Corăbii
Cerul își deschide norii,
Dimineața își așterne zorii,
Visele își dorm fiorii
Pământul își ornează polii.
De printre pulbere astrale
Preț de secunde-atemporale
Răzbat vii raze solitare
Rostogolindu-se în mare.
Din valul apelor, spre zare,
Din reci adâncuri planetare
Se nasc corăbii călătoare,
Cu pânze-n zboruri țipătoare.
Și ele își deapănă cărarea
Spre valul care cântă marea,
Se văd doar pânzele și zarea
Din depărtări chemând vâltoarea
Soarele s-aprinde-n apa
De corăbii purtătoare,
Pânzele se aștern pe clapa
Valurilor cântătoare.
poezie de Alexandrina Vlas din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre planete
- poezii despre nori
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
- poezii despre marină
Citate similare
Marea
Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.
poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre noapte
- poezii despre Soare
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre plâns
- poezii despre odihnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Apa este dimensiunea ecologică fundamentală a existenței: Meuza își leagănă meduza, Rinul își mângâie vecinul; întinzându-și pânzele, Dunărea își leapădă pulberea; în arca lui Noe, chiar și Eufratul suie Araratul; la umbra piramidei, Nilul își plimbă crocodilul; Amazonul cară ozonul...
citat din Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi citate despre vecini, citate despre plimbare, citate despre ozon, citate despre meduze, citate despre existență, citate despre ecologie, citate despre crocodili, citate despre apă sau citate despre Dunăre
Cumpăna nopții
în dantele de mătase
noaptea își îmbracă trupul.
cu un fir de păr își coase
rănile din suflet lupul.
fluturii bat în fereastră
cu reci aripi sidefii.
dorm crăițele în glastră.
în tablouri dorm stafii.
și în culmea depărtării
gândurile-mi sunt scântei.
eu adorm în sarea mării.
tu adormi în valul ei.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre păr, poezii despre lupi, poezii despre fluturi, poezii despre fantome sau poezii despre aripi
Lumină în amurg
Amurgul începutului de an deschide căi spre răsărit de lume,
Surâde stins și-neacă întristări în valul mării ce nu are-un nume.
Îmbrățișează umeri de răbdări, îi învelește cu dantele ninse,
Închide-n noapte șoapte de trădări, iar șoaptele orbecăiesc, învinse.
Amurgul începutului de an își acordează harpa milenară,
Răscumpărând îngeri căzuți în van, cu o romanță dulce, selenară.
Semnează garanție pentru ei și Raiul, primitor, poarta-și deschide,
Iar îngerii, treziți din somnul greu, își scriu păcatele pe panachide.
Amurgul începutului de an își conturează ochii cu-ntuneric,
Cu stele căzătoare luminând visele toate, în decor homeric.
Spre clipa răsăritului, grăbind, și-ndreaptă pașii, obosit de veghe,
Predă ștafeta, apoi, liniștit, din marginea răbdării-și face zeghe.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre trădare, poezii despre tristețe, poezii despre stele căzătoare, poezii despre religie sau poezii despre rai
Aripi
Se deschid,
Cum se deschide cerul
Când plouă;
Se deschid
Larg, mai larg,
Cum se deschide vulcanul
În erupție.
Se leagănă,
Cum se leagănă norii pe cer
Când nu plouă;
Se leagănă,
Repede, mai repede
Cum se leagănă pământul
Când nu erup vulcanii.
Se fâlfâie,
De jos în sus,
De sus în jos,
Gustă din aer,
Se nasc pentru zbor,
Se înalță
Din jos spre sus
Plutesc pe aer
Coboară pe pământ
Din sus spre jos.
Se unesc de cer
Și își astâmpără setea
Cu picurii din ploaie
Și își astâmpără foamea
Cu lava din vulcani.
Se deschid.
Se leagănă.
Se fâlfâie.
Se închid.
poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pași pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre ploaie sau poezii despre aer
Si ochii asculta
e o nevoie de liniște din când în când
pașii noștri știu
marea își înghite valul
frunzele își odihnesc fruntea
privind tăcere deasupra
pescăruși cu aripi ude
în tempera pictează doar strigăt pe cer
alb și albastru fluturat de vânt
fluturii își tac zborul mereu
scoici uimite cu vorbe pe buze
în soare miroase a cuvinte moarte
tălpi desculțe le-afundă-n nisip
nimeni nu strigă
durerea se simte
azi tace
câteodată timpul ne-apasă în piepturi clepsidre
secunde se scurg picături
doar mâinile își mai vorbesc între palme
doar buzele își mai înțeleg un sărut
doar pași fără urme în mare
deschisă își scapă din valuri pe-al nostru
ne duce departe
ne duce
e o nevoie de liniște din când în când
și ochii au timpane
se-ascultă
poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre sărut, poezii despre secunde, poezii despre prezent sau poezii despre pictură
Sirenele
Sirenele pe luciul mării calme,
Când seara-și plânge veșnica-i durere,
Plutesc ușor spre zarea-ndoliată
Gigantici fulgi desprinși din alte sfere.
Plutesc ușor, și-n părul lor de zâne,
Ce le-nveșmntă-n haina de mătasă,
Își joacă luna stinsele-i reflexe
Și-n ochii lor tot farmecul își lasă.
Apoi pe stânci blănite-n spumă albă
Șoptesc târziu, cu drag înlănțuite,
Și fragede cântări spre cerul nopții
Înalță-n taină firei adormite.
Și cântul lor trezește marea-ntinsă,
Când spre-nălțimi eterice se stinge,
Căci plâng pe țărm pădurile virgine
Și plânge valul ce de val se-atinge.
Și cântul lor răscoală firea-ntreagă,
Cufundă mari corabii în abisuri,
Corăbii ce porniseră în larguri
Cu pomi de aur și grădini de visuri.
Distruge tot, și tristele catarguri
Plutesc mai negre ca pe ceruri norii...
... Și-atunci, privind spre stâncile vrăjite,
Se duc atrași spre-adâncuri călătorii...
poezie clasică de I.M. Rașcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre virginitate, poezii despre vestimentație sau poezii despre păduri
Plouă amar
Îmi plouă pe-o stradă anume
Cuvintele cad în zadar
În stropii cu gustul amar.
Ce ploaie, ce ploaie cu spume!
Mă fulgeră cerul prin norii
Din care își scutură, sec,
Cuvinte de dor ce se-ntrec
Să-nvie prin mine fiorii.
Își mută văzduhul taraba
Din pagina stropilor reci
În cea a uitării pe veci
Și plouă cuvinte cu graba
Pe care o ai când te-apleci
Să iei ce-a căzut... și-i degeaba.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre uitare sau poezii despre dor
Demonii apelor...
Savoare și chemare e pasul ei
molatec
pierdut în frunzișul auriu
al toamnei
Timpul grăbit
își caută un loc cât mai aproape
de umbra
apărută sub pleoape
Pământul respiră adânc
și lumea din jur tresare
din somnul prelung....
...
Alung semnele de întrebare
ce răsar la intersecție de drumuri
și-i netezesc cărare
spre visul fără contur....
...
- Iartă-mă că te întreb:
fată nepăsătoare
și neștiutoare
de câte în lume se nasc
din beznă și inexplicabile hărțuiri...
...
Spre care fantasme te grăbești
nostalgică, languroasă
și gravă
când toamna-și despletește
părul
scuturându-și demonii
pe frunza ce-o strivești?
...
Răsuncindu-se spre soare
c-un aer nefiresc
de liană agățătoare
își deschide brațele
și buzele-i
ce înfloresc seducătoare...
imperceptibil șoptesc:
- E-o poartă în față
și taina zeilor e-n prima piatră
ce-o voi găsi în albia
râului
din care am purces...
poezie de Valentina Becart (2 decembrie 2012)
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre seducție, poezii despre râuri sau poezii despre promisiuni
Printre frâiele uzate
Roibul meu mănâncă jarul
Stelelor ce cad în hău,
Ovăzul ce dă în lapte
Fierbe sub ele din greu.
Îl încalec, el nechează,
Se-ndreaptă spre Carul Mare,
Unde cerul ți-a pus zestrea
Pentru nuntă, la păstrare.
Timpul curge peste spații,
Se văd coastele la cal,
Simt cum își închide ochii
Și devine ireal.
Să cobor încerc de-ndată,
Mă agăț de oiște,
Strigu-te, tu nu m-auzi,
Stelele sunt vraiște.
Nu te văd, dar parcă simt
Coaste noi, alt cal e mort,
Vom împinge Carul Mare
Printre stelele resort.
Noi suntem acuma umbre
Ce se-nvârt în Galaxii,
Două umbre. Moartea spune
Că suntem printre cei vii.
Ne mai mângâiem odată,
Carul Mare scârție,
Punem undelemn de soare
Unde este pârtie.
Două umbre însetate
Își caută frunzele
Printre frâiele uzate
Acum dorm iubirile!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre moarte, poezii despre cai, poezii despre pârtie, poezii despre prăpăstii, poezii despre ochi sau poezii despre nuntă
Bine
Te-nconjoară norii, cețuri se aștern,
Slăvile-și alungă stolurile-n zare,
În străfunduri, noaptea iese din Infern,
Pentru privegherea zilei care moare.
Singură în munte, gândurile-ți plâng,
Sângeră o stâncă și-ți inundă pieptul,
Norii, în privirea-ți tristă, se răsfrâng,
Și se-ascunde Luna făr-a-și cere dreptul.
Corbii își aruncă strigătele-n vânt,
Glasul tău își strânge vorbele-n suspine,
Mintea îți învârte singurul cuvânt
Care-ai vrea s-apară din tenebre: "bine".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre munți
Rondelul secerișului
Pornesc corăbii negre-n larg
Pe valul mării aurite
Purtând în vârfuri la catarg
Stindardul pâinii rumenite.
În zbaturi duduie, se sparg
Spice, cosițele-mplinite,
Pornesc corăbii negre-n larg
Pe valul mării aurite.
Căușul palmei bătucite
Alintă lanul plin, prelarg,
Fug prepelițe stingherite
Din cuiburile răvășite,
Pornesc corăbii negre-n larg.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre drapel sau poezii despre aur
Răsărit
Răsare soarele din mare ca o minge,
Roșu aprins, ieșit din al iubirilor furnal,
Luceafărul de dimineață încet se stinge,
Trecându-și încă o noapte albă în jurnal.
Îmbujorat, pe valuri el sărută marea,
Printre corăbii albe ce navighează-n larg,
Cu razele întinse îmbrățișează zarea,
Arborând zorii zilei pe vârfuri de catarg.
Când răsăritul frânge a visului aripă,
Pe cerul blând și roșu din fină catifea,
În zori, cu sete, chiar din prima clipă,
Te-aș soarbe ca pe o picătură de cafea.
poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre alb, poezii despre roșu sau poezii despre iubire
Puțini oameni își trăiesc viața, majoritatea și-o dorm și mare parte din restul își bat joc de ea.
Victor Rechițian (14 februarie 2012)
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe citate despre viață, citate despre somn sau citate despre batjocură
Iubiri blestemate
Se scutură valul, de furii deșarte,
și Marea se-mbracă în aur de toamnă...
Cu lacrimi amare, în ochii-i de doamnă,
privește spre Cerul, ce-i mult prea departe...
Sfârșește idila din vara fierbinte,
se-ntoarce-n adâncuri, să-și afle odihnă,
plângându-și iubirea, iubirea divină,
de Cerul ei drag, ce e-atât de cuminte.
Își sunt doar oglindă, în luciu de apă,
în murmur de aer și-n liniști de Lună.
În zori, Răsăritul îi prinde-n cunună
de rază de Soare, eternă, curată.
Iubiri, blestemate să nu se-ntâlnească,
-și Soare și Lună, și Marea și Cerul-
cu dor și Lumină frământă misterul,
primind s-ocrotească IUBIREA lumească...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre curățenie

Zăpezi eterne plâng
Privesc cum soarele sărută pământul
și mugurii pocnesc în ramuri
cum lacul își cântă anii
din flaut subțire de trestii.
Mă-ntreb de-i vis sau aievea
verdele ce-mbracă copacii
strania lumină parcă cântă
prin iarna secretă a timpului meu.
Văd râuri la vale curgând
spre fluvii grăbite spre mare
și-n liniștea nopții ascult
zăpezile eterne cum plâng.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre văi sau poezii despre verde
Adevăratul geniu nu înțelege cuvântul frică - dimpotrivă el își fixează pânzele așa ca să-l ducă spre țărmuri nevăzute.
citat din Todd Plough
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe citate despre genialitate, citate despre frică sau citate despre cuvinte
Toamnă
Toamnă calmă,
Cu accent pe struguri.
Își vindecă frunzele de verde
Și pletele de căldură,
În vânt.
Toamnă tăcută,
Cu rugină-n vârfuri.
Își clatină crengile-n nucă
Și dorul de umbre,
În leagăn.
Toamnă aridă,
Cu alint pe gene.
Își strânge muzica-n geamuri
Și merele-n poală,
Cu zâmbet.
Toamnă nouă,
Cu anii în spate.
Își cântă verile stinse
Și norii de ploaie
În baltă.
Toamnă dragă,
Cu brumă pe suflet.
Își ceartă iubirea de focuri
Și pașii de vrere,
În veghe.
poezie de Gabriela Chișcari (3 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vară sau poezii despre struguri
Visele
ca două țevi de pușcă din mine ochii tăi
bucăți de suflet mușcă - erup în largi văpăi
și rezemând tristețea de vag apus de soare
își scutură finețea în palidul de floare
ca două crengi căzute de ploaie la pământ
ții brațele cernute în crudul meu alint
cercând a mă reține în zona furibundă
a dragostei din tine ca apa de rotundă
pustie e cărarea pe care plec alene
spre mările din zarea cu lacrime pe gene
și țevile de pușcă și crengile căzute
din vise care mușcă se trec în vise mute...
poezie de Iurie Osoianu (13 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre flori sau poezii despre delicatețe

Fugă de centauri
Coboară povârnișul, cu coamele în vânt,
Centaurii. Văzduhul prin văi prelung răsună
De zgomotul copitei lovite de pământ.
Dar neamul, izgonitul, în herghelii s-adună
își potolește goana pe țărmul nalt și frânt,
Privind la valul mării rostogolit pe dună.
Poseidon doar mai este pe mări nemuritor,
Din nai de mult nu cântă satirul pe câmpie
Și nimfa n-o mai afli în ape de izvor.
Se risipiră zeii. Dar groaznic azi învie în
cele două piepturi al morții crud fior,
Și spaima-i biciuiește prin liniștea pustie.
Pe stânca goală vine un tropot neînfrânt,
Cu umbra se întinde și-l crește înserarea...
Nebuni își încordează puternicul avânt
Centaurii. Se-nalță, ieșind din lună-n zarea
Apusului, vestindu-l și veșnicul mormânt,
Un armăsar, întâiul, tăindu-le cărarea.
poezie de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre seară sau poezii despre nebunie