explicabil, deci,
Să recurgi la zeii greci!

epigramă de Marin Fudulu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet

Scrie "cuvinte amestecate"
Şi se dă doctor la română,
Nu înţeleg cum de se poate
Să nu-i dea nimeni peste mână.

epigramă de Paul Constantin (4 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu, poet divin

Eminescu, poet divin.
Eu azi în faţa lui mă închin,
Căci versul lui sublim
Mi-a schimbat al meu destin.

Scriu acum acest vers frumos
Şi sper ca lumii să-i fie de folos.
Cum a sperat şi el o dată,
Ca poezia lui să nu fie uitată!

Eminescu, poet cu suflet mare.
A scris poezia ca pe o rugăciune
Şi ne-a lăsat-o ca testament la fiecare,
Ca să-o răspândim în lume.

Şi când vedem că luceafărul răsare
În noaptea întunecoasă să nu uităm,
Că Eminescu avut o soartă de zei aleasă,
Ca să scrie o poezie atât de divină şi frumoasă!

poezie de Vladimir Potlog (10 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea – un har

Îmi pari, iubito, o regină,
Crăiasa Munţilor Carpaţi
privirea ta este divină,
eu, Radu de la Afumaţi.

Vino în braţe să te strâng,
iar sânii să îi simt la piept,
vreau inima să ţi-o străpung,
cu versul unui biet poet.

Părul în valuri să îţi cadă
pe umerii albi, dezgoliţi,
iubirea să fie o dovadă,
un dar ceresc, ce-i de la sfinţi.

Raze de lună argintii
beteală să-ţi fie în păr,
dorinţele rămân zglobii,
purtând dulceaţa lor de măr.

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia în icoane

Sunt bătrân, trecut prin viaţă,
Am purtat luna în coarne,
Am străbătut alunişuri
Între ceruri şi ponoare.

Îmi trec ochii în albastrul
Zilelor ce mi- au rămas,
Sunt scheletic, îmi duc viaţa
Cât se poate, pas cu pas...

Iezii mi- au plecat departe
Peste vad îmbelşugat,
Tu ai rămas căprioară
Să porţi dorurile-n salt...

Sunt bătrân, trecut prin viaţă,
Am purtat luna în coarne,
Vă las veşnic moştenire
Poezia în icoane!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vrea oricine? Să îmbrăţişeze aceea ce îl îmbrăţişează. Un fizician să fie fizica, un poet poezia, aşa cum Isus a tins să fie Fiul omului, omul.

Constantin Noica în Carte de înţelepciune, Îndrumător pentru tineri (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul sărut

Tu, poezia şi sărutul versurilor
Primul sărut mi l-ai dat pe ecranul unui telefon
Al doilea sărut prin versuri atent scrise,
Aprofundate de ascultarea sufletului tău.
Primul sărut mi l-ai dat cu primul cântec
Ne-ai fost alături cu inima aprinsă.
Primul sărut a fost prin primele cuvinte duioase
Primul sărut a fost ca o necesitate
Şi ca stăvilirea setei de iubire.
Primul sărut a fost acela ce te-a curăţat de sentimente vechi
Ce nu-ţi dădeau pace, sentimente incerte
Neîmpărtăşită iubire.
Atunci când îţi vei deschide sufletul
Nu uita că doar asta ţi-ai dorit,
Un vals al versurilor în libertate maximă...
Iubesc poezia şi ţi-am răspuns promt
Sunt oricând aproape de ale tale trăiri.
Şi atunci când vei pleca din versuri
Va rămâne doar o amintire frumoasă.
Iubesc poezia... Cum îmi respect respiraţia...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui Poet

Ne-a citit cu pasiune,
Versuri noi şi versuri vechi,
Şi-am fi zis că-s foarte bune,
Dacă nu aveam urechi!

epigramă de George Zarafu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încântare

În viaţă iubirea mai îngenunchează,
Se ofileşte-n inima care o păstrează,
Ar vrea să aibă diamante şi virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.

Ar vrea sensul înnoirilor senine,
În cerul vieţii să se simtă bine,
Albastră să-i fie sclipirea din zare,
Inima să-adune razele de soare.

Dorul să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte, cu tumult
Toamna să-i aducă rodii pe pământ.

Rodia cea mare să fie încântarea,
Zvâcnirea să fie zborul, asaltarea,
Inima cât pumnul diamant-virtute,
Nestemată-n ciocul condorului din munte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zaţ pe-aripi de buburuză

Frica moare prin frică,
Iubirea din cenuşi ridică
Urma aventurii care
Poartă flăcări şi ardoare
Şi cafea cu iz de muză,
Zaţ pe-aripi de buburuză,

Cine cade, apoi cade,
Eu iubesc şi-n sân la moarte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înnobilând iubirea

Oasele mele cad în visele somnului,
Crucea lui în braţele Domnului.

Tu îmi priveşti inima cu inima ta,
Pâlpâie în dânsa o minunată stea.

Să fie iubirea magia din cuvânt,
Clepsidra sorţii din coji de pământ?

Oasele mele sunt axe la-ntreg,
Cu aripi la glezne spre tine alerg.

Te privesc prin fluturii care
Pătrund în ochii sculptaţi de o floare.

Au umbre rănile dorului meu
Înnobilând iubirea în arc de curcubeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!