Echilibru haotic
Sunt tot și nimicul, nimicul din tot,
Acela ce poate și tot ce nu pot,
Un punct de pornire, final într-un punct,
O virgulă albă, uitată-n cuvânt
Mirate senzații, expresii mirări,
Continuă trăire de vis în culori,
Un zâmbet ce plânge și plânsul zâmbind,
Iubirea ca ură, o ură iubind
Contraste de sine, în sine contrast,
Un alb de lumină, un negru prea vast,
O mare ce arde, un foc prea umid,
Deșert plin de apă, oceanul arid
Mă nasc întrebare și mor un răspuns,
În tot ce se vede și-n tot ce-i ascuns,
Un azi ce e mâine, un ieri ce va fi,
Sunt soarele nopții și luna din zi.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre alb
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.