Mângâiere

Explozie de vis în vis.
Lumina adormită se trezeşte
Şi e culoare.
Hazard de elemente
Armonios aşezate.
Neînceputul se începe pe sine.
Şi râde.

Nimicul se mângâie
În tot şi în toate.
Beat de el, în el, ca el,
Etern mângâiat în lumină
Etern neînceput in propria umbră,
El râde.

poezie de Florin Dragoş Minculescu
Adăugat de Florin Dragos Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carte - poem diamant

Carte
Poveste frumoasă,
Lumină albă-albastră,
Mereu şi oriunde acasă
Poem de culoare şi vis,
În suflet etern paradis
O sfântă lumină,
Un vis
Neatins.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

. şi ,

Ce e mintea?
N- am răbdare!
Ce e viaţa?
Contemplare.
Ce rămâne?
Vide-s toate.

poezie de Florin Dragoş Minculescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că mai profund, mai infinit şi mai etern decât oceanul este privirea unui copilaş când se trezeşte dimineaţa şi gângureşte sau râde...

citat celebru din Vincent Van Gogh
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de vis

Noapte de vis, timp preasfânt,
Toate dorm pe pământ;
Doar două inimi veghează,
Pruncul dulce visează
Într-un leagăn de cânt.

Noapte de vis, timp preasfânt,
Dumnezeu râde blând;
Pieptu-i varsă iubire,
Lumii dă mântuire
Pace-n ea aducând.

Noapte de vis, timp preasfânt,
Păstoraşi vin cântând;
Îngerii cântă Aleluia,
Nouă vestind bucuria,
Domnul e pe pământ.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până ce omul nu acceptă mortalitatea corporalităţii sale, nu va vedea corporalitatea eternităţii.

citat din Florin Dragoş Minculescu (7 ianuarie 2022)
Adăugat de Minculescu Florin Dragoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râde dracu'

Râde dracu' de şiret,
El, ce-i cel mai cel proclet.
Râde dracu' de cireadă,
Dar nu vede că-are coadă.
Râde dracu' de brunet,
El fiind negru complet.
Râde dracu' de ţigan,
Tocmai el, care-i catran.

pamflet de George Budoi din Diavolul în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea ce râde în soare

Merg visător pe câmpul cu flori,
Pictez imaginea ta în crude petale,
Pun pe obraz şi pe buze roşii bujori,
Pe ochi pun irişi ce-mi pâlpâie-n cale.

Sprincene aleg, pe încercate,
Din spuza de flori frumos arcuite,
Gene de vis îţi pun pastelate –
Flori de iubire-n săruturi gândite.

Cercei îţi pun la urechi, Cerceii
Doamnei care cresc pur, senzual,
Pe unde în voioşie aleargă mieii
Imaginaţiei mele scăldată-n real.

Las pe gâtu-ţi firav părul sulfină
Să mângâie moale vântul fierbinte,
Trupu-i întins mereu în lumină –
Amfora de flori plantată-n cuvinte.

Merg în genunchi pe câmpul întins
Pictând imaginea ta în crude petale
Sau, poate, am inima scoasă din vis
Şi-i pusă în floarea ce râde în soare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină

îngenunchez în faţa ta,
lumină,
tu dai contur lucrurilor,
fără tine
viaţa
ar fi
o lungă şi interminabilă
noapte.
tu eşti fericirea
ochiului,
cu tine
zborul devine
vis.
tu goneşti întunericul
din suflete
şi urci spre etern
tot ce are mai înălţător
viaţa.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Englezului îi place ideea de a râde de sine însuşi. El face asta numai ca să facă plăcerea de a râde de el.

citat din Peter Ustinov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până ce omul nu acceptă mortalitatea corporalităţii sale, nu va vedea corporalitatea eternităţii. - a venit pe drum spre Ema.

Florin Dragoş Minculescu (7 ianuarie 2022)
Adăugat de Florin Dragoş Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

a râde

Cine râde, acela nu se supără, pentru că a râde înseamnă a ierta.

definiţie de Vasilii Osipovici Kliucevski
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru haotic

Sunt tot şi nimicul, nimicul din tot,
Acela ce poate şi tot ce nu pot,
Un punct de pornire, final într-un punct,
O virgulă albă, uitată-n cuvânt

Mirate senzaţii, expresii mirări,
Continuă trăire de vis în culori,
Un zâmbet ce plânge şi plânsul zâmbind,
Iubirea ca ură, o ură iubind

Contraste de sine, în sine contrast,
Un alb de lumină, un negru prea vast,
O mare ce arde, un foc prea umid,
Deşert plin de apă, oceanul arid

Mă nasc întrebare şi mor un răspuns,
În tot ce se vede şi-n tot ce-i ascuns,
Un azi ce e mâine, un ieri ce va fi,
Sunt soarele nopţii şi luna din zi.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Ascultaţi-l cum râde! Râde, nenorocitul! Râde de noi, de ordinea firească a lucrurilor! Râde de Constituţie, de Parlamentul nostru bicameral... Râde de întreaga societate civilă!... Auziţi? E tot numai ironie... Ce râs socratic!... Tăios, ca o lamă de cuţit...
Ofiţerul: Cu neputinţă! (Mecanic.) În acest minister, nimeni nu râde, prietene! Avem numai oameni serioşi, angajaţi pe bază de concurs... În ministerul nostru, râsul e interzis prin regulamentul de ordine interioară...
Bărbatul: Înseamnă că nu-l cunoaşteţi pe şeful meu! Nu mai poate el de ordinea voastră interioară!

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena-Camelia - acrostih

(fiicei mele)

Eşti veşnic o floare de colţ
Lucire de lună, în negrele nopţi
Eşti basmul luminii ce-n vis
Nuntire de taină –
Ai descris.

Culoare de miere şi spic
Ambrozie, aur, argint
Minune, mister, melodie
Elena- etern poezie
Lumina iubită în cale
Iubirea, născută sub soare
Această fiică frumoasă.

acrostih de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Fără Tine nu exist,
de curând,
te-am văzut în vis,
rădăcinile au rămas înfipte
în urmele paşilor,
va fi posibil
să te ating
în miezul nopţii,
lasă-mi candela aprinsă
să văd cum
zâmbeşti
visului etern!

poezie de Lusiana Drăguşin (1 noiembrie 2011)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elena-Camelia

poezie dedicată fiicei mele

Eşti veşnic o floare de colţ
Lucire de lună, în negrele nopţi
Eşti basmul luminii ce-n vis
Nuntire de taină –
Ai descris.

Culoare de miere şi spic
Ambrozie, aur, argint
Minune, mister, melodie
Elena- etern poezie
Lumina iubită în cale
Iubirea, născută sub soare
Această fiică frumoasă.

acrostih de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etern

Văd numai începuturi trecătoare,
În jurul meu, la pâlpâiri de sfeşnic,
În faţa timpului totul e fulgerare,
Doar adevărul pur rămâne veşnic.

Nu ştiu dacă-i hazard, dacă-i destin,
Dar ştiu că totu-n jur e trecător,
Mai ştiu că în măreţul plan divin,
Nimic nu vine si nu trece întâmplător.

Toate sunt trecătoare-n lume,
Iar efemerul e calea spre infern,
Scris stă-n scripturile postume,
Că numai Dumnezeu este etern.

poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu luminii

îngenunchez în faţa ta,
lumină,
tu dai contur lucrurilor,
fără tine
viaţa
ar fi
o lungă şi interminabilă
noapte.
tu eşti fericirea
ochiului,
cu tine
zborul devine
vis.
tu goneşti întunericul
din suflete
şi urci spre etern
tot ce are mai înălţător
viaţa.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă simţi nevoia unui lucru măreţ, infinit, un lucru care să te facă să-l simţi pe Dumnezeu, nu trebuie să mergi departe pentru a găsi acel lucru. Cred că mai profund, mai infinit şi mai etern decât oceanul este privirea unui copilaş când se trezeşte dimineaţa şi gângureşte sau râde pentru că vede soarele strălucind deasupra leagănului.

citat celebru din Vincent Van Gogh
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un timp, un vis, un gând pribeag

M-am rupt din lumea visului etern,
C-un zvâcnet de lumină tremurândă,
Şi am dorit, un timp, să îmi aştern
Trăirea într-o inimă plăpândă.

I-am dat puterea harului divin:
Aceea de-a simţi, în ea, iubirea
Pe care i-am trecut-o în destin,
Înscrisul ce sfidează nemurirea.

Eram un tot în micul univers
Nemuritorul – eu, unealtă - el,
Şi, cu iubirea strecurată-n vers,
Am devenit al vieţii menestrel.

Un timp, un vis, un gând pribeag, iar eu
Mă plec în faţa îngerului meu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!