Tu nu eşti trupul tău. Este doar ceva pe care îl porţi pentru o vreme...

citat din P.M.H. Atwater
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te simţi pierdut, priveşte în jurul tău. Îndoieşte-te că ce vezi e adevărat, şi şterge toul, să-ţi rămână apoi o singură certitudine: că tu exişti. Exişti pentru că ai un trup, trupul tău. Eşti chiar tu! Trupul tău e tot spaţiul pe care l-ai străbătut ca să ajungi unde eşti, e şi timpul care a făcut din tine ceea ce eşti acum, timpul pe care tu îl porţi scris în tine, ale cărui cicatrici sunt amintirile tale, iar amintirile sunt gânduri; şi gândurile eşti tu...

citat din Paul Auster
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod clar, nu există dragoste acolo unde nu este un adevărat respect, când nu respecţi pe un altul, indiferent dacă este servitorul tău sau partenerul tău de cuplu. Nu ai observat că nu eşti respectuos, bun, generos cu servitorii tăi, cu oamenii pe care îi consideri a fi dedesuptul tău? Ai respect pentru cei de deasupra ta, pentru şeful tău, pentru milionar, pentru omul înalt, cu un job mai bun, de la care poţi capătă ceva. Îi loveşti însă pe cei de dedesuptul tău, ai un limbaj special pentru ei.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi spune că arăţi respect, dar respectul tău este pentru un superior, este doar respectul provenit din dorinţa de a căpăta ceva sau respectul izvorât din teamă. Dacă respecţi cu adevărat, ar trebui să fii respectuos cu cei de mai jos la fel ca şi cu cei aşa-numiţi mai înalţi decât tine. De vreme ce nu ai respect, nu ai nici dragoste. Cât de puţini dintre noi sunt generoşi, iertători, binevoitori? Tu eşti generos când ai de profitat, eşti binevoitor când poţi primi ceva în schimb!

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ireal itinerant

Dezbracă teii de floare
trupul tău prea ireal
trupul tău de fată mare
înflorind pe-al nopţii val

Trupul tău prea ireal
care totuşi parcă este
nufăr tragic tras la mal
dintr-o magică poveste

Care totuşi parcă este
trupul tău de fată mare
pe pământ ultima veste
dezbracă teii de floare

Trupul tău ca o poveste
care nu-i atunci când este

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un trandafir

Mi-am donat trupul pentru progresul ştiinţei.
Cu toate că nu voi fi acolo
pentru a nota descoperirile făcute,
îmi pot imagina pe studenţii
aplecaţi deasupra mea:
"Doamne-Dumnezeule, acesta este un ficat?
Şi cele două conopide tutunii sunt plămânii?"
"Da, domnule, o mostră perfectă care arată
modul în care nu trebuie să trăieşti."
"Dar ce ne puteţi spune despre creier?"
"Din păcate, creierul... mă îndoiesc că acest exemplar
a avut vreodată aşa ceva." Asta-n vreme ce extrage
cu cleştele doar un trandafir.

poezie de Leland Bardwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti

Iubire...
Nebună de iubire,
Tu eşti.
Eu am crezut că te-ai topit pe drumuri reci,
Ai pleoapele îmbătrânite de mari iubiri
Şi-acum te văd, amanta suptă din răstigniri,
Tu eşti.
Ai obosit de-atâtea drumuri, te-ai săturat de colindat
Şi-acum pe chipul tău, prin riduri apar doar clipe de păcat.
Tu eşti,
Haide, spune-mi, tu eşti,
Te recunosc prin ochii care mă topeşti,
Te recunosc din crăpături din buze muşcate în poveşti,
Hai, spune, tu eşti
Tu eşti aceea care, prin zâmbete mă ameţeşti,
Tu eşti,
O, da, tu eşti,
Tu eşti aceea care mă ocoleşti,
Tu eşti aceea care m-ai contopit în dor,
Tu eşti aceea care între braţe mă înălţai în zbor,
Tu eşti,
Te recunosc, tu eşti,
Păcatul tău îţi face faţa ca să nu zâmbeşti,
Păcatul tău apasă, şi trupul ţi-l priveşti
Îmbătrânit şi supt de vlaga, ce încă-ţi mai doreşti...
O, da, te recunosc. Tu eşti...
Iubirea mea din marea de poveşti.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti căsătorit cu trupul tău. Trupul este soţia ta.

Yoga Swami în Cuvintele maestrului nostru – aforismele pline de înţelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o vreme (II)

După o vreme înveţi că dacă stai lângă cineva pentru că-ţi oferă un viitor bun
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei dori să-ţi recuperezi propriul trecut.
După o vreme înţelegi că doar cine este capabil să te iubească
aşa cum eşti, cu toate lipsurile tale, fără intenţia de a te schimba,
te poate face cu adevărat fericit.
După o vreme înveţi că dacă stai lângă cineva
doar pentru a-ţi uşura singurătatea,
vei sfârşi iremediabil prin a nu mai dori să vezi deloc acea persoană.
După o vreme înveţi că prietenii adevăraţi sunt puţini
şi că cine nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu,
se va trezi înconjurat de făţarnici.
După o vreme înveţi că vorbele spuse la mânie
continuă să-i întristeze pe ceilalţi întreaga lor viaţă.
După o vreme înveţi că toată lumea îşi poate cere scuze,
dar iertarea vine doar de la inimile mari.
După o vreme înveţi că dacă îţi jigneşti profund un prieten
se poate întâmpla ca prietenia voastră să nu mai fie niciodată aceeaşi.
După o vreme realizezi că deşi eşti fericit cu prietenii din jurul tău,
tânjeşti după cei pe care i-ai abandonat.
După o vreme înţelegi că fiecare experienţă trăită
alături de cineva este irepetabilă.
După o vreme realizezi că oricine umileşte sau dispreţuieşte
o altă fiinţă omenească va suferi curând aceeaşi umilinţă şi acelaşi dispreţ.
După o vreme înveţi să-ţi croieşti drumul astăzi,
pentru că poteca zilei de mâine nu există.
După o vreme înveţi că grăbind, îmbrâncind lucrurile să se întâmple
nu faci decât să obţii un rezultat diferit de cel pe care ţi-l doreşti.
După o vreme realizezi că mai binele nu locuieşte în viitor,
ci chiar în acest minut.
După o vreme realizezi că, exact în clipa când eşti fericit cu cei din jurul tău,
ţi-e dor de cei absenţi.
După o vreme înveţi să ierţi şi să ceri iertare,
să mărturiseşti că iubeşti, că ţi-e dor, că îţi trebuie ceva,
că ai nevoie de prieteni – pentru că în cavou
acestea toate nu au nici un înţeles şi-i deja prea târziu.
Nu lăsa nimic şi niciodată să se întâmple prea târziu.
Dar, din nefericire, numai după o vreme...

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormi

Patul lui Procust
inventat pentru cei a căror trăiri nu se pot măsura
nici în etern, nici în acum, nici în viitor sau trecut.
Handicapaţi emoţional pentru care doar perna
devine un refugiu al prezentului.
Porţi ceasul ăla insipid la mână doar ca să-ţi aminteşti
cât timp lipseşte din nemurire,
îl ţii pe post de adăpost mediocru, carcasă jegoasă
pentru adevărul tău şi doar al tău.

poezie de Cezara Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!

Sfântul Matei în Sfânta Evanghelie după Matei, Despre milostenie, rugăciune şi post. Să nu ne străduim numai după cele pământeşti. - 6:22-23
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Femeie,
De pe trupul tău versurile-mi curg
Şi se revarsă peste tot într-o clipită,
Transform şi dimineţile-n amurg
Ca să îmi fii a nopţilor ispită.

Femeie,
De pe pe trupul tău culeg cuvinte,
Le fac mănunchi, în vise le-nfăşor,
Nu vreau de-altcineva să fie atinse,
Şi-am să le cos c-o lacrimă de dor.

Femeie,
De pe trupul tău mi-adun privirea,
Pierdută atunci când nu eram atent,
O simt cum rătăceşte încă aiurea
Si ziua doarme pe zâmbetul absent.

Femeie,
De pe trupul tău cântecul îmi vine,
Eşti o serenadă ce o cânt mereu,
Fiecare nota poartă-un dor de tine,
Şi-o-mpreun în cânt cu dorul meu.

Femeie,
De pe trupul tău îmi iau lumina
S-o răspândesc în lumea noastră,
Vreau să împart cu infinitul vina,
Că vreau să am o zi mereu albastră.

Femeie,
La câte-mi eşti tu mie, e prea puţin,
Oricât am să te cânt, loc mai este,
Rapsod rămân, la tine mă închin,
Iubire-mi eşti şi-o filă de poveste.

poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini... (odă Limbii Române)

Prin care ceruri-nalte umbli,
Prin care zări te porţi in vânt,
Şi pentru care lumi incerte
Eşti intrebare şi cuvânt?

Prin care vis curat alergi,
Prin care anotimp pribeag,
Şi pentru care munţi de vină
Eşti poarta Cerului cel drag?

Prin care clipe din amurg,
Prin care stele luminate,
Şi pentru care ev demiurg
Eşti timpul ce la poartă bate?

Prin care vieţi de-amărăciune,
Prin care vetre-n care ard,
Şi pentru care sărbători uitate
Eşti steaua ce atârnă-n brad?

Prin care vis de glorii mute,
Prin care soartă ţi-e pieirea,
Şi pentru care albe file
Iţi este scrisă nemurirea?

poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (5 august 2014)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e doar o invenţie a gândului din capul tău, nu există o astfel de etichetă. Trebuie să fii extrem de naiv dacă tu crezi că Dumnezeu poate fi aflat prin polemică sau cunoaştere excesivă. Tot ceea ce te separă de Sinele tău este iluzia cunoaşterii. În esenţă întreaga cunoaştere este apogeul ignoranţei. Voi nu realizaţi cel mai evident lucru: ca să cunoşti ceva trebuie să omiţi întregul şi să te identifici cu elementul de cunoscut. Exact această separare iluzorie îţi dă iluzia că eşti un eu desprins de întreg care gândeşte şi tot ea este rădăcină nebănuită a întregii tale suferinţe. - Tu nu exişti, eşti un balon evanescent de săpun o creaţie a gândului. - Doar Dumnezeu există, pentru că e unicul etern, fără formă. - TU EŞTI DUMNEZEU!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, mai este nevoie de ceva în plus, nu doar de o viziune clară. Dacă asta este tot ce faci, atunci eşti un visător şi nu vei avea puterea să treci la acţiune. În spatele viziunii tale clare trebuie să existe scopul pentru care o doreşti; pentru a o transforma în ceva tangibil.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde este atenţia ta în orele în care nu dormi? Atenţia ta se poate împrăştia în multe locuri. Orice nu serveşte direct sau indirect vocaţia ta, este pierdere de vreme. Dacă eşti nefericit, este pentru că nu eşti în stare de flux, adică atenţia ta nu este orientată spre evoluţia şi creşterea ta ci spre orice altceva. Ce muşchi ai antrenat azi? Ce abilitate nouă îţi dezvolţi? Cum vei contribui cu ceva valoros pentru oamenii din jurul tău? Nu te speria. Vocaţia nu înseamnă că azi trebuie să ai impact asupra planetei. Azi e nevoie să ai impact măcar asupra ta. Aşa începe orice vocaţie. Cu tine. Pentru că tu eşti vocaţia, să nu uiţi asta. Pe măsură ce tu creşti, creşte şi vocaţia ta deci şi impactul tău. Azi ai impact asupra ta şi asupra creşterii tale personale. Mâine ai impact asupra a trei oameni, cei mai apropiaţi, apoi asupra a cinci. Într-o zi, ai impact asupra a zeci, sute, mii şi de ce nu, milioane. Creşterea ta personală şi vocaţia ta merg împreună, de mână. Tu în ce investeşti zilnic?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiraţie

Tu eşti buenos aires, eşti ozon,
mă tem să te respir pân' la extaz,
cu riscul plenar să mă crezi filfizon,
tu eşti prinţesă şi eu sunt cneaz...

Eşti Iaroslavna, sunt cneazul Igor,
eu te respir, o!, când tu mă respiri,
Galiţchi, fratele tău, bată-l de şogor,
ne suspectează că suntem vampiri.

Trupul tău scapără-n curbe semeţe,
spre ochii tăi negri, privesc siderat,
când sânii tăi- pietre- imploră tandreţe,
tu mă respiri, eu te respir- înspiralat!

Mai e o vreme şi vom trece Donul,
părul tău negru-i ca pana de corb,
eu te respir, ufff!, iar tu-mi ţii isonul,
ca, într-o zi bună, să pot să te sorb...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti un om atâta vreme cât n-ai găsit ceva pentru care ai accepta să mori.

citat celebru din Jean-Paul Sartre
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemulţumirea, frustrarea, furia, invidia, gelozia - toate sunt creaţia minţii tale. Ele apar fie pentru că ai vrea ca lucrurile să fie altfel decât sunt - deci nu trăieşti în acceptare, fie că porţi războaie în interiorul tău de care nu eşti conştient, iar apoi le cauţi, inconştient, şi în exterior. De fapt, ceea ce îţi lipseşte ţie este pacea interioară. Dacă te-ai simţi liniştit şi împăcat cu tine însuţi, nimic din exteriorul tău nu ar mai putea să îţi declanşeze stările negative pe care le simţi. Şi nu, liniştea interioară nu se obţine prin războaiele pe care le porţi cu ceilalţi sau cu viaţa. Pacea interioară provine din acceptarea ta, a vieţii şi a celorlaţi - fără pretenţii, aşteptări, judecată sau critică. În mod paradoxal, acceptarea fără judecare este precursorul schimbării. Astfel, vei observa că de cele mai multe ori, nimic din exteriorul tău nu trebuie să se schimbe... ci doar gândirea, percepţia, atitudinea şi comportamentele tale.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa aceea

Câteva cuvinte, ţi-ai spus,
doar câteva cuvinte, şi ai creat
o întreagă istorie, al cărei prezent
este deja ieri, aşa cum mâine
va fi doar trecutul aceluia
ce-l va lăsa în urmă, pierdut
pentru totdeauna...

Doar un cuvânt, îţi spui,
doar un cuvânt, şi te-apropii
în drumul tău de nebănuitul pas
spre necunoscut, fără să te sperii
de gândul acela care eşti şi nu eşti
tu, de clipa aceea în care poţi să fii
şi eşti...

poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi faptul că ştii şi faptul că nu ştii răsare şi apune în tine... dar tu doar eşti, iar faptul tău de A FI se va îngriji de toate.. Faptul tău de A Fi sau Eu Sunt... este numele celui fără de nume.. Este adevăratul tău nume.
Dacă vrei cu adevărat să realizezi natură ta adevărată.. uită tot ceea ce ştii cu privire la cine eşti tu, şi rămâi cu ceea ce este evident, cu faptul că "TU EŞTI". Acesta este singurul lucru pe care îl "ştii" cu siguranţă.
Eu Sunt-este sigur. Eu Sunt asta sau asta, este doar cunoaştere dobândită din afară ta.
Eu Sunt -această este clara vedere

Satyananda în Beatitudinea Adevarului Ultim
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!