Al vieții dar divin
Demult, credeam în nopți
cu stele infinite și-n cântecul de leagăn
din care m-am desprins
azi plânge o vioară
pe roșii trandafiri
ce-și scutură petale
pe vechi amintiri
mă copleșesc gânduri,
în suflet se scutură roua
și-n jarul speranței,
ce-mi bate la poartă
rămâne doar clipa...
credința mi-e una și cred în lumina
ce-mbracă pământul
în adevărul ce -nconjoară
al vieții dar divin.
poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vioară
- poezii despre viață
- poezii despre trandafiri
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre roșu
- poezii despre rouă
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.