Lacrima zorilor
lacrima zorilor pe tâmpla ierbii
răscolea tăceri fără limite
visele zdrobeau carnea orelor
alergând ultimele răsuflări către zi
cenușa norilor nu mai ascunde nimic
stereotipul umbrelor înlănțuie întuneric
peste cearcănele timpului înfrigurat
luna își ia rămas bun pentru încă o trecere
pe răbojul orbitei
glumeam
cu sufletul în palme șoptind
cuvinte ce se preling pe degete fine
în lacul beznei
cred ca purtai înadins buzunarul rupt
în despărțirea nopții pe tulpina visului
cu trup de viață naiv
aruncat șarpe veninos în creștet
cu coada ruptă în numele meu
da, nu știai
ai împins tăvălugul durerii
răsucindu-l în sânge pentru ospățul veninos al clipei
cred că puterile intrau într-un cerc închis
rațiunii de a naște monștri mă știai
mamă sensibilă să-i port în piept înfiit
cu gândul în depărtările mele
prin care ți-ai făcut loc
cu secera cred
n-au mai rămas cuvinte instant
peste noul blestem al clipei știu
ai să te-ntorci voi fi
aici
aceeași singurătate cu două capete
refugiată-n universul meu de agonii
plimbându-mi mâna frântă peste cioburi
așteptând pe viu zborul îngerilor
să-mi mănânce din palme cifra tăcerii
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre întuneric
- poezii despre îngeri
- poezii despre șerpi
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
Citate similare
Crezul meu pentru veșnicie
Cred într-Unul Dumnezeu
Ziditor de pâine
și mai cred în darul Său,
în ziua cea de mâine.
Cred în Iisus Mântuitorul
și în mierea-I din cuvinte.
Cred în stihuri și în dorul
din colinde nesfârșite.
Cred în Duh de prorocie,
mângâiere pentru viață
și într-o dulce veșnicie
cu Hristos loc de verdeață.
Cred în sfinți și în cununa
mucenicilor răsplată
din Biserica străbună,
binecuvântată.
Cred în pâine și în vin
și-n Sfânta Predanie,
în puternicul Amin
și în spovedanie.
Cred în patima și moartea
Dumnezeului durerii
și-n cuvintele înalte
din troparele-nvierii.
Cred într-unul drum prea drept
Al Sfintei Dreptmăritoare,
că Iisus din Nazaret
va veni cu slavă mare.
În botezul din cuvinte
îmi mărturisesc prihana,
aștept morții din mormânt
iarăși să deschidă geana.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre creștinism
- poezii despre sfinți
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre religie
- poezii despre moarte
- poezii despre cuvinte
- poezii despre înălțime
- poezii despre viitor
Cocorul
aici sunt ape zbuciumate
aici plâng norii si cocorii
aici curg lacrimi în cetate
amurgul în triste lumini se scaldă
o lacrimă se scurge în sânge
stau rezemat de mine
afară e frig și e vânt
sorb din clipa amară a unui gând
în ochi doar întristare și timpuri amputate
sunt beat sau visez
pe jos cad petale de flori
sunt lacrimi ce curg dintr-un trup
ce arde pe un rug
ma cațăr către soare
în mână a mai rămas o pană ruptă și un dor
îmi ceri să scriu de centenar
nu vezi cum oamenii în jur, mai mor
azi unul, mâine altul
uciși de demonul unui trecut barbar
privesc cum triste raze
se frâng într-un pahar
sau poate în altă zare
spre stele îl arunc
se sfarmă în cioburi mii
aici pe ăst pământ
odată pur și sfânt
sunt biet suflet plăpând, rătăcit într-un gând
pierdut pe aici, nu știu când
sufletul
sufletul, un trup însângerat
pe treptele murdare ale vieții
a rămas tăcut
de nimeni văzut, necunoscut
nu sunt singur
lângă mine zac
lumina și întunericul, în tăcere
mă dor lanțurile vieții
sânge pe dalele timpului
m-au înfășurat în tristețea cotidiană
singur, pas lent incoerent
bere fără alcool
beții cu ecou
căderi în gol
scuze fără răspuns
în timp ascuns
căutări sterile, toate inutile
ale unui timp pierdut demult
ce să mai caut
doar ascult
cum picură tăcerea
prin geamul spart
al unei vieți
fără sens
într-un deplin consens
singur cu tăcerea timpului
am obosit
au trecut anii
împrăștiați
de mine, de viață
păsări călătoare țipă în zbor
zbor călător
pleacă, mor
a mai rămas
doar un cocor în zbor
pe cerul ăsta trecător
stau la mansarda timpului
trecut, prezent sau viitor
aștept să zbor
un singur zbor
spre infinitul clipei trecător
mă înalț la cer
munții înalți să îi dobor
cu hohotul meu, un râs homeric
ha-ha-ha
cad, ceara a curs peste sufletul meu
pe asfaltul murdar
a rămas un trup zdrobit de întrebări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre lumină, poezii despre sânge sau poezii despre suflet
Suspinul clipei
Între mine și tine
o sălbatică ceață
În spațiul tău restrâns
lumina nu are loc
Poate trebuia să vii...
Înaintea zorilor
în lumea mea...
în sufletului meu.
Dar ochiul tău e orbit
de prea multă ceață
în dimineți spânzurate
Și mai știu că te-ai temut
de durată... de niciodată...
Îmi căutam calmul
în gânduri și în singuratate.
Încet cad clipele albe...
și eu le văd, le văd
peste o patimă învinsă
peste buzele rămase închise.
Suspin adânc ca la-nceput
în așteptarea tăcută
când umbra ta a căzut
în suspinul clipei...
ucisă de lumina dimineții.
Te-ai jucat cu sufletul meu
subțire și obosit sub greutatea nopții.
poezie de Teodora Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre dimineață, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre jocuri, poezii despre gânduri sau poezii despre greutate
Când n-oi mai fi...
Ești mai frumoasă ca lumina,
Mai însetată ca nisipul;
Mai veninos decât albina
Piti-ți-aș coapsele și chipul!
Mai dulce decât cetera,
Mai mută decât alte muze;
Mai veninos ca vipera
Pripi-ți-aș vorbele pe buze!
Departe mai ca despărțirea,
Mai colea decât paradisul;
Mai veninos decât iubirea
Plini-ți-aș poftele și visul!
Mai mare decât însăși Marea,
Mai bună decât Zâna-Bună;
Mai veninos decât uitarea
Privi-ți-aș trupul gol sub lună!
Mai plină decât însuși plinul,
Mai goală-ochi decât fântâna;
Mai veninos decât veninul
Primi-ți-aș dragostea și mâna!
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre rai, poezii despre poftă, poezii despre nisip sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cerere în dragoste
Ești mai frumoasă ca lumina,
Mai însetată ca nisipul;
Mai veninos decât albina
Piti-ți-aș coapsele și chipul!
Mai dulce decât cetera,
Mai mută decât alte muze;
Mai veninos ca vipera
Pripi-ți-aș vorbele pe buze!
Departe mai ca despărțirea,
Mai colea decât paradisul;
Mai veninos decât iubirea
Plini-ți-aș poftele și visul!
Mai mare decât însăși Marea,
Mai bună decât Zâna-Bună;
Mai veninos decât uitarea
Privi-ți-aș trupul gol sub lună!
Mai plină decât însuși plinul,
Mai goală-ochi decât fântâna;
Mai veninos decât veninul
Primi-ți-aș dragostea și mâna!
poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred în continuare în puterea cuvintelor pentru că, de multe ori, câteva rânduri de la un om drag îmi schimbă întreaga zi. Cred că o conversație cu un prieten bun ar trebui recomandată de toți medicii drept terapie obligatorie pentru suflet (compensată și cu efect de durată, garantat). Cred că viața îți poate oferi surprize care să arunce în fundal, cu dispreț, orice film și mai cred și că, în ciuda rădăcinilor puternice, poți găsi aripi pentru vise. Iar senzația dată de zborul înalt te va face mereu să zâmbești, ca omul sigur că magia există. Cred că tot ce știai despre ordinea lucrurilor, despre ce ești capabil să simți și să faci se poate da peste cap într-o zi și că nu există "niciodată". Cred că oamenii întâlniți cândva se pot întoarce pentru a-ți oferi ceva de care nici nu bănuiai că ai nevoie, ca de aer.
Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre zâmbet, citate despre zbor, citate despre visare, citate despre viață, citate despre surprize, citate despre suflet, citate despre sfaturi sau citate despre schimbare
* * *
Eu...! doar îmi citesc gândurile,
Sunt un fel...! e felul meu de-a fi!
E ca și cum m-aș,, dezbrăca,, de...
De toate dorințele din inima mea!
Îmi alung toate,, păcatele,, din...
Din sufletul meu fără de... vină,
Îmi alung... penele obosite...
Să-mi crească altele odihnite
De o altă culoare, de o altă... viață,
Aripi de curcubeu, pod peste...
Peste trupul meu, punte de legătură
Între pământ și cerul albastru,
Cunună ruptă din lună sau din...
Din visele mele, din nopți efemere,
Din norii de ploaie, din serile târzii!
Eu...! doar un pustnic în marea pustie,
Bob de nisip scăldat în rază de soare,
Arzând a pământ sub cerul flămând,
Renegat de la început, din început,
Alungat de vânt și de pustiul din gând!
Eu...! mai mult căutător de cuvinte,
De gânduri încă nenăscute, de lume,
De mine și de orizonturi pierdute,
De capăt de... lume, de... icoane,
Pictez bezmetic cu ochii tot stinși,
Pictez cuvinte și dorințe pierdute,
Valul și țărmul, tot universul din...
Dintr-o Mare, dintr-o lume fără tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre început, poezii despre vânt sau poezii despre vinovăție
Refuzul tău...
ți-am cerut mâna să o păstrez,
să prindă ale mele palme,
pe ea să-ți pun un mic inel,
să-mi fii soție peste toamne
dar nu ai vrut și ai plecat,
lăsându-mă pe altă lume,
mă încolțești cu un păcat
nesăvârșit, neștiindu-i nume
mă chinuiesc să știu de ce?
răspunsul îmi așterne noaptea
și o veghez și mă veghez,
crăpându-mi ochii dimineața
ți-am cerut mâna să o păstrez,
refuzul tău a rupt din mine
dorințele și al meu crez,
să fiu cu tine, doar cu tine
de astăzi nu mai cred nimic,
ai șters trecutul cu o vorbă,
din ce am fost sunt un pitic
doar umbra mea îți caută umbra
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre toamnă, poezii despre soție, poezii despre prezent sau poezii despre mâini
Dă-le aripi
În gândul meu firav de lut albastru,
Am îndrăznit să cred că îmi exiști,
Sperând că universul, printr-un astru,
Mi-aduce un răspuns pentru cei triști
În jurul meu e-atât de gri, de frică,
Ei nu mai știu de ce aici mai sunt,
Se pierd în grija zilei și abdică,
Devin o umbră sumbră pe pământ
În jurul meu descătușez vibrații
Ce au uitat normalul, sau nu-l știu
Și simt bătăi de inimi, respirații,
Care mă fac să nu mai vreau să fiu
Arată-le o cale, numai una,
Alege Tu, nu cred că ei mai pot,
Sau de o fac, trăirea ca nebuna,
Transformă totul într-un trist complot
Nu prea mai au răbdare, n-au de unde,
Sunt doar făclii care se sting pe rând,
E prea mult întuneric, îi pătrunde,
Iar eu îi văd cum pleacă, suspinând
Alungă norii cât mai au putere
Și lasă raza Ta în jurul lor,
Să uite toți de griji, ce-s efemere,
În drumul către mâine, către zbor
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre lut sau poezii despre inimă
Zborul
m-am rezemat de gânduri
cu aripa de sânge întinsă peste mare
peste câmpia ce încă mai plângea în soare
în infinitul unei clipe
tot căutând cărarea către întinsa zare
eram un zbor tăcut în lacrima privirii
se așterneau pe lespezile goale
tăcute convorbiri
la capătul tăcerilor pierdute
în lunga noapte către libertate
ciopleam o candelă din lutul milenar
ai unor sfinți uitați în calendar
mai sfărâmam în gând cuvinte mute
pășeam prin adieri de suflet spre lumină
mai ancoram în vatra goală
un val, câte o corabie resemnată
de lungul drum al zării către soare
purtând spre alte mări
pe adormiții din cetate
pe brațe de lumină se pogoară
din cerul înalt un cor de îngeri
se așezau pe coama serii
cântau câte o poveste mereu neterminată
aici am învățat să zbor
am înțeles și Necuprinsul
și am rămas cu voi să plămădesc dintre cuvinte
surâsul clipelor eterne
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură
Aș vrea să cred...
Nu cred că voi putea vreodată
Să-ți spun ce simt și cât aș vrea,
S-aștern pe fila albă, goală,
Tot dorul meu și inima...
Nu cred că voi putea vreodată
Să pot picta ceea ce ești,
Ar trebui să pun în ramă
O lume-ntreagă de povești...
Nu cred că voi avea putere
Să te privesc în ochi mereu,
Fără să vină să se scalde
În lacrimi, universul meu...
Nu cred că voi afla lumina
De nu va fi din ochii tăi,
Și orb... voi ști să văd doar luna
De-mi vei trimite vești în ploi...
Și nu voi mai putea vreodată
S-ascult în pace liniștea,
Acum când gândurile toate
Se pleacă doar în fața ta...
Nu cred, nu știu ce-nseamnă viață
Nici existență, nici destin,
De mă lipsești de-a ta ființă,
În neființă... mă închin...
poezie de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre pictură sau poezii despre pace
Piatra nisipului
Am învățat aici să cred în lumină,
Să pun la-ndoială și umbra și norul,
S-adun în clepsidre și viața și dorul
Să fug îngrozit de tăceri și rutină.
Am învățat aici să trec peste margini,
Să rup din zăplazuri un bob de răcoare,
Să pun în izvoare un dor de izvoare
Să stâmpăr durerea cu flori și cu pagini.
Am învățat aici să-ngheț în cuptoare
Și-n norduri să-mi caut căldura cea grea,
În orice-nserare se naște o stea
Și-n orice lumină-i o stea trecătoare.
Am învățat aici să cred în tăcere
Și-n stropul de piatră trecut în nisipuri,
Căci toate în viață se fac din nimicuri
Și apa în stâncă își află putere.
Am învățat aici să fiu amintire
Și-un loc de-amintire uitat în pridvor,
O clipă de-acasă, un nor, un răzor
Și-o lume trecută prin foc și iubire.
Am învățat aici să cresc din cuvânt,
Cum crește cuvântul din limba tăcerii,
Cum trece speranța din lumea durerii,
Cum crește țăranul din Dor și Pământ.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre dor, poezii despre creștere sau poezii despre țărani
Asfaltul îmi tot ceartă tălpile
ba că-s verzi
ba că pășesc ca pe o mare neagră
ba că șoptesc aiurea de prin valsul florilor
ba una ba alta
parcă din ciudă că tălpile mele
încă mai poartă pe ele pământul întors peste grâu
iar răspunsul pașilor mei neînvățați cu tropotul tramvaielor
e precum liniștea aceea deplină dintre două eternități
cât o pâine
deși știu că e doar supărat că iarba trece greu prin el
poate râvnește la un trifoi înflorit
pe când copiii nu mai știu să deseneze decât pop corn
........................
noaptea trecută i-am dăruit din lacrimile mele
mi-am pus apoi tălpile la uscat și visele
nu vă mai mirați așa
visele încă au rămas să împace asfaltul cu cerul
i-am promis că voi merge în palme și în genunchi
cât să nu-l mai doară câmpia din tălpile mele
nici dealurile nici munții nici deșertul
.........................
odată cu răsăritul
așa ca să nu mai am comentarii
am devenit imponderabil
și zbor peste tine asfaltule
uite
nu mai fi supărat
de aici de sus te vezi ca un câmp înflorit primăvara
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre verde, poezii despre vals, poezii despre tramvaie, poezii despre supărare, poezii despre pâine sau poezii despre promisiuni
Suflet de tacere
Ca un animal care șia primit prada
Mă-nchid în mine cu versurile tale,
Între noi și noi acum
Ne urcăm pe cer pe împinse tăceri
Ne rod cuvintele tălpile
Dar privirea mea rămâne agățață de chipul tău
Iar dorul tău urcă prelung cu mâinile mele.
Pentru că vii când nu te chem
Desculț/ă prin roua gândurilor
Când nu știu ce caut
Pentru că nopțile nu au culoare
Dacă fugi cu albastrul în dinți
Pentru că amurgul topit peste creștet
Nu e decât un vis întins pe sfoară
Zburându-ne clipele... fulgi
II
De mână cu sufletul, prin tine
călătorie
dragostea se culege pe stânci îmi spuneai
eu ți-arătam piatra și spuneam -auzi?
Nu e pasăre, e inima ta ventrilocă
Clipele se țineau și ele de mână
de teamă să nu se piardă prin cine
Știe ce prăpăstii ascunse de-amintiri
nu'ți șterge trecutul, iți spuneam
ceva din tine trebuie să rămână
eu sunt sortită vântului de la naștere
III Moara pământului
Ceasul lupta cu limbi de foc
și ape se clătinau în cântecul tău
Am venit să-ți sorb liniștea
cu 2 cuvinte pe secundă
și înca două mai sus, peste cer
pe umerii tăi dansau acum clipele mele
într-un șirag de perle scurse de pe-obraz
mă cuibăream tăcuta pe urma unui gând
șopteam fără glas cântecul umbrei
ademeneam alte tăceri țârâind prin gânduri
alergându-mi de lună plină speranțele
voiam să te pierd, îmi spuneai
și visele-ți cădeau în palme, unul câte unul
te jucai în curcubeul chemărilor mele
spuneai că mi-e părul adormit sub șoapte
și nu mă mai trezeai
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie sau poezii despre versuri
Umbre
șoapte necunoscute se izbeau de pereți
în labirintul cunoașterii
la răscruce de gânduri
umbre pășeau printre coloane atemporale
așteptând reîntoarea
cumplită stare
să plec, să fug
cădeau pescăruși pe țărmuri de mare
în curcubeul luminii
fulgere albe peste oceanul de întrebări
în nemărginirea cuvântului la focul creației
necunoscut între voi
ciopleam neantul
spărgând obloanele lumii
aici nu mă aștepta nimeni
cărările curgeau în timpul rămas
pășeam dintr-o umbră în altă umbră
poate nu mă voi mai întoarce aici
mă ardeau depărtările
în zori, din palme se scurgea cenușa stinsă
sub picăturile crude de rouă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre ocean, poezii despre foc, poezii despre curcubeu sau poezii despre cunoaștere
Fulg de păpădie
M-am împovărat de gânduri, nu mi-s lacrimile-acasă,
Le-am trimis în lumea mare să se scalde într-un izvor
Și-am secat precum fântâna,
părăsită și rămasă
Fără tine,
și mi-e sete, dulcea-mi lacrimă de dor.
N-am să știu nici dintr-o mie de cuvinte adunate
Care ți-ar plăcea pe nume să îl ții la piept, mai strâns,
Să fi fost iubiri promise de versul cere să fi plâns.
De ți-aș spune și ți-aș cere să-mi fii Nor, apoi răcoare
Ai rămâne pentru mine ca o aripă de Vânt,
Dezgolită, m-aș ascunde într-o Apă curgătoare,
Însetată... ce uimire!
Zborul meu peste Pământ.
Mi-ai rămas ca o speranță, Vara visurilor mele,
Adu-mi Ploaia în Furtună, adu-mi Cerul înapoi,
Să dezmierd cu trupul Luna, dăruind sclipiri de Stele
Și-ți promit ca o arvună,
să-ți dau lacrimi mari, de soi.
poezie de Lili Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre plâns
Rugă
am mâinile murdare de ceață
și timpul a murit în humă
lumina împlea tăceri din înalte turnuri
a rămas pupila împietrită
ridicând peste zări întrebări
mă cațăr stingher către cer
rătăcit în șuvoiul de ape
căutând veșnicia chemării
strivesc în palme uitări
în ochi să oglindesc necuprinsul
voi păși peste ani în rostirea de seară
să pipăi iarba de acasă
să privesc zborul de fluturi
să respir cerul înalt
zidind în jur biserici de cuvinte
să scriu silabele pe boltă
în taina sfântă a învierii
învață-mă îmbrățișarea, Doamne
să fiu făclie în noapte
purtând pe buze versuri de lumină
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie sau poezii despre seară
(un tu, un poem)
și dacă pănă la urmă
nu sunt născută din coasta ta,
ci TU ai luat o mână de lut,
ai pus-o pe roată
și în loc de ulcior sau de oală
te-ai trezit cu mine cuminte și albă
întrebând cât mai e
până iubim?
cred că îmi era foame
și m-ai hrănit din palme
cu gânduri ca ii înflorate,
cred că îmi era sete
și mi-ai dat să beau rouă
din ochiul tău sau din lună
până am învățat rostul
și mersul în două cuvinte.
și pentru că nu mi-ai răspuns
la prima întrebare
vin mereu înapoi pe roată,
TU mă mângâi șoptit
cu privirile tale,
degete simple de cuvinte
ce văd.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere
Spune
Spune- mi unde vei fi
Când timpul meu
Va fi în trecere
Peste zâmbetul tău
Din încăperile timpului
Spune-mi unde vei fi
Când cuvintele mele
Fără voce vor locui
Într-o trecere
Peste fereastra deschisă
A chipului tău
Spune-mi unde vei fi
Si unde-ți vei pune gândurile
Până mă vei putea
Simți din nou
Chiar și atunci
Când voi putea
Să ascult cuvintele tale
Peste gura mea
Spune-mi unde sa te găsesc
De fiecare dată
Când nu mă gândesc
La singurătate
Deschid o fereastră de aer
Să te aud de-afară
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre voce, poezii despre singurătate, poezii despre gură sau poezii despre aer
Absolutul meu de viață
Absolutu-i mugur de viață?
Tu nemuritor peste cetate
Mai strecori imagini și cuvinte
Înțelepte scoase dintr-o carte.
Din biblie o să mai sară peștii
Și pâinea ei hrăni-va noi copii,
Din inima femeii ce iubește
S-or naște munți, oceane și câmpii.
Acesta-i absolutul meu de viață?
Nu! Căutarea suferinței mele
Strecurată-i Doamne prin cuvinte
Căutându-te acolo, printre stele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre suferință, poezii despre stele, poezii despre pești sau poezii despre munți