Un gând răzleţ

M-agăţ de-un gând răzleţ pe foaie,
Cu un creion neascuţit...
Mi-ar spune, oare, dintr-un suflet
Când ai plecat... dac-ai iubit?

Şi mi-ar mai spune fără vorbe
Dintr-o suflare, chicotind,
Că tu şi eu şi întreg jocul
Erau o glumă, doar fiind?

Mă-opresc citind iar pe silabe
Dacă am scris sau doar gândesc
Şi văd cum foaia iar se umple
Şi literele dovedesc...

Că te-am iubit... eu ştiu a scrie
Şi guma nu o folosesc,
Numai creionul de la mine
M-ar întreba dacă greşesc.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă toamna mi-ar vorbi

dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune că e firesc să laşi frunzele să cadă
copacii nu se străduiesc să-şi înece umbrele
ele îşi schimbă forma o dată cu dansul soarelui

dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune să nu mai aştept ploaia
căci va veni oricum, seceta nu ţine o viaţă de om

dacă toamna mi-ar vorbi
mi-ar spune să îmbrăţişez anotimpurile
ele se întorc dar noi nu
mi-ar spune să mă aşez în colţul meu de lume
să respir şi să privesc doar atât

r e s p i r

p r i v e s c

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi mâine

Peste sete
Şi regrete,
Peste cât am fost secrete,
Peste orice baionete
Care m-au tăiat portrete.

Mi-ar fi vină,
Dar puţină
Şi de multe ori străină.
Mi-ar fi-ntr-una lună plină,
Să m-adoarmă în Lumină.

Peste Soare,
Peste floare
Şi deloc întâmplătoare,
Peste-a sufletului sare
Răsfirată-n orice zare.

Mi-ar fi pace
Şi a face
De-a cuvintelor dibace –
N-ar fi "tace", nici "preface",
Chiar gonit cu bobârnace!

Peste milă
Şi idilă,
Regăsindu-mă-ntr-o filă,
Peste ultima pastilă
Nedorită, inutilă.

Mi-ar fi rană
Suverană,
Dacă nu mi-ar fi şi hrană,
Şi cerneală pentru pană
Sau şi roua de pe geană.

Peste poate
Mi-au fost date
Şi într-una-mbrăţişate
Cu a voastră bunătate
Gândurile mele toate!

Mi-ar fi pline
Doar de bine
Amintirile senine.
Mi-ar fi ultim gând ce vine:
V-am iubit ca şi pe mine...

poezie de Vali Iuraşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrima

O lacrima astazi se scurge
Pe-obrazul de timp incarcat
Si inima-mi spune nu plinge!
Caci nu mai e... a plecat.

Odaia e trista, pustie
Tacerea m-acopera acum
Traiesc intr-o lume tirzie
Traiesc intr-o lume de fum.

Privesc in oglinda tacuta
Vad totul asa cum vreau eu
Alerd dup-o dragoste muta
Si-am s-alerg asa tot mereu.

Si focul se zbate in vatra
Si-mi spune ca n-ai sa mai vi
Si daca-ai sa vi, iar... vreodata
Doar lacrima mea vei gasi.

Se-acopera totul cu lacrimi
Pornite din loc nesfirsit
Se umple si lumea de patimi
Ce mult te-am iubit... te-am iubit.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degete?

Chiar ar trebui să înţeleg
Să înţeleg
Nu.
Să pătrund sensul
Nu.
Să mă comport ca atare.
Să iau act de ceea ce am înţeles
Bine, creionul acesta este verde
Da, îl văd, înţeleg, pricep
Unu doi, trei...
Văd acest creion şi este verde
Şi, şi ce atitudine să iau faţă de acest
Creion?
Creionul e făcut să scrie.
Înţeleg, pricep dar nu-l văd să scrie.
Creionul nu scrie singur.
Pricep dar cine-l face să scrie?
Tu, el, ea.
Înţeleg: el, ea
Da, parcă îi văd
Dar eu, eu
Cum să scriu? Vezi, asta nu pricep.

poezie de Mihaela Cătană (5 noiembrie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum m-ai iubi

Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să ştii!

Tu, palmele ţi le-ai bătut,
întâi când m-ai văzut
de parcă-n ele, ai fi prins,
întreg al meu cuprins.
Ochi blânzi şi scânteieri, divine
ţintit-ai către mine!
Ce bucurie-n firea lor
şi câtă dragoste şi dor!
Şi, m-ai iubit, atât de tare,
în prima ta îmbrăţişare!
Şi, te-am iubit, atât de mult
în primul meu sărut!

Cum m-ai iubi?
Cu sufletul,
mi-ar fi de-ajuns, să ştii!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără sfârşit

Strâge-ţi palma
înainte de a scrie 's-a sfârşit'
Şterge doar clipele
complicate de zâmbete şi
liniştea forţata când
îmi atingeai mâna.
Ştrege-ţi doar ochii
părând citind o carte
în care toate sentimentele
noastre erau oarbe,
numai buzele-ţi întredeschise citeau
ce gândeam odată.
Nu scrie cuvântul 'sfârşit'
închizând poarta Universului
oprind pulsul stelelor
şi strălucirea Lunii
reflectându-ţi visele.
Respiraţia ta e ancorată în viaţă.
Şterge-ţi numai neîncrederea
şi schimbă cerneala.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând înverzit

Îmi fac intrarea pe o foaie albă,
În zori ajung la forma unui om,
Adun toate tăcerile-n zăpada
Pe care primăvara a agăţat-o-n pom.

Aş scrie într-o grădină însorită
Şi liniştea aş lua-o dintre flori,
Aş umple foaia care-i cucerită
De vers lipit de soare fără nori.

Când scriu acum, mi-e dor de primavară
Şi port în gânduri versul înflorit,
Iubirii dărui veşnica povară
A gândului ce-a stat şi-a înverzit.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cum văd Eu lumea?
Cum mă văd Eu?
Eu mă văd fără tine!
Fără de lume!

Fără de început!
Fără de sfârşit!
Fără de... lume,
Fără....!

Şi... Te-am iubit!
Şi te iubesc,
Într-un fel,
Neomenesc!

Şi viaţa-mi...
Trece nefiresc,
Când Tu îmi eşti,
În tot ce mai gândesc!

Şi poate....
Mai aştept,
Poate greşesc,
Şi totuşi... Te iubesc!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă acum ar mai putea să-mi vorbească, probabil că tata m-ar dojeni, m-ar sfătui şi m-ar alinta... Poate că mi-ar spune din nou să trăiesc astfel încât să pot susţine privirea oricui şi să pot adormi noaptea cu sufletul împăcat că m-am purtat corect cu oricine. Şi poate că mi-ar cere din nou să nu uit nicio clipă cine sunt, care este drumul meu şi să nu las pe nimeni să-mi încurce planurile. vPoate că mi-ar spune să nu mă implic în războaie inutile şi să nu răspund la provocările celor care încearcă să mă facă să decad de la calitatea de om... să aleg oamenii cu grijă...

citat din Irina Binder
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negaţie

Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost respiraţia timpului.
Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost dorinţa şi cerul.
Ai fost o zi de ploaie şi una de vânt
Foarte aproape de inimă.
Nu te-am iubit niciodată
Dar te-ai desfăcut în petale de trandafir
Şi ai curs în pahatul cu vin
Unde vinul vechi te-a iubit.
Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost reflectarea bruscă
A soarelui pe părul meu
Încăpăţânată să nu plece
Până la următorul zori de zi,
Când te-aş vedea din nou
Să-ţi spun că nu te iubesc!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-am iubit

Eu te-am iubit şi poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot,
Dar nici nelinişte şi nici tristeţe
Ea nu îţi va mai da, aşa socot.
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
De gelozie, de sfială chinuit.
Dea Domnul să mai fii cândva iubit
Aşa adânc, aşa gingaş cum te-am iubit.

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu nu ai mai fi...

Dacă azi nu te-aş cunoaşte
Curcubeul ar fi gri,
Toate stelele albastre
Ar muri prin galaxii.

N-ar mai fi pe cer nici soare,
Ar fugi să se ascundă,
Timpul s-ar opri în mine,
Mi-ar fura orice secundă.

Dacă tu nu mi-ai mai spune
Într-o zi nici un cuvânt,
Aş fi rătăcit prin lume
N-aş mai şti nici cine sunt.

Te-aş păstra în mine însumi,
Aş fi numai tu în gând
Mi-ai fi zâmbet şi lumină
Peste ochii care plâng.

Dacă tu nu ai mai fi,
Azi te-aş creiona din îngeri
Şi mi-aş scrie în destin
Viaţa ca un zid de plângeri

Aş rescrie definiţii
Pentru tot ce-nseamnă dor
N-aş mai şti, n-aş înţelege
Ce semnifică amor.

Dacă n-ai mai vrea să vii
Pe-al meu toc, din calimară,
Aş rescrie-n amintiri
Chipul tău seară de seară.

Te-aş reda în stropi de vise
Printre rânduri, în poveşti
Şi-ar fi filele aprinse
Doar de-un gând, în care-mi eşti...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două intenţii

nu ştiu dacă zbaterea ochiului stâng
alteori celui drept e un semn
sau o durere
ţintuită pe propria-mi bătrâneţe sau
e aşa un fel de rană
dintr-un război cu mine însumi

sub toate dărămăturile astea
a rămas doar liniştea
ca o toamnă
golaşă
în mijlocul zilei
nu prea am timp să developez fiecare clipă
aerul rarefiat îmi scurtează orizontul
teama se lipeşte de mine
ca un aluat
cresc şi mă descojesc printre
lucrurile transformate în nisip

îmi sprijin capul pe întunericul
lăsat peste mine şi
mă gândesc cum ar fi dacă
toate trenurile ar opri la capătul lumii
iar Dumnezeu ivit dintre umbre
mi-ar face semn ca şi cum ar fi ultima plecare

nu ştiu dacă zbaterea ochiului stâng
alteori celui drept
e un semn
însă ştiu că
noaptea aceea va fi o noapte de vară

poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am mai iubit

N-am mai iubit nicicând, cum te-am iubit pe tine
Îmi agăţasem clipa cu-n clopot de picioare
Târând cu greu aripa. De-atâta aşteptare
Speranţele rotunde rar s-au trezit în mine.

Om fi dorit noi, oare, să înnodăm trecutul
Tot zăvorând cuvinte în scumpe ametiste?
Mor trandafirii roşii în parcurile triste
Iar toamna asta-şi face încet, încet debutul.

La margine de viaţă să mai strivim hotare?
Iubirea-şi are rostul! Ţâşnind din măruntaie
Îşi depănă povestea pe fiecare foaie
Şi-şi scrie cartea sorţii, cum ştie... fiecare.

N-am să iubesc pe nimeni, cum te-am iubit pe tine!
Am îmbrăcat altarul cu cântece şoptite
Şi afundată-n vise şi gânduri răvăşite,
Te-oi regăsi în stele, şi-oi plânge cu suspine.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi tremură creionul, mâna nu...

Îmi tremură creionul, mâna nu
Îmi tremură şi ochii, la per tu
E ora fix vreo zece, chiar trecut
Este în miezul iernii şi atât

Este un frig afară, ger de fier
Şi-ţi scriu tăcute versuri, fel cu fler
N-am să imit pe nimeni, doar îţi scriu
C-aş vrea să vin la tine, chiar târziu

Îţi scriu un vis pe-o foaie, ce-a albit
De mută-ţi nepăsare, vis ciuntit
Şi de-ai vedea scrisoarea, rând cu rând
Să vezi ce poezie, dintr-un gând

Îmi tremură creionul, mâna nu,
Emoţional îndeamnă, la per tu
Să scrie despre tine, despre ploi
Privindu-mă în treacăt, despre noi

Şi dintr-o dată ochii-mi, obosiţi
Au scris fără de mine, s-a sfârşit
Şi îmi căzură pleoapele, pe rând
Şi te-am visat în noapte, aşteptând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor pe care îi iubesc

Dacă va trebui să vă părăsesc vreodată
Pe voi, cei pe care vă iubesc, pentru a călători apoi
Singur pe Drumul Tăcerii, nu mă plângeţi,
Nu vorbiţi despre cel care am fost cu ochii în lacrimi;
Râdeţi şi povestiţi despre mine ca şi cum aş fi lângă voi,
(Cum aş reveni.. cum aş reveni dacă s-ar afla o cărare!
Dar oare lacrimile şi mâhnirea nu înalţă oprelişti?)
Iar când auziţi cântece
Sau vedeţi păsări pe care le-am iubit,
Nu lăsaţi, vă rog, nici un gând trist prin apropiere...
Pentru că eu vă iubesc aşa cum am făcut-o întotdeuna...
Aţi fost nespus de buni cu mine!
Mai erau multe lucruri pe care doream să le fac....
Multe lucruri să vă spun...
Amintiţi-vă că nu mi-a fost teamă...
Doar gândul că vă părăsesc a fost greu...
Noi nu putem vedea Dincolo... Dar asta eu ştiu;
V-am iubit nemărginit de mult...
Am fost în rai cu voi aici – cât am fost viu.

poezie de Isla Paschal Richardson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă...

Şi ce dacă spune lumea să m-ascund de ochii tăi,
Eu ascult şi mi-e totuna ce îmi spun cei buni, cei răi
Şi ce dacă niciodată, tu spre mine nu priveşti,
Eu rămân în urmă, raza, care tu o încălzeşti
Şi cu toate că de-odată când de mine oboseşti,
Mă goneşti cu dulcea şoaptă, eu revin, tu mă primeşti.
Ce să fac, îmi este bine din puţin, nu vreau mai mult,
Doar o clipă lângă tine mă înalţă peste vânt.
Doar o clipă rătăcită când vrei tu, eu ţi-o cuprind,
O ţin strânsă între braţe şi aştept tăcută-n gând.
Aştept să-mi rosteşti cu ochii razele ce mă recheamă,
Am răbdarea dimineţii, când ea vine fără teamă.

Şi ce dacă trece timpul, şi ce dacă am albit,
Încă pot iubi cu gândul, încă pot şi mult mai mult.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipire

Eu pe tine te-am iubit, iar acum cu altul te-am găsit; Cum tu ai îndrăznit, când eu totul ţi-am dăruit?
Mi s-a rupt inima în mine când am văzut că te plimbi cu oare cine;
Vrei să ştii cum eu mă simt? Mă simt rău! Jur, nu te mint!
Doar gândul că de lângă mine vei pleca, inima mea nu va suporta;
Iar acum când totul a mers prost, viaţa nu mai are nici un rost!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dintr-un gând...

Când dintr-un gând aş face două
Şi curg cuvinte ca un râu,
Când ploaia lunecă prin frunze
Şi un suspin e fără frâu,

Înşir cuvintele în noapte
Şi număr clipe fără tine,
Aştept din nou ziua cu soare
Şi vara care numai vine...

Când dintr-un gând aş face două
Poate m-ai auzi mai bine,
Ţi-aş povesti în miez de noapte
Cuvinte ce nu ţin de mine,

M-ai înţelege în tăcere
Şi printre razele de lună,
Ai căuta să faci din versuri
O dragoste ce ni-i comună.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am căutat

Te-am căutat atât de mult şi am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut şi pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ţi spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ţi ofer azi e UITARE.

Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Şi aş vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Şi inima din piept, iubito, iar mă doare.

Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur şi adorm, în lacrimi mă trezesc.

Te-am aşteptat în gară pe un peron pustiu,
Ştiam că vii la mine, cu tine urma să fiu,
Ţi-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.

N-aş fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în faţa mea, fericită şi frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prinţesa mea.

Te voi iubi o viaţă, mereu ai fost confuză,
Mai pot simţi şi acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă şi chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.

Mi-e dor de glasul tău şi dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aştept din nou la gară,
Ne aşteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu ştiu şi ştii şi tu, noi doi chiar ne-am iubit.

poezie de Daniel Scripcaru
Adăugat de Daniel Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!