Nu ştim cine poate îndura mai mult: trupul sau spiritul?

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăind mult, am îndura îndeajuns...

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăind mult, vei îndura în-deajuns.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăind mult, vei îndura îndeajuns.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leneşii amarnic se înşeală: cine stă întins nu trăieşte mult sau mai mult.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive,
îmi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.

Îţi scriu cu trupul meu viaţa
şi mersul stelelor ţi-l scriu.
Vocala cea mai lungă este aţa
în care mortu-l cos, de viu.

Căci trebuie să dăm şi mărturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
în dulce scriere târzie
ţinând alături morţii şi vii.

Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fără să ştim unde ne duce
în care dalbe viituri.

Încât nu ştim cine trăieşte -
cuvântul poate, poate trupul.
Zăpada albă, Doamne, poate,
sau urma-n ea, pe care o lasă lupul...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate

Poate

Poate că ar fi bine, să ştiu,
Poate că ar fi mai bine, să nu ştiu.

Poate că ar fi bine, să ştii,
Poate că ar fi mai bine, să nu ştii.

Poate că ar fi bine, să ştim,
Poate că ar fi mai bine, să nu ştim.

Poate că Timpul se va îndura,
Poate că Spaţiul se va micşora.

Poate.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar trupul

Doar trupul suferă zăvoare
Şi stă cu lanţuri la picioare,
Căci spiritul, uitând ce-i mersul,
Străbate-n iureş universul
Şi-i liber spiritul să zboare.
Doar mâinile-n cătuşe, supte,
Mai poartă lăncile rupte,
Căci spiritul, vrăjmaş al tinii,
Îmbracă armele luminii
Şi-i liber spiritul să lupte.

Doar buzele hidos răsfrânte
Nu pot un cântec să frământe,
Căci spiritul e melodie
Şi-avânt şi crez şi bucurie
Şi-i liber spiritul să cânte.

Doar carnea-n vânătăi de joardă
Nu simte-a dragostei cocardă,
Căci spiritul, stăpânul firii,
Supus e legilor iubirii
Şi-i liber spiritul să ardă...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mult sau mai puţin, vântul te poate împinge, nu totdeauna unde-ţi doreşti.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am spre cine

Tu vei veni sau vei pleca
Eu n-am la cine să mă duc,
Vei coborî sau vei urca
Eu n-am spre cine să mai urc.

El se va trece sau va sta
Eu n-am spre cine să mă trec,
Va blestema sau va ierta
Eu n-am pe cine să petrec.

Tu, el, această lume poate
Schimba-se-va pe rând în toate,
Puţin, puţin mai mult sau toată
Eu – nicăieri şi niciodată.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără să ştim sau să simţim, totul se varsă în subconştient.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine iubeşte viaţa, numai acela se omoară, nu poate îndura, nu se poate deprinde cu legea barbară a morţii!

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-fericiţii

ne-am împrietenit demult
nu mai ştim
cine pe cine a încurajat...
cine este bărbatul cine femeia
cine e pur şi simplu blocat
(?!)
nu mai ştim nici
numele tastelor de apel, vezi, la numărul coastelor
din care cândva... pe
ne-răsuflate iară se
făcea că încă o dată ne va
re-crea-re-crea de
fel unul ori una ca noi: ne
fericiţii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvon electoral

Când campania porneşte –
Zgomot mult şi veşti de bine;
Nu ştim cine păcăleşte
Însă ştim precis pe cine!

epigramă de Vasile Darie din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine înţelege mult, iartă mult.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt

Cine sunt?

Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerşeşte la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.

Cine sunt?

Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?

Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orişicare,
Care se naşte şi moare.

Cine sunt eu oare?

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că nu durează ani întregi să-i cunoaştem pe oameni, asa cum credem noi, poate că lucrurile importante sunt cu mult mai simple. Poate contează mai mult să vedem în profunzime, să ştim ce fel de prieteni sunt sau că fac torturi pentru oameni, aşa cum credem noi; poate că lucrurile importante sunt cu mult mai simple.

Anna Todd în Nimic mai mult
Adăugat de Bogdan Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cine poate răbda, poate învăţa.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viitor, corpul tău poate fi vândut, cu sau fără voia ta, oricărei persoane care poate plăti preţul cerut. Scopul vânzării: transplantul de suflet. Dar numai cine se mişcă cel mai repede poate păstra trupul şi sufletul împreună.

Robert Sheckley în Immortality
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ştim, dimpotrivă, că sărăcia sfârşeşte prin a degrada spiritul, superior din naştere, al multor creatori în cele sufleteşti. Că-l face meschin, îl înăcreşte, îl strâmtează, îl sărăceşte c-un cuvânt. Şi mai ştim chiar că mizeria, când a depăşit o anumită margine, poate face să se piardă complet genii şi talente.

D.D. Roşca în Existenţa tragică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa mea cea mai mare şi cea mai profundă este să ajung un actor foarte mare... am impresia că mă aflu pe drumul ăsta, dar încă n-am ajuns la capătul lui. Mai e mult, mai e mult de mers până acolo. De-aş avea forţă, de-aş avea sănătate, de-aş avea regizori... pentru că un actor nu poate să crească, nu se poate dezvolta, nu se poate împlini fără regizori, cine îşi închipuie asta, greşeşte. Eu o spun în cunoştinţă de cauză. Deci îmi doresc toate acestea, pentru că, poate, cine ştie cum, cinci minute înainte de sfârşitul vieţii mele să pot spune - da, domnule, am ajuns.

Victor Rebengiuc în Almanah ”Convorbiri literare”
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!