Flash

Simt bătaia inimii ca un pumn în poartă
Până la sânge curs printre degete
Strânse.
Somnul până la îngheţ, o dorinţă
De-a ascunde şi-a simţi o moarte
Acută, să-mi ascut instinctul de trezire.
Cei ce-nvie sunt pierduţi infinitului
Fără limbă.

poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar noi, suav, ne sărutăm cu atâta poftă durerile în curs de refacere, ne dezbrăcăm tiptil de cele mai crunte poveri, exploatăm şi atingem dezmierdător intimităţile înfierbântate, înfigem unghiile şi muşcăm dornici din carnea dulce a mărului de aur interzis de zei, până la sânge, până la coloana infinitului.

Roberto Kuzmanovic în Şi îngerii au introspecţii şi totuşi... vor mai mult (4 aprilie 2017)
Adăugat de AnaM Oarga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impresii - lui Leo Butnaru

Alb de cântec
Poetul a alunecat
În privirea lui,
Făcuse neobosit
Transplant de sânge
Pe-a noastră limbă.

Până şi
Privirea lui Dumnezeu
Mirată
Plutea
Peste nu ştiu care mal
Al Prutului.

Mi-a făcut impresia
Că-şi găsise sensul,
Dumnezeu îşi găsise sensul,
Punând poetului
În suflet semn:
Un pumn de întrebări,
Un pumn de răspunsuri,
Într-un pumn de lumină.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi place uneori să-mi ascut
Instinctul de detectiv înnăscut.

distih de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul de singurătate

Cele mai anoste visuri sunt acelea fără tine,
Dar decât realitatea nu-i vreunul mai banal;
M-am trezit la el de-o clipă şi-n a doua simt că-mi vine
Să mă culc la loc, dar somnul meu e foarte matinal.

Visurile fără Domnul cel plecat cu noaptea-n cap,
Sunt coşmarul vieţii mele, botezat Realitate;
Din a lor încercuire până seara nu mai scap,
Sărind zilnic peste somnul de frumusingurătate.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nostalgii aduce toamna

Nu simţi câtă nevoie am... şi ce nevoie am de gura-ţi,
Câtă dorinţă de extaz şi cât de mult doresc să-mi fii?
Mă înfioară depărtarea şi peste frunze nu e umbra-ţi,
Să-mi amintească miezul zilei în miezul nopţilor târzii.
*
Nu simţi câtă nevoie am... şi ce nevoie am de mâna-ţi,
Să-i simt tandreţea de mătase ş-atingerea de catifea?
Mă înfioară depărtarea, când ziua-mi este fără ziua-ţi,
Ce surdă este noaptea asta, oricât i-aş cere să te dea...
*
Nu simţi câtă nevoie am... şi ce nevoie am de totu-ţi,
Ce fac cu toamna-mi fără tine... fără făptura adorată?
Mă înfioară depărtarea, ce doare pasul fără mersu-ţi,
Ce noapte fără de culoare, ce dor îmi e de tine toată!
*
Câtă dorinţă de extaz şi cât de mult aş vrea să-mi fii,
Ce nostalgii aduce toamna... în miezul nopţilor târzii!

poezie de Ion Apostu (1 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

În adevăr

Nu-mi fi părere!
Părerile mor
În tăişul crunt
Al realităţii...
Ci, dacă-mi eşti,
Să-mi fii drum cu piatră,
Cu gropi şi cu mers lin.
Să-mi creşti şi să îmi scazi
Până te văd
În adevăr -
Deplin.

Nu-mi fi ceaţă!
Ceaţa se pierde în lumina dură
A soarelui...
Ci, dacă-mi eşti,
Să-mi fii ochi de copil,
Cu gene strânse sau calme.
Să-mi vezi vădit şi să îmi spui
Până te cred
În adevăr –
Senin.

Nu-mi fi fum!
Fumul se stinge în veghea udă
A ploilor.
Ci, dacă-mi eşti,
Să-mi fii aer curat, nestins,
Cu nuanţe calde sau reci.
Să te respir adânc şi să îmi dai
Până te simt
În adevăr -
De veci!

Nu-mi fi clipă!
Clipele se scurg în mersul perfid
Al orelor.
Ci, dacă-mi eşti,
Să-mi fii etern scobit în ore,
Cu zile scurte, lungi, aparte
Să te iubesc greoi şi simplu
Până îmi eşti
În adevăr -
Jumate.

poezie de Gabriela Chişcari (28 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi oameni adoptă faţă de oportunităţile care li se ivesc în viaţă un comportament asemănător celui al copiilor care se joacă în nisip: îşi umplu pumnii micuţi cu ele, apoi le lasă să curgă printre degete, până ce în pumn nu mai rămâne nimic.

citat din Thomas Jones
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncul inimii mele zdorbite

"Să nu privim în urmă", am spus;
Cum puteam şti
Că o să-mi fie atât de dor?

Singurătatea acum o simt,
Mă goleşte pe dinăuntru.
Ce să fac,
Unde să merg?

Şi tu, care nu mi-ai auzit
Toată tristeţea din lacrimi,
Toate suspinele din speranţe;

Ai ştiut măcar
Că încă îţi simt lipsa într-un fel?

Din adâncul inimii mele zdrobite,
Sunt doar două sau trei lucruri
Pe care aş vrea să le ştii,
Ai fost prima mea iubire, adevărata mea dragoste,
De la primele săruturi până la ultimul trandafir;

În ciuda timpului,
Care mi-ar putea găsi pe altcineva nou,
Tu ai fost adevărata mea iubire,
Până atunci nu am cunoscut iubirea,
Până nu ai existat tu...

poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişare

Cu degetul în palma ta
Trasez comete
Verticale
Pentru soare răsare
Şi lună călare pe mare.

Cu braţele te prind strâns
Să n-ai scăpare
În mişcare
Totul pare că stă
Totul pare.

Dulceaţă de cireşe amare
Dacă mă doare
Cerul
Când păşeşti agale
Sărutare.

Picioarele mele te-aleargă
S-ajungi până mâine
La mine
Să-mi strigi în ureche
Mai tare.

Cu degetul în palma ta
Te vreau, Culoare
În mine.
La tine sunt norii mei
Îmbrăţişare.

poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreg pământul, îmbibat de sânge, nu este altceva decât un altar imens pe care tot ceea ce vedem trebuie să ardă la infinit, fără măsură, fără odihnă, până la sfârşitul tuturor lucrurilor, până la extincţia răului, până la moartea morţii.

Joseph de Maistre în Consideraţii despre Franţa (1796)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de frig

că m-aş putea ascunde
între palmele tale
fără să ştiu câte zile au trecut
şi câte nopţi am strigat
să mă arunci
până la marginea lumii
ca pe un adevăr
de care te împiedici mereu

şi până la urmă
până la urmă
eu m-aş vindeca de tine
şi toată nebunia asta trăită
ar rămâne îngropată adânc
în sufletul meu
în sufletul tău
nu-i aşa
spune tu
nu-i aşa
că m-aş putea ascunde
între palmele tale
fără să-mi rosteşti numele
doar să mă guşti
şi să-ţi placă
nu-i aşa
spune tu
nu-i aşa

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fruct

Lasă-mă să scap o gutuie în palma ta
Din poală
Ca şi când ar fi fost o greşeală
Intenţie.
Lasă-mă să-ţi produc o erecţie
Mentală.

A curs toată cerneala pe foile mele
Am zăcut până spre seară
Într-o baltă de chestii
Pe care le numeai iluzii.
Am crescut dintr-o pulpă
Mă prindeam de os şi nu mai voiam
Să mă doară şi naşterea asta.
Şi tu clipeai a pustiu şi eu tot te-am vrut
Viu. E gândul tău, îmi dă târcoale
Mă face-un fel de vrăjitoare
Anonimă, nu mai are podul
Oase, ne îmbină foile în litere
Oarbe.

Credeam în păsări şi în mai
Mai mult, mai tare, mai deschis.
Clipesc acum între doi ochi de furnică
Ea ştie să asculte ţărâna
Şi să arunce cu scăieţi în păr.
Zilele curg pe buze crăpate
Am pielea plumburie
Cântă poftele de sub gingie
Cad oraşe să învie
Clocotul.

Aburesc. Aberez. Antrenez
Un fel de forţă creatoare
Beau o zeamă de păcat
Până la capăt.
Şi capătul nu vreau să-mi fie
Nici ieri, nici azi şi niciodată
Pentru că sunt născută
Dintr-o pulpă de mamut.
Tu iartă toată vorbăria mea
Şi prinde-mi gura
Cu dinţii.

poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

La capătul fiecărui fir de păr
e incâlcită o lacrimă pietrificata
Din ea picura un vârf de cântec de dor
îngheţat în privirea-i siropoasă de catifea
peste care el şi-a vărsat strălucirea ochilor
Îşi aluneca degetele peste buze...
printre care el si-a prelins răsuflarea,
gustând ultima soapta pe care i-o lăsase în grabă drumeţul..
Îşi scalda gândurile si-aluneca de-a lungul liniilor palmelor,
pe-acolo pe unde el i-a curs în sânge...
Şi toate cuvintele care-i bat la poarta inimii,
scriu o poezie despre el...
Chiar toate...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul Lucrării lui Dumnezeu este,, să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi"-( Luca19,10). Oricine are alte scopuri în lucrare, este printre cei pierduţi!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Onisim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trip

când mori îţi bate inima invers
nu du-te vino cum te-ai obişnuit
iar corpul din aproape în aproape
atenuează o mişcare până când
se blurează forma până când
îmi poţi ţine inima în mâini până când
0% femei goale
0% droguri
0% nedesluşit
0% culoare şi dumnezeu

şi ce-aş putea să mai spun?!
am fost orb
am fost
în bătaia inimii.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bibanul-de-mare gigant (Epinephelus lanceolatus), care poate avea până la 2,7 m lungime şi poate cântări până la 400 de kg, cambula uriaşă (Hippoglossus hippoglossus), care poate avea până la 4,7 m şi până la 320 de kg, crapul uriaş siamez (Catlocarpio siamensis), care poate avea până la 3 m şi până la 300 de kg, morunul (Huso huso), care poate avea până la 9 m şi până la 2000 de kg, peştii-lună (Mola mola şi Mola alexandrini), care pot avea până la 3,3 m şi până la 2300 de kg (sunt cei mai grei peşti osoşi din lume), regele heringilor (peştele-vâslă sau peştele-şarpe; nu este un hering, ci se hrăneşte cu heringi) (Regalecus glesne), care poate avea până la 11 m (după unii până la 17 m; e cel mai lung peşte osos din lume) şi până la 270 de kg, somnul uriaş de Mekong (Pangasianodon gigas), care poate avea până la 3 m şi până la 300 de kg, sturionul kaluga (Huso dauricus), care poate avea până la 5,6 m şi până la 1000 de kg, şi tonul roşu de Atlantic (Thunnus thynnus), care poate avea până la 4,6 m şi până la 680 de kg (după Institutul Smithsonian poate ajunge la 910 kg), nu se pescuiesc nici cu cârstaşul sau crâsnicul, nici cu undiţa.

George Budoi în Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (21 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halucinaţie

ce se alege de mine?
un pumn de ţărână
nu cred
un pumn de cenuşă
mai bine
un fum de picături transparente de emoţie
distilate şi contractate în cristale cu memorie
universală
aproape
uneori trăiesc noaptea vise ce nu sunt ale mele
alteori mă simt un punct nevrotic în corpul unui uriaş
când sunt fericit lumea îmi este
până la urmă moartea e cea mai bună lecţie
ca să pot suporta viaţa

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne

Draga mea, nu sunt de gheaţă
Tot ce simţi tu mă învaţă
Să-mi strig dorul ca o fiară
Căci iubesc întâia oară.

Mă frământ, mă perpelesc
Peste zare hoinăresc
Să găsesc privirea-n care
Lumea mea n-are hotare.

În vâltoarea ce te prinde
Noaptea-n păr stele ţi-aprinde
De iubeşti nu ai scăpare
Poţi să fii şi vrăjitoare.

Nimeni vina nu o poartă
Fiecare are-o soartă
De ea nu te poţi ascunde
Când în suflet îţi pătrunde.

Printre flori de primăvară
Simţi atingerea-i fugară
Ca o zbatere de pleoape
Ca o curgere de ape.

Clipa-i o eternitate
Nopţile ţi-s zbuciumate
Simţi o mare împlinire
Când iubirea-ţi dă de ştire.

poezie de Lăcrămioara Teodorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

hai să ne ascundem
printre strugurii
cei dulci
şi să ne iubim
şi să ne îmbrăţişăm
şi să ne strivim
până ne facem must
până ne facem vin
până ne facem oţet
apoi s-o luăm de la început

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La umbra pleoapelor

Să ne îmbătăm cu propoziţii eliptice de subiect
şi să nu ne doară capul,
să întoarcem pe dos cuvintele
până înţelegem tot ce spun printre rânduri
ca nişte cititori în stele.

Nu putem face asta întotdeauna,
sunt ocazii şi fapte care ne depăşesc,
nu ne lasă somnul liniştit
şi dimineţile pline de candoarea răsăritului,
fiecare îşi doreşte o amiază cu obrazul de piersică,
să-i admire puful moale,
să-i atingă coapsele coapte,
să o sărute la umbra pleoapelor cu gene stufoase
în hamacul din grădina iubirii
până se supără iarba.

Doamne, la ce-mi zboară mintea,
trupul vrea să se odihnească cuminte
când începe toamna fără explicaţii
şi aş putea protesta pentru timpul pierdut
fără rezultate care să-mi toarne mulţumire
în inima femeilor scăpate printre degetele
înserării din orgolii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!