Făptură de om

Poţi fi ninsoare. Pulbere fină. Rouă.
Târâitor ca omida. Atom aţipit. Dar păcat
Că eşti orişicine, cum îţi convine –
Şi numai făptura ta, de om, n-ai păstrat.
Poţi fi ochiul al treilea, roata a cincea –
Cum ţi-i comod, surâzând tăcut,
În chipul tău de om, cu spirit sănătos,
Să te reţii – nu ţi-a plăcut.
Şi florile pentru iubită ştii cât costă,
Facerea de bine arar o picuri din robinet,
Ştiut: nu te-a indigna a mea ripostă,
Nu te-a scoate din echilibru grija unui poet.
Tu, preocupat de tainice treburi, străbaţi –
Toamnă ploioasă, prin glasul de copii,
Ţi se roteşte cântul vieţii, vertiginos mânat
De mita pe care s-o iei – nu întârzii.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu uita binefacerile Lui

Nu uita ce ţi-a făcut
Domnul tău, Stăpânul vieţii
Cum atunci când te-a durut
În necazul tău acut,
Când erai în umbra ceţii
Ţi-a fost ghid şi ţi-a fost scut.

Binefaceri ştii c-au fost
Sute, mii... nenumărate
El ţi-a fost un adăpost,
A plătit grozavul cost
Să te ia-n eternitate,
A dat vieţii tale rost.

Cum din vid te-a ridicat
Aminteşte-ţi toată viaţa
Dor de Cer El a plantat
Şi în har te-a îmbrăcat
Şi-a topit în tine gheaţa
Şi pe braţe te-a purtat.

Prins în drama nopţii reci
A venit să-ţi dea căldură
Când căzut-ai pe poteci
Te-a-nălţat să poţi să pleci
Să te plimbi, să faci lectură
Despre viaţa cea de veci.

Nu uita cum te-a scăpat
Din noian de nepăsare
Cum, apoi, te-a înzestrat
Cu-n avânt ce s-a dublat
Să-L slujeşti cu consacrare
Şi când traiu-i complicat.

Binefaceri ieri şi-acum
Toate-s pentru-a ta-mplinire
Sunt merinde pentru drum
Nu le pierde nicidecum
Căci vorbesc despre-o iubire
Îmbrăcată în parfum.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un imn femeii credincioase

Tu ai fost creată de Mâna Celui Sfânt
Coroana frumuseţii ţi-a pus în chipul tău
Eşti darul cel mai scump şi ajutorul potrivit
Ca să creşti copii şi să-i aduci la Dumnezeu.

Nu totdeauna drumul tău ţi-a fost uşor
Dar te încuraja mereu puterea rugăciunii
Încredinţată în Domnul aveai un singur dor
Ca să fii tare... să poţi ţine piept minciunii.

Tu ai crescut eroi... ce au păstrat credinţa
Persoane importante dar şi simpli lucrători
Şi în rugă pe genunchi tu ţi-ai dăruit fiinţa
I-ai binecuvântat... şi ei au fost biruitori.

Numai tu alini dureri şi inimi întristate
Iar printre lacrimi doar tu poţi să zâmbeşti
Tu îţi creşti copiii cu dragoste şi bunătate
Şi eşti gata pentru pruncii tăi să te jertfeşti.

Eşti nor de martori a fiicelor lui Dumnezeu
Ce au sfărâmat puteri prin post şi rugăciuni
Tu n-ai dat înapoi când ţi-a fost în viaţă greu
Dar ţi-ai păstrat căminul de a lumii stricăciuni.

Multe lacrimi din ochii tăi frumoşi au curs
În suferinţe... pe obraji... în clipele durerii
Tu toate pe genunchi lui Dumnezeu i-ai spus
Şi El te-a binecuvântat în ceasul încercării.

Tu eşti un diamant... tu eşti o piatră rară...
Ce ne străluceşti în întuneric ca o stea...
Căci o femeie credincioasă... este o comoară
Iar să se jertfească poate doar numai dragostea.

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adu-ţi aminte cât au suferit părinţii tăi înainte de a te aduce pe lume; cu câtă grijă te-a purtat mama sub inima sa, cu câte dureri te-a născut, cum te-a îngrijit, cum te-a hrănit la pieptul ei, cum te-a primenit, cum a petrecut nopţi întregi lângă tine şi cu câtă muncă neobosită s-a trudit tatăl tău ca să-ţi câştige hrana cea de toate zilele! Bucură-te dacă poţi să-ţi răsplăteşti părinţii pentru osteneala pe care au depus-o pentru tine!

citat din Sfântul Filaret al Moscovei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţături

I

Să te fereşti de omul bun
El ştie toate ce se spun,
El toate cursele le vede,
Se face toate a le crede.

Şi, cum nu spune niciodată
Ce suferinţă i-a fost dată
Şi nu se plânge în zadar
De tot ce-i poţi da mai amar,

El cu acest blând chip al său,
Te face zilnic tot mai rău
Şi peste capul vinovat
Adună tot ce a iertat.

Şi, neînştiinţat, te duci,
Mânat tu însuţi de năluci,
Cu gândul la prostia lui
Pân' şi-n fundul fundului.

II

Norocul tău de omul rău:
El e trimis de Dumnezeu
Pentru a te înştiinţa
De tot ce-i greu în calea ta.

Pericolul el ţi-l măreşte,
Greşeala tot mai mult o creşte:
Cu cât mai mult el te va bate,
Cu-atât de la păcat te-abate.

Şi suferinţa ce ţi-a dat-o
Prin daruri a răscumpărat-o,
Căci te-a făcut să ştii mai bine
Ce-ţi este gata pentru tine.

O, ce te-ai face fără ca
Să vie ura-i a cerca
Acele tainice comori
Cu care altfel poţi să mori!

poezie celebră de Nicolae Iorga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

replici din Sfânta Evanghelie după Luca, Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte. - 6:41-42 de Sfântul Luca
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu nu ştii...

Te prind fiori, te simţi murdar...
Te-a prins păcatul la răscruce.
Şi tu nu ştii, copil fugar,
c-am fost lovit cu-atât amar
şi-am stat în locul tău pe cruce.
Te uiţi la Cer, te-ntorci zdrobit.
Nu-i nimenea să te-nţeleagă...
Şi tu nu ştii, n-ai auzit
că pentru tot ce-ai săvârşit
Eu am primit pedeapsa'ntreagă.

O, cât ai vrea să fii curat
şi să începi o viaţă nouă!
Şi tu nu ştii, tu n-ai aflat
că pentru tine Mi-am lăsat
străpunse mâinile-amândouă.

Ţi-a spus un duh neînţelept
că nu mai poţi găsi iubire.
Şi tu nu ştii că tot ce-aştept
e doar să vii să-Mi cazi la piept
cu un cuvânt de mulţumire...

Ce fericiţi sunt fraţii Mei,
toţi cei iertaţi de fapte rele.
Şi tu nu ştii, şi tu nu vrei
să-ntinzi doar mâna şi să iei
ofranda îndurării Mele.

O, vino dar! Te chem să vii,
să-ţi iei din mâna Mea cununa!
Şi-atunci vei şti ce azi nu ştii
c-ai fost al Meu din veşnicii
şi eşti al Meu pe totdeauna!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţuieşte familia aşa cum merită. Ea te-a ajutat să creşti şi să evoluezi, te-a iubit şi te-a făcut fericit mai mult ca toţi prietenii pe care i-ai preţuit şi omenit. Din patul suferinţei numai familia te ajută să te ridici, te hrăneşte când ţi-e foame şi îţi dă o cană de apă când nu poţi să-ţi mai iei singur. - Maria Filipoiu / despre familie

Maria Filipoiu în citate despre familie (27 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi iubită

Murişi, o, Beatrice, în floarea vârstei sfinte...
Cu dragostea-i poetul te-a însufleţit;
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.

Ţi-a fost, o, Eloise, fatală dimineaţa.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ţi crez,
Şi – crin în mănăstire – sfârşitu-ţi-ai viaţa...
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.

Tu-l plângi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta
Potrivnică îţi este şi nu-l mai poţi vedea.
El te-a iubit... Iubirea învinge chiar şi moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!

Ah, să te ştii iubită! Ce sfântă fericire!
Să plângi atunci îţi vine, dar lacrime cereşti!
Să mori iubind!... Ah, moarte de har şi norocire.
Când mori în nimb de soare, ca-n el să retrăieşti!...

poezie celebră de Iulia Hasdeu din Opera poetică (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că eşti mare, că eşti mic...

Când eşti mic, asculţi de tata.
Când mai creşti, îţi croieşti soarta,
Tot muncind vară de vară,
De cu zori până în seară.

Prea mult nu agoniseşti,
Doar atât cât să trăieşti.
Muncind din greu ai obosit,
Timpul te-a îmbătrânit.

Cam des cerul îl priveşti.
La viaţă nu mai gândeşti.
Aştepţi ceva şi nu ştii ce,
Dar ştii că locul, sus îţi e.

Ai fost copil şi nu mai eşti.
Roata vieţii n-o opreşti.
Asta-i viaţa omului.
Este vrerea Domnului.

După cum se vede treaba,
Muncim şi muncim degeaba.
Că eşti mare, că eşti mic,
Când te duci, nu iei nimic.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este nimic mai plăcut decât să îţi schimbi starea interioară într-o secundă prin schimbarea de perspectivă. Când eşti stresat că lucrurile nu au mers azi exact cum ai vrea să meargă şi simţi stresul, fricile şi supărarea cum te copleşesc, adu-ţi aminte că eşti în plin proces de învăţare şi că ziua de azi nu e decisivă, ci doar o piesă de domino. Cât timp înţelegi că e mai important să apari şi să îţi faci partea zi după zi decât să ai un şir de zile perfecte, când înţelegi ca să rămâi pe drumul măiestriei te va face încet şi sigur să nu ai competiţie, ştii că şi azi îţi poţi da voie să te relaxezi, să iei ziua aşa cum ţi-a fost dată şi să te poţi bucura de lucrurile mici ştiind că cele mari sunt acolo, te aşteaptă să faci drumul până la ele. Oricum ţi-a fost ziua şi cum se va termina, nu uita să simţi recunoştinţa pentru abundenţa în care trăieşti deja. Sunt multe lucruri pe care le ai şi le consideri normale şi fireşti, însă gândeşte-te un pic mai bine. Chiar ţi se cuvine totul sau poţi să apreciezi azi un pic mai mult ce ai?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broaşte cu cântec

Bărzoiul ţi-a cântat un cântec,
Că, dacă n-ai să iei aminte,
Şi dacă n-ai să fi cuminte,
O să îţi crească broaşte-n pântec...

Dar n-ai dat veştii ascultare,
Şi te-ai jucat un joc oprit,
Deşi bărzoiul te-a vestit,
Şi-acuma ai o burtă mare,

Şi tot mai bine se cunoaşte,
Că era cântu-adevărat,
Şi, cum bărzoiul ţi-a cântat,
Ţi-e burta doldora de broaşte...

Dar nici un pic să nu te-ndoi,
Că de s-o face auzit,
Cel mai dintâi orăcăit,
Iar ţi-o fi poftă de bărzoi!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdută în oglinzi

Femeie sunt, pierdută în oglinzi,
Surâsul n-ai să-mi schimbi, şi n-ai să-l vinzi.
Ţi-i lene să mă strigi, deşi mă duc
Din mugur în floare să ajung.
Nici nu mă mir – cu ora totul trece:
Şi ochiul fost fierbinte – indiferent şi rece-i.
Poate clipa domină veşnicia,
Risipindu-mi glasul, să nu-mi strici bucuria...

Femeie sunt, pierdută în oglinzi...

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

Îţi las moştenire amintirile, copilul meu...
Fie ca ele să-ţi amintească mereu
De casa noastră, de armonia din ea,
De toată frumuseţea din viaţa mea,

De dragostea ce-adânc ţi-o port
Până în clipa ce voi fi mort,
De dragostea adâncă pe care mereu
Ţi-am purtat-o în sufletul meu.

Să-ţi amintească de mama ce te-a născut
Şi de tot ce pentru tine a făcut.
De iubirea cu care te-a'nconjurat
Bunul, frumosul şi dragul nostru băiat.

De copilăria ce ţi-a făcut-o frumoasă,
Mamă iubită, mama duioasă,
Mama de aur şi ca s-o spun pe bune:
De ne'nlocuit pe pământ, unică'n lume.

De pomul de iarnă, de Moşu' Crăciun,
Ce-l aşteptam cu toţii de Sfântu Ajun.
De bucuria imensă din sufletul tău,
Mare şi luminoasă ca'naltul Ceahlău.

De timpul când erai încă firav
Şi ca orice copil, mai erai şi bolnav
Şi cât puteam să fiu apoi bucuros
Că te vedeam din nou sănătos.

Îţi las moştenire amintirile, copilul meu,
Să te aibă în pază Cel Bun Dumnezeu,
Să-ţi aminteşti aşa, câte-odată,
De mama iubită, de bunul tău tată.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi...

Şi n-ai să ştii cum este s-o iubeşti
De n-ai să-i iei cu buzele aroma,
Pe trupul ei, uşor, să poposeşti,
Să-i memorezi pentru vecie forma.

Şi n-ai să ştii nicicând dacă vibrează,
Nici cum arată plină de dorinţi,
N-ai să-i auzi suspinul când oftează
Şi când ajunge până sus, la sfinţi.

Ţi-e teamă de puterea ce-o emană,
De focul ce-i mocneşte-n măruntaie
Şi fugi făr-a băga de seamă
C-alergi desculţ prin fulgere şi ploaie.

Te temi să o auzi cum clocoteşte,
Cât de fierbinte-i poate fi iubirea
Şi iarăşi te-ai purtat prosteşte,
I-ai dat în schimb tăcerea şi mâhnirea.

Nu eşti făcut să fii tu alchimistul,
Să o topeşti când o îmbrăţişezi,
S-o modelezi cum vrei, să fii artistul,
Să faci din ea ce numai tu visezi.

Deci, n-ai să ştii cum poate să se piardă
În braţele adevărate de bărbat,
Din ochi o lacrimă să-i cadă
De fericire..., căci n-ai încercat!

poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Friedman: Trebuie s-o uiţi pe Grace, amice.
Luke: Dar simt nişte chestii. Ştiu că e o reacţie biologică...
Friedman: Nu e vorba de biologie aici. E vorba de psihologie. Mereu te arunci în poarta care e încuiată. Şi de ce? Pentru că ţi-e frică să o deschizi şi să te bucuri de frumuseţile grădinii care e dincolo de ea...
Luke: Hei, nu mi-e frică să deschid poarta.
Friedman: Atunci de ce treci mereu de poarta care e larg deschisă? Şi nu-mi spune că nu ştii despre cine vorbesc.
Luke: Despre Glynis?
Friedman: E topită după tine, omule. Când am dus-o la dans, numai despre tine a vorbit. Foarte enervant, dar... a fost din cauză că m-am parfumat.
Luke: Nu pot să-mi transfer sentimentele de la o persoană la alta pur şi simplu.
Friedman: Ba normal că poţi. E parte din ADN-ul tău. Ai văzut cum te-a privit Glynis la ora de chimie? E genul de privire pe care de obicei trebuie s-o iei de pe net.
Luke: Bine... Îţi apreciez preocuparea, dar pot avea singur grijă de viaţa mea amoroasă.
Friedman: Mda... singur, sub duş.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare dimineaţă, te ridici din pat şi te gândeşti la ziua care vine. Eşti liber. Eşti un creator şi poţi alege. Ai dreptul să-ţi croieşti destinul cum îţi place. Este viaţa ta. Poţi să-i conferi un alt sens. Poţi merge pe un alt drum. Poţi... Dar ştii cum procedăm de obicei? Marea majoritate dintre noi alege drumul obişnuit, drumul bătătorit de alţii! Ne temem de necunoscut, de nou, de luptă şi trecem peste şansa de a fi ca El. Aşa rămânem o posibilitate nerealizată... Vine o zi, însă, când priveşti înapoi şi atunci auzi glasul copilului din tine care te întreabă: "De ce n-ai riscat? De ce nu ai crezut în minunile pe care ai fost în stare să le săvârşeşti?" Iar tu nu ai niciun răspuns. Şi doar asculţi, înfrânt, cum plânge trist copilul pe care l-ai ucis în tine...

citat din romanul Cel rătăcit, Capitolul 4 de Aurelian Silvestru
Adăugat de Rafaello
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii unde sunt bucuriile vieţii? În faptul că azi poţi vedea cerul. Că te poţi ridica din pat şi că te poţi gândi la viitor. Că eşti liber şi poţi alege cum să îţi trăieşti viaţa. Că te poţi bucura de trăiri, de arome, de tot ceea ce vezi. Că ai un loc care se numeşte "acasă". Că ai pe cine suna şi că acel om se va bucura că te aude. Că poţi spera şi că îţi poţi construi visuri după bunul plac. Că ai în fiecare zi şansa să o iei de la capăt, să te redescoperi, să devii cine îţi doreşti să fii. Că viaţa îţi oferă în fiecare zi o lecţie şi ocazii să înveţi ceva nou şi să construieşti oameni noi. Că ai un suflet viu, dependent de iubire. Zâmbeşte şi bucură-te de viaţa ta!

Irina Binder în Insomnii
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii. Calea mântuirii şi a pierzării. Ferirea de prooroci mincinoşi. - 7:3-5 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ochii tai rapit-ai...

Pentru ochii tăi răpit-ai
Foc din stele şi din soare,
Pentru buza ta furat-ai
De la roz’ a ei coloare.

Gingăşia, frăgezimea
Ce se joacă pe-al tău sîn,
E plăcută, dar furată,
Ai furat-o de pe crin.

Rîsul, nevinovăţia
De la îngeri le-ai furat.
Ai răpit tot ce-a fost farmec
Din seninul nepătat.

Glasul tău de privighetoare,
Glasul mierlei mult plăcut
L-ai răpi şi cînţi cu dînsul,
Ş-a rămas codrul tăcut.

…………………………..

Înţeleg. Astea-s podoabe;
Dar din inimioara mea
Ce podoabă-ţi poţi tu face,
De-ai răpit-o şi pe ea?

poezie celebră de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce femeie nu mai eşti femeie?!

De ce nu mai laşi emoţia să te pătrundă?!
La fiecare lacrimă de-a mea, tu să te simţi iubită.
Nu purta pantaloni, ci fustă, exprimă-ţi feminitatea!
Lasă frumuseţea corpului să mă izbească frontal!
Să mă pătrundă cu sensibilitatea gesturilor şi a vocii de femeie!
Acum, tu vrei să le faci pe toate
Vrei să demonstrezi că şi copii -i faci tot singură!?
Păcat că ai uitat să fii femeie!
Tu nu poţi face multe lucrur fără un bărbat!
Fără bărbatul ce te iubeşte...
Ai început să-ţi pierzi gândirea!
Te lupţi cu morile de vânt şi chiar cu tineînsăţi.
Vrei doar să-ţi demonstrezi că poţi înlocui bărbatul ideal.
Nu poţi! Ţi-ai luat un rol banal...
Joci rolul meu ş-ai început săţ pierzi din frumusete...
Zâmbetul tău ce ani în urmă topeau şi un gheţar...
Acum îl uzezi şi-ţi faci doar drumul către muncă.
Dar ce zic eu?! Topea tot Polul Nord zâmbetul tău.
Şi soarele pe cer se minuna de-a ta putere,
Iar marea devenea învolburată
Iar eu nu-mi mai ştiam nici numele!
Prin semne tu îmi modelai iubirea, lumea toată...
Tu nu uita că o femeie te-a creat!
Şi nu prin muncă, ci te-a creat, dăruindu-se, iubind...
Te rog, nu te abandona, femeie, nu renunţa la viaţa ta!
Căci renunţi chiar la iubirea mea astfel.
Tu ai uitat plimbările de seară din copilărie,
Iarba pe care ne aşezamgoana după fluturi,
Poezii şoptite, cântece -n surdină sau strigate de sentimente,
Să audă o lume căci eu te iubeam pe tine...
T e rog întoarce-te femeie, frumoasă!
Tu eşti completă, perfectă, aminteşte-ţi cum ai fost la-nceput!
Pură, distinctă, elegantă, rafinată...
Distinsă mireasă călcând pe petale de tranandafiri,
Feminitatea îţi aparţine!
Las-o să explodeze din nou lângă mine!
Oh, în mintea şi sufletul meu, aşa vei trăi mereu!
Lasă-te iubită!
Dă-i voie bărbatului de langă tine să te venereze!
Uită de competiţie cu tine însăţi şi trăişte! Fii tu!
Lasă-te iubită şi cucerită!
Ignoră societatea în care trăieşti şi te-a adus în pragul falimentului sufletului!
Moral nu mai eşti copila aceea.
Te rog, priveşte-mă în ochi şi regăseşte-te în oglinda sufletului tău!
Fii tu însăţi, Femeie!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!