Între două intenții
nu știu dacă zbaterea ochiului stâng
alteori celui drept e un semn
sau o durere
țintuită pe propria-mi bătrânețe sau
e așa un fel de rană
dintr-un război cu mine însumi
sub toate dărămăturile astea
a rămas doar liniștea
ca o toamnă
golașă
în mijlocul zilei
nu prea am timp să developez fiecare clipă
aerul rarefiat îmi scurtează orizontul
teama se lipește de mine
ca un aluat
cresc și mă descojesc printre
lucrurile transformate în nisip
îmi sprijin capul pe întunericul
lăsat peste mine și
mă gândesc cum ar fi dacă
toate trenurile ar opri la capătul lumii
iar Dumnezeu ivit dintre umbre
mi-ar face semn ca și cum ar fi ultima plecare
nu știu dacă zbaterea ochiului stâng
alteori celui drept
e un semn
însă știu că
noaptea aceea va fi o noapte de vară
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre întuneric
- poezii despre trenuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre război
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre nisip
Citate similare
Colecționarul de răni
poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorși de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru
nu știu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
și tot ce-am avut...
până la urmă aș putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecționar de răni
pe care și Dumnezeu l-a uitat
nu mai știu niciun cuvânt care începe cu mine
știu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră și
mușcă
puțin câte puțin
îmi fac loc în propria-mi rană și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre colecționare
- poezii despre vestimentație
- poezii despre uitare
- poezii despre singurătate
- poezii despre muncă
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Răscruce între singurătate și ultima haltă
îmi pun capul pe palme și aștept
ca și cum nimeni nu m-ar fi dorit
sângele îmi aleargă prin vene
îl aud dar
nu spun nimic
sunt un anonim uitat într-o casă
cu bagaje de mână
dintr-o haltă prin care
n-a mai trecut niciun tren de multă vreme
din când în când deschid ochii și-mi
rostogolesc privirea de la un colț la altul
e mult întuneric și nicio speranță
de care
să-mi atârn ultima clipă
nici nu știu dacă e vară sau toamnă
tăcerea se instalează în mine ca
într-un fotoliu scorojit
și mușcă necondiționat
umblă prin măruntaie
ca o durere
coincidență sau nu
între cele două spații
văd un alb nesfârșit
nu sunt disperat ci doar
am o senzație ciudată
știu că mi-am depășit maturitatea și că
mă voi dizolva în verdele din iarbă
sau într-o floare de mușețel
însă știu
că fluturii care îmi vor sta pe coapsă și
ceața care va tăia respirația numelui
lăsat în loc de poartă
vor aminti de mine
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre verde, poezii despre tăcere sau poezii despre sânge
Am înțeles
Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înțeles că viața,
de multe ori îmi mai dă câte o palmă...
ca să știu ce am de făcut pe urmă...
Am înțeles că lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Și doare...
Da, vreau să sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Și poate așa voi reuși...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuși cândva?
Să trec peste tot și toate...
Așa cum mai trece o zi și vine iar noaptea...
poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre depășire, poezii despre viață, poezii despre inimă sau poezii despre durere
Între mine și cer e o umbră
nici nu știu dacă numele meu e teodor dume
și dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e
moartea într-un capăt și viața în celălalt
uneori prins între cele două liniști
îmi lipesc urechea de marginea pământului
și vorbesc cu tata în prezența căruia
am învățat să iubesc să sufăr
și să aprind prima lumânare
țin minte cum am sărutat-o pe mama
și m-am rugat lui Dumnezeu
să se joace cu mine
eram devorat de frică și de
întunericul decupat
din veșmintele lui tata
prins în acest sentiment ciudat
am ucis o lacrimă
am strigat și
moartea s-a zgâit la mine
ca la o pradă
nici nu știu dacă sunt fericit sau trist
știu doar că nu-mi aparțin
am privirile amputate și oscilez
între cer și o umbră leneșă
aș putea să mă prefac într-un băiat care iubea
sau într-o altă prezență în care numele
nici că ar conta
numai că
între mine și cer există o legătură
care definește viața și moartea
și totul sfârșește cu un alt anotimp
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vorbire, poezii despre urechi, poezii despre tristețe sau poezii despre tată
Lumea din mine o durere fără moarte
nu datorez nimănui nimic și
nici nu știu dacă
ziua de la capătul săptămânii
e duminică sau luni și că
ar fi existat fără Dumnezeu
știu însă că-n fiecare zi
prin mine
trec Dumnezeii altor lumi
în care
moartea este doar una și
se hrănește din sfârcuri de curcubeie
și câteodată cu resturi de durere
în tot acest timp
mă eliberez de puținul din mine
și alerg pe călcâiele goale înspre
biserica văruită în alb...
mi-e frică de-atâta liniște
în speranța că o voi revedea pe mama
și pentru că nu mai am timp
mă voi muta în dangătul din clopot
să nu vă îngrijorați
din mine va porni o altă zi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre săptămâni, poezii despre mamă sau poezii despre existență
Așa am păcălit moartea
în tot ceea ce am scris nu știu dacă
am scris cartea cărților
știu doar că
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenții cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineața
la amiază și seara
fără ca cineva să se așeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleași cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătățile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniți din
fotografia uitată sub pioneza
prinsă pe grindă
nu
n-am scris cartea cărților dar
seară de seară
când Dumnezeu întoarce capul
crezând că voi termina
ultima carte
de morală
a lumii din mine
scriu pe timp cu sânge de înger
așa îmi păcălesc moartea
stau pieziș și împletesc șuvițe
din timpul rămas doar
doar îmi voi putea vindeca
mușcătura de pe suflet...
poezie de Teodor Dume (6 octombrie 2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre seară, poezii despre păcăleli, poezii despre îngeri sau poezii despre suflet
Aluviuni pe suflet
am amintirile înghesuite-n imagini
cu fiecare atingere
te văd în format A4 și
refuz să cred că trăirile
de peste noapte îmi
acoperă rana
știu doar că între tine și Dumnezeu
există o complicitate care încearcă
să-mi transmită un mesaj
dincolo de toate acestea o
minciună decupată dintr-o umbră
îndărătnic
încearcă o altă rostire
nu implor și nici nu sunt vinovat
singura nedumerire pe care o am
este gândul reîncărnat
într-o iubire eșuată
de fapt toate lucrurile
care mă impresionau cândva
au devenit iluzii și
trebuie să mă recunosc
în momentul acela de noapte în care
m-am abandonat pentru cineva
care a căborât în mine
sufăr
aerul s-a rarefiat iar liniștea
din jur duhnește a stârv uitat în soare
și atât...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre promisiuni, poezii despre minciună, poezii despre imagine sau poezii despre gânduri
Un fel de arendă
nu știu dacă am vrut să fiu ceea ce sunt
însă Dumnezeu s-a grăbit să-mi dea
o umbră și un nume apoi
s-a debarasat
de mine
ca de o durere
știu că sunt un duplicat al morții altuiia
și mă delimitez între ceea ce a fost
și o identitate dată
în arendă
nu-i nimic
într-o zi mă voi întâlni cu Dumnezeu
și-l voi întreba despre toate astea
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Dumnezeu
Un fel de arendă
nu știu dacă am vrut
să fiu ceea ce sunt
însă Dumnezeu
s-a grăbit să-mi dea
o umbră și un nume apoi
s-a debarasat
de mine
ca de o durere
știu că sunt un duplicat al morții altuia
și mă delimitez între ceea ce a fost
și o identitate dată
în arendă
nu-i nimic
într-o zi mă voi întâlni cu Dumnezeu
și-l voi întreba despre toate astea
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Teodor Dume despre religie, citate de Teodor Dume despre moarte, citate de Teodor Dume despre durere sau citate de Teodor Dume despre Dumnezeu
Nu știu dacă sunt bogat, însă știu că am libertatea de a gândi pentru mine însumi.
aforism de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre libertate sau aforisme despre bogăție
Nici măcar prost
nu știu să iubesc
nici să urăsc
sau să port obidă
sunt precum bățul de chibrit
gata să scapere
doar că jilave timpuri am mai prins
nu știu unde-i focul
o fi la cap
o fi trupul subțiriu
o fi altundeva
nu știu să mor
tot așa cum n-am știut singur a mă naște
și ca să nu râdeți de mine cât sunt de prost
ceva tot știu
știu că toată zbaterea asta e pentru tine
tu mă înveți clipă de clipă
bunul din rău
ca o lumină
ca o iubire
ca focul
nu știu să mor
așa cum n-am știut singur a mă naște
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre prostie, poezii despre naștere, poezii despre lumină sau poezii despre foc
Rânduiala lui Dumnezeu...
De câteva zile cobor în
mine
doar seara
și caut
un anume lucru
pe care poate că nici
nu l-am avut sau poate
l-am pus undeva
pentru a- mi aduce aminte de cel care am fost...
și ce trist...
uneori nu mănânc
nu beau și nici
nu mai vorbesc cu Dumnezeu
știu că dincolo de mine
e cimitirul în care
se odihnește tata
plictisit și el de-atâta așteptare...
uneori trec pe lângă el
cu privirea în pământ
pentru că de ceva vreme
am uitat ca să-l întreb dacă
a mai vorbit cu mama
dusă și ea cu nu prea mult timp
înainte de paști
mi- e greu să-l învinovățesc pe Dumnezeu pentru
toate astea
dar
sunt sigur că este complice cu timpul ce roade din mine
câte puțin în fiecare zi...
știu că așa trebuie să fie
dar ce să- i spun copilului meu?
poezie de Teodor Dume (ianuarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învinovățire sau poezii despre zile
Zâmbet învelit într-o lacrimă de mamă
Auzi mama
deseori stau așa cu tâmpla
sprijinită de cele două degete
pe care ni-le ridicam
în semn de jurământ
atunci când
mă întrebai dacă am mințit
sau nu când mai inventam
câte o scuză
la gesturile mimate
pe care știu că
nu îți erau pe plac
știu că tu mă privești
de acolo de sus și mai știu că
uneori spartura cerului
e mult prea mică
pentru a mă vedea
așa cum sunt
știu că au trecut
mulți ani de când
te-ai întâlnit cu Dumnezeu
și de venit înapoi
n- ai mai venit și
nici semne
nu mi-ai mai dat
deși știai că am nevoie
doar de tine și nu de bani
și de alte lucruri pe care
tu le ai iar eu nu...
acolo tu ai de toate mama
și eu doar câteceva pe aici deși inflația mi-a înghițit și
ultimul bănuț pe care
l-am strâns pentru cadoul
de ziua ta
să știi că nu pot să ți-l mai dau și
ce rost ar mai avea dacă tu
nu ești niciodată lângă mine...
iartă-mă mama
nu nu asta am vrut ca să-ți spun...
am vrut doar să te invit de ziua mea care va fi
pe aprilie 4...
spune-i Dumnezeului tău
că ți-ai lăsat un copil pe pământ și că
ai vrea
să-i trimiți un zâmbet
învelit într-o lacrimă de mamă
și nimic mai mult...
da mama
știu că poate ar fi mai bine
să nu îți spun despre
lipsurile mele de aici și
să îți spun doar că
te iubesc
și că
am îmbătrânit de când
te tot aștept...
nu nu îți face griji
dacă Dumnezeul tău ar fi cinstit cu mine
te-ar lăsa să-mi trimiți
cadoul promis chiar dacă
nu va ajunge pe 4 anul ăsta
pentru gest i-aș mulțumi
sau mi-aș împreuna
cele două degete și
l-aș întreba
când m-a mințit ultima oară...
iartă-mă mama
gestul meu ar fi
unul de dragoste...
poezie de Teodor Dume (4 noiembrie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre ziua de naștere, poezii despre trecut sau poezii despre mulțumire
Semne pe suflet
de mâine dimineață voi începe săpăturile
o să mă opresc la doi metri
în pământ
îmi depun amintirile
una într-alta
ca un semn în anotimp ploios
păsări cu strigăt de moarte
vor coborî în liniști
cu ghiarele înfipte în lut
desenând peste mine linii
și în cele din urmă
din plânsul meu
vor înflori noi primăveri
sau poate cândva mai încolo cineva
mă va privi dintr-un rest de umbră
eu sunt unul și același cu tata
între noi sunt doar câteva iluzi și
un somn care înspăimântă
restul nu mai contează...
și dacă nu ar fi fost tata
și dacă nu aș fi fost eu
și dacă nu am fi murit
în fiecare primăvară
fiecare plecare ar fi fost
o zbatere de fluture devorat
de dangătul straniu al unui clopot
și dacă...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre viitor, poezii despre spaimă, poezii despre somn, poezii despre păsări sau poezii despre plâns
Singurătatea travestita în iubire
Se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunț la tot și-mi fac socotelile...
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu cu o întrebare
și atât
de aia nu sunt trist deși
mi-aș fi dorit să știu
cât de mult am fost iubit
am renunțat să mai știu de mine
de fapt nici nu știu cât mai sunt de uman
am corpul fleșcăit de întrebări
și nu contest nimic
e șase dimineața și restul din mine
încearcă un zâmbet
poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost
pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bilețel și
o întrebare
nimic mai mult
la distanță de-o lacrimă sunt doar eu și Ea
uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu știu dacă
m-ar ajuta la ceva
știu însă că
la marginea timpului meu sunt două umbre...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie
Nu știu
dacă noaptea
când dormi
îți pui mâna sub cap
sau te agiți până la ziuă gândindu-te
cum îmi imaginez că ești
cum te ascunzi prin pătura groasă
crezând că sunt acolo
gata să îți măsor
fiecare centimetru de piele
nu știu
dacă ziua
când privești pe fereastră
brațele tale taie aerul din cameră
ca și când ar vrea să mă atingă
vezi tu
eu nu știu nimic
chiar nimic despre tine
nici dacă îți bei cafeaua în grabă
sau dacă pâinea pe care o înghiți
are gustul acestei iubiri
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre mâini, poezii despre imaginație, poezii despre cafea sau poezii despre aer
Divorț cu ușile închise
îmi gonesc tristețile
una câte una
pare a fi
un fel de divorț
după câteva trăiri
golite de vlagă
din care
zbaterea a creat
primul tunel înspre Dumnezeu
dar nici nu mai contează
mă furișez în umbra
celui rămas
și tac...
doar asfințitul îmi înțelege gestul
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre divorț
Despărțire
Te duci, iubire, trebuie să pleci,
Destin potrivnic astăzi ne desparte -
Dă sens cumplit cuvântului "departe"
Și noimă dă expresiei "pe veci".
Să nu vorbești, cuvintele-s deșarte,
Doar uită îndrăgitele poteci
Și fă un semn cu degetele reci
Că ne vom regăsi cândva, în moarte.
Și dacă șerpi imenși și răi mă strâng,
Iar sufletul îmi trage la galere
Și am dureri în omoplatul stâng
Cum n-a mai fost în Univers durere,
Să nu îți fie teamă, n-am să plâng,
Bărbații știu să sufere-n tăcere...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi sau poezii despre prezent
Plecare
Ai plecat, așa, de lângă mine,
ca frunza în toamna ruginie,
am ramăs singur și uitat,
mi-ai lăsat o inimă rănită.
Te-ai scuturat ca floarea de bujor
în zi de vară însorită
și ai urcat prea repede acolo,
în lumea aceea, ce n-o știu.
Cum ai putut să uiți de tot,
de sentimente, de iubire,
ai rupt o rază de lumină,
lăsând întunericul stăpân.
Privesc acum și mă gândesc,
iar ploaia rece mă-ncălzește
cu stropi de ură și venin,
sufletul l-a răscolit.
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre frunze sau poezii despre flori
nici nu știu dacă
numele meu e teodor dume
și dacă stăpânul celui însemnat
de Dumnezeu e
moartea într-un capăt
și viața în celălalt
Teodor Dume în Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre religie, citate despre moarte sau citate despre Dumnezeu