Taci!
Cerul plânge
Tristețea din sufletul meu,
Bătrân Prometeu...
Vântul cântă neliniștea mea,
Nuntirea unui ieri cu un mâine.
Sunt gustul de pâine...
Trupul se risipește în râuri,
Pe geamuri.
Clepsidra își cerne secundele
Iar sufletul, ca o vioară,
Își cântă simfonia amară.
Mereu în contratimp cu visele mele
Se perindă apusuri
În repetatele răsărituri.
Au murit frunze,
Au căzut stele...
Au înflorit câmpii
Și copaci...
Doar eu sunt mereu mai bătrână -
O reumatică beznă
Rănită la gleznă.
Sst! Taci!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
Citate similare
Glossă verilor de catifea
Nămeți de vis, nămeți de rouă,
Clepsidra care strânge-n noi
Cu pâinea caldă frântă-n două
Și-al geto-dacilor altoi,
Râuri de miere și de grâne,
Râuri de stele în betea,
Apusuri cu miros de pâne
Și răsărituri de bezea,
Nămeți de vis, nămeți de rouă,
Troiene strânse-n călimară,
Poeți gustând o lume nouă
Când pâinea lor e mai amară,
Pe cer, în dansuri de lumină,
Trec iarăși fluturi de ninsoare
Și dorm sub frunze de rugină
Păsări de suflet hrănitoare.
Clepsidra care strânge-n noi
Iubire-n ramuri de cuvinte
Și floare de mătăsuri moi
Sub a argintului veșminte.
Lumina, ca un crucifix
Ce-mparte zarea în felii,
În noaptea pietrelor de-onix
Și-n carneoluri rubinii.
Cu pâinea caldă frântă-n două
Se-mparte mierea-n curgeri vii
Și strânse-n boabele de rouă
Dor sufletele de copii.
Pe cer dorm macii ce-n oglindă
Sunt răni de sângeri pe pământ.
Prin ei a-nmugurit pământul,
Din bobul dulce de cuvânt.
Și-al geto-dacilor altoi
Dormind cu stelele-n osoar,
În vis, s-a înălțat prin noi
Și plouă sângeri pe altar.
Suntem a neamului făclii,
Plug și amnar, al verii cânt,
Ni-i trupul vers de poezii
Pe cel mai prețios pământ.
Râuri de miere și de grâne,
Câmpii de stele, munți de jad...
Pe cerul patriei române
Și sufletele noastre ard.
E vară-n noi și se prelinge
Vara în țară, pe poieni,
Cu flori și stele iarăși ninge,
Ninge și azi, ningea și ieri.
Râuri de stele în betea
Coboară-n argintatul plai,
Frumoasă-i România mea,
Frumos i-e portul și-al său grai.
Frumoși sunt oamenii de-aici,
În ei vara s-a cuibărit,
Ia țesută cu arnici,
Bătrâni ce-n lupte s-au jertfit...
Apusuri cu miros de pâne,
Drumuri de fum pe căi de vis,
M-aplec aici în plecăciune,
Venind din timp la tâmple nins.
Mi-e-n suflet vară și lumină
Și în lumină voi muri,
Vară pe românească glie,
Rodind ai României fii.
Și răsărituri de bezea
Pe-o cruce de mărgăritar,
Să mor tăcut în lumea mea
O vară fără de hotar.
Ninsori de rouă și de vis,
Cunună de nămeți la tâmple,
Căci calea către Domnul zis
Pavată-i doar cu pietre scumpe.
Și răsărituri de bezea,
Apusuri cu miros de pâne,
Râuri de stele în betea,
Râuri de miere și de grâne,
Și-al geto-dacilor altoi,
Cu pâinea frântă ruptă-n două,
Clepsidra care strânge-n noi
Nămeți de vis, nămeți de rouă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ninsoare
- poezii despre România
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre moarte
- poezii despre frumusețe
- poezii despre cuvinte
Adi Beznă - "Plouă în viața mea"
E noapte, plouă, apa-i pân' la gleznă,
Bordura geme, plânge și cimentul,
Sunt ud, e frig și cântă iarăși Beznă...
Atât mai sper, să nu se ia curentul!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre viață, epigrame despre plâns, epigrame despre ploaie, epigrame despre noapte, epigrame despre muzică sau epigrame despre glezne
Murmurul stelelor
Ea cântă, iar cântecul ei
îmi pare un murmur de stele
trimis ca din suflet să-mi spele
cenuși din trecute scântei.
E-un cântec ce naște fiori
și-aduce-n privire blândețea,
căci vine în el cu tandrețea
și dragostea primilor zori.
Ea-mi cântă, îmi cântă mereu
de-acolo, din sufletul meu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre stele, poezii despre naștere, poezii despre iubire, poezii despre cenușă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Bucată de pâine
Sunt bucata de pâine,
Flămândă, cu gustul amar,
Căzută în palmele aspre
Ale unui june de jar.
Mi-e liniștea frântă
În aripi de înger - fărâme
Și patimă sfântă,
Mă frânge... Sunt...
Sunt doar o bucată de pâine.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre tinerețe, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre pâine sau poezii despre aripi
Vremi tomnatice...
Copaci goi, întuneric,
Vântul brăzdează cerul...
Lacrimi de frunze foșnesc sub tălpile alergând.
Cerul vibrează,
Noaptea se ascunde în măruntaiele lui.
Ramuril, ca o caracatiță cu brațe frângându-se
De durerea otrăvurilor,
Se încolăcesc într-un dans sinistru.
Elevi cu ghiozdanele-n spate țipă,
Țipă mereu...
Și spirala timpului îi înalță
Spre culmile unor glorii
Doar în vise atinse.
Pe A. D. N. se cațără singurele cuvinte
Ce își schimbă dimensiunea
Mamă, țară, străbuni, libertate și dor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre toamnă, poezii despre timp, poezii despre schimbare, poezii despre noapte, poezii despre mamă sau poezii despre libertate
Păduri de brazi
Se luminează cerul dintr-odată
Plouă de-un timp și vântul suflă tare
Această primăvară-i minunată
Plutesc tăcut pe-nrinderea albastră
Și raze dulci de aur ma-nvelesc
Zbor peste grânele în flăcări... oare
Din drumul meu mai pot să mă opresc?
Speranța și durerea mi-o leagă infinitul
În vânturi calde, noaptea, o clipă mă-nfășoară
Păduri de brazi în sânul lor mă cheamă
Din lumea mea de vise, ireală
Pătează răsăritul trupu-mbibat cu sânge
Și în apus se-ascunde tristețea acestei lumi
Strămoșii ne recheamă și sufletul lor plânge,
Scut ne-am lăsat credința și trupul căpătâi.
Se tânguie-n valuri de verde, pădurea
Și albă ninsoare de flori se revarsă...
Pământul e sprijin și-n noi se ridică
O dulce speranță și dorul de casă.
Coboară-n adâncul din sufletul nostru
Vuiește de lacrimi și râuri de dor
Se stinge în noapte pe cerul albastru
Un cântec de leagăn pe-aripi de cocor.
Mă simt ca o doină plutind printre stele
O umbră uitată de nori, printre stânci
Mă-ntorc iar acasă... Dulce ești, revedere!
Lacrimi grele pe-obrajii scumpei măicuței mele
Vin să spele durerea dintre cutele adânci.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre păduri, poezii despre dor, poezii despre albastru, poezii despre verde sau poezii despre uitare
Mireasa mea
Mireasa mea de albe catifele,
Cu stele și mătăsuri la picioare,
De-acum sunt martor al iubirii tele
Și sufletul îmi este sărbătoare.
Mi-am pus altar și ființa și destinul
Am evadat în lumea cu povești,
Eu sunt paharul spart, iar tu ești vinul
Din care dacă bei, ai să trăiești.
Eu sunt altar, tu flamură de stele
Și universul meu de diamante,
Vlăstar, nădejde a iubirii mele
Lumina cea de dincolo de moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre viață, poezii despre sărbători, poezii despre picioare sau poezii despre nuntă
Nu
Nu pătrundeți în cercul meu colorat,
Oameni! Ori ce vreți voi să fiți...
Sabia tăcerii se va răzvrăti.
M-ați înșelat, m-ați mințit, m-ați rănit!
Nu știți să iubiți!
Vedeți viermi cum, credincioși, aleargă pe trupul meu?
Și se înfruptă din carnea mea,
Miruindu-și trupul cu sângele meu?!
Ei, cu adevarat mă iubesc?!
Același Dumnezeu ne știe durerea...
Și foamea... și lacrima...
Așa cum știe că am devenit de prisos
În lumea în care
Nu mai sunt oameni.
Ultimul bastion și-a întins năvodul
În transcendent.
Sunt ultima victimă ce aleargă spre stele
Un titlu absent.
Nu mă judecați pentru tăcerea mea!
Alungaâi-mă în însingurare!
Acum sunt o cruce mâncată de cari
Ce plânge întruna... își plânge menirea
... și doare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre viermi, poezii despre sânge, poezii despre plâns, poezii despre pescuit sau poezii despre mâncare
Copacul iernii
Tremură în ramuri frunza...
Sufletul se risipește,
Plâng copaci.
Căutați lumina vieții,
Primavara rătăcită,
Ori un vraci!
S-a ascuns în noi lumina,
Noaptea-n unghiuri încolțește,
Oameni buni,
Trec secundele în timpuri
Și flămânde de iubire
Nasc furtuni.
Plânge clopotul a jale,
În biserici se slujește,
Păsări dorm...
Plâns de stele căzătoare,
Alb pe înghețata zare,
Tainic somn.
Îngeri stele de zăpadă
În tăceri,
Cad cu fruzele deodată,
Cad ca ieri.
Sângerează amintirea,
Îngeri plâng,
Fericirea ni-i ascunsă în amurg.
Transcendent ne poartă noaptea
Pe poteci,
Tremură în ramuri frunza...
Iarnă cataracta vremii,
Nu mai pleci?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre iarnă, poezii despre copaci sau poezii despre zăpadă
Lupta
Lupta din sufletul meu
Se duce cu un singur dușman.
Diavolul singurătății mă macină
An de an.
Speranța, precum un fulger străbate
Cerul inimii mele.
Transcendent, prin jarul încins,
Mă înalț către stele,
Cetate de vis.
Îmi caut lacrima în căușul palmei
Ciuruit de dureri
Sunt biciuită de fanaticul ieri.
Am sângerat, lava vulcanului
Sângerând o vreme,
A frământat cu timpul de-odată,
Viața mea toată.
A copt-o într-o pastă cerească
Neatinsă de lut,
Iar acum,
Nu mai sunt
Lut măcinându-se trist.
Am învins!
Ceruit, sunt ghețarul cernit
De atâta tăcere, în al nopților schit.
Un dușman bicefal
A căutat să-mi ucidă credința
În hăul ce înghițea
Clepsidra timpului meu.
Clocoteau mândria și ura, minciuna,
Durerea și zbuciumul
Prezentului nefast și mizer.
De aceea acum trăiesc un alt timp,
Un alt gând...
De aceea acum sunt un vis pe pământ.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre vulcani
Persefona
Hades este stăpânul inimii mele...
Am fost furată din inima mamei,
Din pântecul lumii,
Iar azi sufletul meu plânge.
Plânge în întuneric
Când, între ape și cer,
Mă zbat în lanțurile tăcerii,
Sub ochii de fier
Ai supușilor mei nimfe,
Pământeni, zei.
Mărșăluiesc prin inima mea
Mereu, fără știre.
Voi, supuși aceluiași zeu,
De ce m-ați ales prizonieră-n iubire?!
V-am greșit cu ceva?!
Suferința mea vă ajută?
Ce sentimente contradictorii!
Doar cititorul ascultă
Pașii mei rătăciți, târându-se-n bezna lui Hades
Și scrașnirea de dinți.
Sunteți resemnați și cuminți.
Dar vă rog,
Rescrieți istoria zeilor!
Voi deveni vulcan ce erupe
Și voi merge în audiență
La Marele Zeu,
Ori sparg zidul durerii din sufletul meu.
Temnița lui Hades
Ascunde un suflet însângerat.
Sentința nu m-a salvat...
Sunt tot eu, suferind,
Victima atrocității unui mare păcat.
Mai pot crede-n iubire?!
În destin? În speranță?!
Doar Cutia Pandorei
Îmi dă șansa la viață.
Cine ești tu?! Și... cine sunt eu?!
Persefona soție de zeu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre știri sau poezii despre suferință
Nu mă-ntreba!
Nu mă-ntreba câți ani împlinesc!
Clepsidra s-a spart și anii s-au risipit.
În oglindă se răsfrâng amintirile
Iar timpul, lunecos, nu știe a număra stelele,
Nici secundele...
În mine au răsărit copaci
Încărcați cu fructe de nea
Și frunze de stele.
Nu mă-ntrebați ce e-n inima mea!
Cărările sunt înzăpezite și grele...
În priviri și-au deschis drum
Fulgere aurii de sticlă din tămâia uitării
Și lacrima a croit pavele de ghețuri.
Deci... tu, cititor, nu mă-ntreba!
Snt calcule complicate
Și nu aș putea s-ți dau un răspuns.
Mai bine încearcă teoria probabilității!
Sunt născută în anul 1967, luna a noua, ziua de 15.
Câți ani am oare?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre frunze sau poezii despre fructe
Aici
Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoșii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniștea din casă.
În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe fața ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni și de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.
Aici și cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.
Aici este câmpia ce naște mereu pâine,
Speranța zilei de azi și-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieții și mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mișcare.
Aici e neamul meu, de veacuri și bătrân
Și unde gândul meu îmi spune să rămân.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre zile sau poezii despre sat
Nebunul
sunt mâna ce tremură pe corzi de vioară
sunt vioara ce plânge pe țărmuri de mare
sunt zidul ce țipă sub bulgări de gânduri
sunt gândul ce se sparge în valuri
sunt valul ce poartă chemarea
sunt chemarea ce curge în zare
sunt zarea ce cântă pe corzi de vioară
azi sparg chitara de ziduri
flacăra muzicii tristă se stinge
piere în zare, a întrebare
sunt vântul ce se năpustește în mare
sunt biet catarg pierdut în larg
sunt tăcerea ce se scurge și curge
pierdut într-o formă, la întâmplare
în veșnicul freamăt
al unui pescăruș pe mare
sunt călătorul ce pleacă la drum
sunt versul ce plânge pe drum
sufletul se pierde în depărtări
în delirul unui gând uitat
afară plouă și e frig
plouă în întunericul lumii
sunt un nebun rătăcit într-o lume absurdă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre nebunie sau poezii despre versuri
Mielul
cuvintele mă ard, mă dor
aș vrea să vă vorbesc dar nu mai pot
nu mai strig, nu mai țip
sunt doar un miel
ce paște trist pe un câmp arid
asteptând lama cuțitului
mă odihnesc pe treptele durerii
dacă aș mai vorbi
aș înveli sufletul cu o lacrimă
să nu fie ucis
speranțe nu mai am, nu știi...
au murit demult, pe drum
un drum ce nu-i drum
e doar cenușă și scrum
trist, leg umbrele și plec
pe lângă drum
nu am speranțe
nu mai am vise
toate's uitate, ratate, furate
rătăcesc prin negura nopții
pierdut pe poteci
stelele plâng sub trecătorii mei pași
știi, odată ciopleam vise
azi zac într-un ungher murdar
lăuta mi-e ruptă
aici doar corbi negri mai cântă
și cântă și cântă
străin sunt în lumea asta bolnavă
de viață, de toate
ascultă și plângi, omule
de treci azi prin cetate
sufletul s-a rupt de mine
a căzut pe unde a putut
am obosit să port pe umeri universul
în trupul ăsta istovit
cad dureri din întunericul cetății
o lume oarbă, o lume făr de speranță
nu știu unde mergem
nu știu de ce mergem
turme haotice, ce se târăsc pe drum
tu spui că ăsta este drum
doar oase calcinate și mult scrum
nu râde prietene
mâine vei fi și tu
un punct pierdut pe drum
în tâmple se zbate tristețea lumii
aștept ceva
ce nu va mai veni
și mâine va fi o zi
dar nu va fi a mea
a cui
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre râs sau poezii despre oi
Cântecul frunzei
În lumea sufletului meu, frunza-i vioară,
măceșul naște floarea mai moale ca satinul,
spre mine raza lunii alunecă în seară,
cu un miros ce-adoarme din floare, dulce, crinul.
Își cântă anotimpul, pe-arcuș se înfășoară,
nervura-i de-aramă miroase ca mălinul,
că ruginiul toamnei e foșnetul din seară,
ce-n sunetul tăcerii își regăsește chinul.
De sus văzută frunza, în universul meu,
e un desen perfect, fără cusur în forme,
arcușul de vioară e însuși Dumnezeu,
ce cântă simfonii în toamnă să transforme,
sufletul viu al frunzei ce-n veșnic apogeu,
răsare primăvara cu alte și-alte forme.
sonet de Sorina Hăloiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre sunet
Nana - poem diamant
Nana -
Om special,
Stea mereu licărind,
Sete de viață cuprind
Cu brațe de taină mereu.
Vrajă în sufletul meu,
Suflet etern fredonând,
Luceafăr mereu
Strălucind.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre diamante
Poeme de toamnă
Poeme de brumă
Pe-a timpului humă
Poeme de vise și vers,
Gutui parfumate
De toamnă brumate
Din rod de lumină-am cules.
Frunze de jar...
O toamnă-amnar,
O toamnă, adesea, cu ploi,
Etern parfumată,
În gri colorată
Se scurge, se scurge în noi...
E toamnă de-acum,
Durere și fum,
Purtând și tristeți și tăceri,
E toamna din noi
Când desculți, amândoi,
Căutăm amintirea de ieri.
Poeme de toamnă
Mereu mai amară,
Bătrâni reumatici și goi,
E toamna în care
Se plânge, se moare
Copacii sunt triști și sunt goi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânguire
Se tânguie copacii... Un dans nebun, vulgar,
De ramuri dezgoliți... Cu frunzele de jar,
Alunecă spre mâine, în râuri de secunde
Cuvinte de lumină... Ce cioburi sângerânde!
Mai tremură-n oglinda tăcerilor de-o clipă
Și nori de praf! Și ploaia spre ceruri se ridică!
Cad plumburii poeme pe caldarâmul ud...
Adorm în simfonia acestui început.
Tăcerea doare, doare! Durerea se dezbină...
Sunt simfonia toamnei... O aripă virgină
Alunecă-n clepsidra secundelor murdare.
Se tânguie copacii... Tăcerea doare, doare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre virginitate sau poezii despre râuri
Dansul iernii
Iar ne picură din stele
Ramuri de argint și vise...
Albe, blânde giuvaere
Și de brațe neatinse.
Trec conduri de lac pe ceruri
Și ne luminează calea...
Pliu de stele pe creneluri
Și peste copaci, ninsoarea...
În cojoace, peste dealuri,
Trece gerul asprei ierni
Și se-apleacă valuri, valuri...
Satul meu bătrân, de ieri,
Scârțâie de dor fântâna,
Coșul e nescuturat,
Doar în casʼ ne-așteaptă muma.
În zadar! S-a înnoptat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger