Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ninsoare

Ninsoare
Din soare
Răsare

Într-un gând
Viscolit
De cuvânt

Alunec
Sub fumul
Ce îmi destăinuie
Drumul

Pribeag
peste pragul
Dintre doua lumi
Magul

Mă descântă
De întuneric.

Busuiocul
sub pernă
mi-a dăruit un vis.
Feeric.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Felix felis

Pisica neagră
visează neauzit
în umbra lunii.
Mii de smaralde
inflăcărează stelele.

poezie de
Adăugat de Alesia MoroianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Mâna ningând

Prima oară mi-a nins mâna!
Peste picioare mi-a nins!
Mi-au nins picioarele peste picioare
și chipul în palmă mi-a nins
întâia ninsoare!

Apoi m-am întins în mine
și-am bulgărit copacii cu priviri
cu cine oare-aveam închipuiri?
Cu cine
am trăit acoperit?
Cu cine?

Prima oară
când mi-a nins mâna peste picioare
îmi degerau afară
prima și ultima ninsoare
cu tine!
Cu tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Un timp, un vis, un gând pribeag

M-am rupt din lumea visului etern,
C-un zvâcnet de lumină tremurândă,
Și am dorit, un timp, să îmi aștern
Trăirea într-o inimă plăpândă.

I-am dat puterea harului divin:
Aceea de-a simți, în ea, iubirea
Pe care i-am trecut-o în destin,
Înscrisul ce sfidează nemurirea.

Eram un tot în micul univers
Nemuritorul – eu, unealtă - el,
Și, cu iubirea strecurată-n vers,
Am devenit al vieții menestrel.

Un timp, un vis, un gând pribeag, iar eu
plec în fața îngerului meu.

poezie de din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Afară ninge ca în vis

Afară ninge ca într-un vis efemer cu fulgi albi și moi,
Care cad din cer peste mine, peste noi.

Tu cânți la pian și în sobă să aude focul cum trosnește.
Eu privesc la geam și lumea îmi pare toată o poveste.
Noaptea să lasă ca un tăciune peste mine, peste noi.
Viața îmi pare un vis, o minune în care trăim noi doi.

Dar soarele răsare de după nori cu raza lui fierbinte
Și topește fulgii cei albi și moi, care pe noi au vrut să ne alinte.

poezie de (14 decembrie 2016)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Busuiocul

Ți-a fost harul dăruit sufletului să-nchizi rană
Și cu firu-înmiresmat în credință ne-ai unit,
Cu sfințenie păstrezi legământul din icoană,
Mâini de mamă credincioasă sus în grindă te-au slăvit.

În odaie mi-ai intrat, ești ca o cerească mană,
Floarea Domnului trimisă pentru mine-a răsărit,
Ți-a fost harul dăruit sufletului să-nchizi rană
Și cu firu-nmiresmat în credință ne-ai unit.

Fetele te-ascund sub pernă să viseze un iubit,
Cea mai sfântă dintre flori miruiești a lor coroană,
Mireasa la cununie jurământul și-a-mplinit,
Te-a prins în a ei cosiță, viitor i-ai hărăzit,
Ți-a fost harul dăruit sufletului să-nchizi rană.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Busuiocul

Ți-a fost harul dăruit sufletului să-închizi rană
Și cu firu-înmiresmat în credință ne-ai unit,
Cu sfințenie păstrezi legământul din icoană,
Mâini de mamă credincioasă sus în grindă te-au slăvit.

În odaie mi-ai intrat, ești ca o cerească mană,
Floarea Domnului trimisă pentru mine-a răsărit,
Ți-a fost harul dăruit sufletului să-nchizi rană
Și cu firu-înmiresmat în credință ne-ai unit.

Fetele te-ascund sub pernă să viseze un iubit,
Cea mai mândră dintre flori miruiești a lor coroană,
Mireasa la cununie jurământul și-a-împlinit,
Te-a prins în a ei cosiță, viitor i-ai hărăzit,
Ți-a fost harul dăruit sufletului să-închizi rană.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alunec

alunec prin urechile acului.
îmi țes timpul
pe pânza de apă a lumii.
păianjen de gând
arunc firimiturile de viață
în tâmpla iernii.
din soare,
doar floarea știe să privească zidul.
îl sfarmă în pumni de culoare,
inventând simfonii.
tiparul e clasic.
cerul râde.
e bine.
atât de bine...
noi nu.
nu știm.

poezie de (17 decembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Definitii

gândurile -
timp oprit momentan în cuvânt
înveștmîntat în catifea ori în zdrențe
trecând de furcile caudine ale gurii
pleacă în lume
fericind și nefericind

***

mâinile -
sălcii umbrind valurile vremii
picură idei albe și negre
slavind ori hulind binefacerea frunzelor
cu durerea de a curge fără întoarcere.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Tiger

Mi-a amintit...

Mi-a amintit prin razele de lună,
Copleșitor moment, din depărtare,
Adânc sărut pe tâmple să îmi pun㠖
Ecou sortit să țipe cât mai tare.

Mi-a amintit prin frunze-mbătrânite
Un foșnet de iluzii ce mă poartă
Din loc în loc, avide să evite
Mâhniri și dor, duse la rang de artă.

Mi-a amintit de norii de acasă,
Străpunși brutal de slobodă săgeată,
Pustiu și foc prin cearcăne să iasă
Pe urma-n zbor a celei mult plecată.

Mi-a amintit apoi, de zori și soare,
De-mbrățișarea dintre vis și gând,
Dar a uitat... nimic nu-i de valoare –
Pierdut e-n ceață, aripă ucigând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

banul de argint al lunii
vis scufundat în fântâna răsăritului
busuiocul grădinilor de altădată
sub pernă
veștedă amintirea

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ingandurare

înserare
ziua încărunțește
la o ceașcă de ceai

înfrigurare
între ramuri și frunze
ultimă luptă

însingurare
inimi fără dragoste
foșnesc pe trotuare.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Trezirea fulgului din vis

O umbră vrea să fie întuneric,
Un licurici ar vrea să fie soare,
Un fulg de nea, un anotimp feeric,
Un strop de apă se visează mare...

Dar umbra e ucisă de-ntuneric
Și licuriciul ignorat de soare,
Un singur fulg, inferior numeric,
Devine strop și se trezește-n mare...

poezie de din Suflet la troc (30 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ninge peste iubirea noastră

Ninge, iubite, peste ziua de ieri
În taină ne-am spus jurământul
Ninge și astăzi...
Iubirii îi păstrez azi sărutul.
Și ochii mă dor...
Ce tristă îmi pare cărarea
Din pașii noștrii ce o străbat
Se naște acum nemirarea...
Dar ninge mereu
Ca ieri și ca azi,
Și totul e numai ninsoare,
Frumosul meu vis
Îmi apare mereu,
Luminat de o rază de soare.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ninsoarea de la tâmplă

De pe bolta lui cerească
soarele cât e de soare,
nu poate ca să topească,
de pe cap, a mea ninsoare.

S-a așezat întâi la tâmplă.
Mi-a cuprins inteligența.
Rareori se mai întâmplă,
omul să-i simtă absența.

Odată ce s-a instalat,
peste toate e stăpână.
Din cap și-a făcut palat,
și-acolo vrea să rămână.

În zadar mă rog de soare
să mă scape de ninsoare.
Se străduiește, n-am ce spune.
Ninsoarea pe cap rămâne.

poezie de (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cuvinte așezate sub pernă

Am să-ți așez cuvintele sub pernă
Și-am să adorm cu ele vara-ntreagă;
În vis voi desluși vraja eternă,
Uimită de refrenul: " Îmi ești dragă!"

Când luna va porni din 'nalt a ninge,
Iar prin unghere, pete de culoare
Răsfăț pe al meu chip se vor prelinge:
Șoptit alint: "A mea rază de soare!"

Ți-am așezat cuvintele sub pernă
Să le aud în somn, să stea cu mine;
S-alung din preabăt al meu gând-tavernă,
Când zorii-mi vor vesti: "Mi-e dor de tine!"

poezie de (22 iunie 2014)
Adăugat de Valeria MercaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești cuvânt în poezia mea

Respectul meu... mărite cititor,
Tu, prins de versu-mi ca un legământ,
Ești zâmbetul de care-mi este dor,
Izvorul meu... din care iau cuvânt.

În semnul tău, lăsat, ca trecător,
Neobositu-ți gând se ascundea,
L-am adunat dintre tristeți și dor
Și-am pus cuvânt în poezia mea.

Adeseori, când lacrima-mi cădea
Peste cuvântul dăruit de voi,
Eu am simțit, de-atâtea ori, în ea,
Iubirea ce se-ntoarce înapoi.

Și pic cu pic... din tainicu-i fior
În versul meu, cu grijă, am zidit...
Răsplata mea, mărite cititor,
Din lacrima cu care m-ai citit.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Elegie de sfârșit...

Bogdaproste șade că să vină
Întuneric peste zi lumină
Lună peste soare arzător
Ce mai pleacă lumea în decor...

Stele peste razele rebele
Ultimă suflare peste cele
Ce adânc se-întunecă și zbor
Infinit lipsit de viitor...

Norii peste cer cer înseninat
Licărire cu.... ultimul plecat
Plâng și se revarsă-n voia lor
Lacrimi în amonte de izvor...

Ceață peste limpezirea-n zare
Fumul de tămâie lumânare
Ce frumos aduse-s din topor
Între verbul a trăi și mor!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Oana Frențescu

Printre cuvinte

încă te mai iubesc,
printre cuvintele nespuse vreodată
cu umbrele lor de întuneric,
dincolo de zid și fereastră
în nenăscuta înserare vulnerabilă
la mirosul de tei și de algă.

încă te mai iubesc, dincolo de pernă,
de distanța dintre lună și soare,
printre neînțelesuri de genunchi și de iarbă.

ies din mine pentru spațiul de rest
în care ești cu clipele tale-n inele,
uitarea lunecând peste frunze,
cu vise agățate de stele,
încă te mai iubesc, când cad culori peste frunte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Străfulgerare

Îmi legănam așteptarea la sân
într-un cuib stingher
troienit de flori de ger.
O străfulgerare m-a trezit din torpoare.
O străfulgerare de gând,
o străfulgerare de vis,
o străfulgerare de dor,
nu știu exact ce era.
Știu doar că
alergai prin troiene cu un șoim pe umăr.
"Adăpostește-mă în noaptea ta cu stele!"
strigai,
și strigătul tău
a dezghețat
lichenii sidefii de lumină
încremeniți de la începutul Creației
pe partea nevăzută a Lunii.
"Deschide-mi o fereastră
spre lumea ta de liniște ascunsă!"
mi-ai zis.
Și te-am primit în ochii mei,
în timp ce îngeri selenari
îmi picurau pe gene
din luna dezghețată
și îmblânzită ca o căprioară.
De-atunci te oglindești
în ochii mei
și-un șoim privește din retina mea
direct în soare.
Așteptarea mea
și întrebările mele fără răspuns
s-au topit
într-o lacrimă ce mi-a înflorit
cuibul troienit de lumină.
Ne urmăm unul pe altul în vis,
iar drumul nostru e o legănare
înspre înfrunzire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Dragomir

Basmul vieții

Din tot ce arde purpuriu sub pleoapa lunii,
ce cratere te fură cu surâs de jar?
Din tot ce zboară peste fusul rătăcirii,
ce pânză te răpește în rotirea bucuriei
ca-n palatul de cleștar?
Cum se așterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând?
E iarnă, dar nu-i timpul de îngheț pentru privire.
Câtă bucurie! Te-aud și tăcând!
Vremea întâlnirilor de sens învie?!
Topește dragostea zăpada separării de cuvânt.
Vezi? Prezentul-i dar sublim de alb în gene.
Lumina mea, ce-ai împânzit cercetător simțirea,
pentru a radia din creștet până-n tălpa stelelor nemărginirea,
pentru tine, din culesul roadelor, ce vrei?
Trec anii, la urechea inimii cercei, podoabă peste vreme,
noi, îmbogățiți prin ei,
la sărbătoarea adâncirii în poeme.
Din tot ce cheamă spre duminici printre clipe,
cum vrei să se înfiripe,
să crească timpul în minunea de a fi?
Din tot ce vine, pleacă, ce rămâne,
ce ți-e hrană, apă, aer, știi?
Ce răsare? Ce apune?
Basmul vieții, tu, necontenit,
cu tot ce faci și ce nu faci, îl scrii.
ca-n palatul de cleștar?
Cum se așterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând? ca-n palatul de cleștar?
Cum se așterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând?
ca-n palatul de cleștar?
Cum se așterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n g

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook