Se scutura toamna trandafirii

Se scuturau a toamnă trandafirii
Când eu, copil fiind, întâia dată
Venit-am să învăţ cu Dumneavoastră,
Învăţătoarea mea, taina citirii.

Când norii plumburii chemau furtuna
Şi fulgere sclipeau peste talazuri,
Făcut-aţi Dumneavoastră semn cu mâna
Şi calea mi-am găsit-o printre valuri.

Trecut-au ani de-atunci şi multe toamne
Chemau pe-ascuns din colţul amintirii
Icoana sfântă a scumpei mele Doamne...
Se scuturau a toamnă trandafirii.

poezie de Alin Adrian Ciolompea (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scuturau zăpezile

Se scuturau zăpezile prin crânguri
Când noaptea-nspre lumină galopa,
Pe dealuri norii coborau prin grinduri
Şi frigul taina nopţii estompa,

Doar vântu-şi flutura prin nori marama,
Pădurea-ncremenea în cerc de foc
Când ielele în noapte-şi cântau drama
Iar stelele plângeau de nenoroc,

Din soarele căzut în întuneric
Când rădăcinile urcau spre cer,
Se ridicau într-un discurs homeric
Cuvintele-ngheţate-n groaznic ger,

Iar peste-oceanul alb, prins în lumină
Cocoşii au cântat... parcă demult,
Vestind cuvântul care o să vină
Să reaşeze-al timpului tumult,

Se scuturau zăpezile pe dealuri
Uitându-şi rostul lor în stânci pătruns,
Seminţe răsăreau drept idealuri
Şi se urcau în sufletul ascuns.

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirii înfloriţi în toamnă

În toamnă mi-au înflorit iar trandafirii
Şi purpura lor mă doare cumplit.
E-o vreme solemnă, e toamna iubirii
Dar le zâmbeşte-un soare-obosit...

Şi vor veni brume să mi-i pălească,
Vor arde geruri în inima lor
Iar fulgii albi vor veni să-i gătească
La nunta de-argint a dorului-dor.

În toamnă mi-au înflorit iar trandafirii
Şi purpura lor mă doare cumplit
În iarna ce vine, o doină a firii
Doini-va trist, sufletu-mi înflorit...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirii înfloriţi în toamnă

În toamnă mi-au înflorit iar trandafirii
Şi purpura lor mă doare cumplit.
E-o vreme solemnă, e toamna iubirii
Dar le zâmbeşte-un soare-obosit...

Vor veni brume să mi-i pălească,
Vor arde geruri în inima lor
Iar fulgii albi vor veni să-i gătească
La nunta de-argint a dorului-dor.

În toamnă mi-au înflorit iar trandafirii
Şi purpura lor mă doare cumplit
Că-n iarna ce vine, o doină a firii
O va cânta trist, sufletul înflorit...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, toamnă, toamnă

Norii iarăşi se descarcă
Şi acum ca astă vară.
Anotimpul ăsta parcă…
A mai fost şi-n primăvară.

epigramă de Valentin Groza din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă durdulie

Durdulie toamnă!
Hoţii de cai au împletit coşuri din copite
în care femeile să ducă ştergarele
la tăiat.
Mi-am pus candele în ochi
să îmi ţină de iarnă.
Printre prune afumate îţi dau zâmbetul
de-o parte
să-ţi văd peştera cum cască
un liliachiu căscat
când cu ochii
toropiţi de fructe
pari o durdulie toamnă...
Doamnă!
Caii hoţi mi te-ai furat!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odat', iubirea

Copacii frunze aşterneau
Pe potecile înguste,
Ochii nosti se întâlneau
Din dragoste să guste.

Aşa noi doi ne-am cunoscut,
Aşa a fost odat' iubirea,
Acum un gând necunoscut
A mai rămas, e amintirea.

Se scutura frunza la nuc
Atunci când ai plecat,
Acum de dor eu mă usuc,
Căci timpul nu m-a vindecat.

Se scuturau atunci petale
Şi se pierdeau în vânt,
Ai dispărut din a mea cale
Iubire, fără un cuvânt.

Se scuturau de ploi şi norii,
Toamna abia-ncepuse,
Tu ai plecat odat' cu zorii
Iubirii noastre apuse.

poezie de Răzvan Isac (9 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă parlamentară

E toamnă vastă, greu blestem,
În arbori, frunzele se tem
Şi, respectând o lege-a firii,
S-au scuturat... toţi trandafirii!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirii galbeni

Trandafirii galbeni ce-i purtai aseară,
Trandafirii galbeni, galbeni ca de ceară,
Aplecaţi pe sânu-ţi ca-ntr-o rugăciune,
Trandafirii galbeni, ce-ţi puteau ei spune?

Tremurând în ritmul pieptului săltat,
Tu-i purtai cu fală, ca nişte trofee.
Din ce vază-ascunsă, oare, i-ai luat,
Sau din care seră, sau din care-alee?

Trandafirii galbeni ce păleau mereu,
Cu un zâmbet tainic şi sfios de stea,
Erau reci ca gheaţa sufletului meu,
Erau, poate, galbeni ca şi fruntea mea?

Ce-ţi puteau ei spune, adormiţi pe veci?
Prinşi la sânu-ţi tânăr, trandafirii reci,
Îngropaţi în cuta albelor dantele,
Răspândeau aroma cântecelor mele.

poezie de Mihail Cruceanu din Poeme alese (1976)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motocuvânt (pentru motocicliştii prieteni pe care nu-i mai am şi nici nu i-am avut)

Trecea strada un om
şi mă puneam lumânare!
Din când în când se scuturau maşinile
de roţi
se auzea foşnind un deal pe o cărare
doar eu stăteam şi căutam un rost
la casca mea
pitită la picioare...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă

E toamnă pe străzi şi lumina e moartă;
E toamnă, din soare-a rămas doar o şoaptă;

E toamnă şi cântecul mi se-ntristează;
E toamnă, un stol de heralzi emigrează;

E toamnă pustie,
Gri-cenuşie
Şi creşte-ndărătnic rugina în vie.

Se luptă satirii lumina să-nghită
Muşcând îngheţat din natura cernită.

E toamnă, visează izvorul cântând;
E toamnă amară în mine şi-n gând.

Fire de ploaie ţes lumii veşmânt
Iar ceaţa zideşte cetăţi pe pământ.

E toamnă, sarcastic, agonic cuvânt,
E toamnă... ş-atât.

poezie de Alin Cucuruzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezând în Bernoulli

Mă gândesc la dumneavoastră, Monsieur Bernoulli,
De fiecare dată când privesc pe fereastra unui avion
Şi-i văd aripa planând îndrăzneaţă prin aer.
Mă gândesc la credinţa mea
Că fizica dumneavoastră nu se va înşela, iar perna de aer
Acţionând asupra aripii
Va da naştere de fiecare dată
Unei presiuni joase, unei împingeri, unui curent
De aer care ne va menţine sus pe cer.
Şi la dumneavoastră, Isaac Newton,
La legea a treia a mişcării. Când văd dedesupt
Nori şi continente
Lăsate în urmă de jeturile propulsoare ale reactoarelor,
Mă simt îndeajuns în siguranţă încât, închizând ochii, ştiu
Că legile dumneavoastră vor funcţiona
Întotdeauna.

poezie de Arun Kumar, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se scutură iar trandafirii

se scutură iar trandafirii
în dimineţi lipsite de noroc
se-aşterne vălul amintirii
peste cenuşa arsului foc

ofrande pe altarul toamnei
petalele ning sângeriu
se cerne nisipul clepsidrei
risipind anii în târziu

m-apasă toamna care vine
şi-apusul ce se-aprinde-n zare
aş vrea să pleci să uiţi de mine
să mai amâni a mea plecare

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub meri

Se scuturau de floare merii...
Cărarea-ntreagă părea ninsă
Şi-n nesfârşita pace-a serii
Câte o stea cădea, desprinsă,

Sfios eu te ţineam de mână
Şi tu mă ascultai uimită;
Îţi povesteam un basm c-o zână
Ce de un prinţ era-ndrăgită.

Şi amândoi atunci vrăjiţi
De-acea poveste minunată,
Ascunşi sub merii înfloriţi,
Ne-am sărutat întâia dată.
..........................

Trecut-au ani de-atuncea mulţi
Şi azi prin flori străbate luna...
De ce nu vii să mai m-asculţi
Să-ţi spun povestea cea cu zâna?

Din nou să ne vrăjească iar
Aceleaşi vorbe din trecut...
Ce trist mi-e traiul şi amar!
Ce mult aş da să mai sărut!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adierile de toamnă

Peste mica mea livadă
îmbrăcată ca o doamnă,
Brumele încep să cadă,
semn că vine mândra toamnă.

A căzut din pom o poamă,
lângă ea o frunză moare.
Adierile de toamnă
dau grădinilor culoare.

Alte frunze ce-s surori,
nescuturate de vânt,
Cad şi ele peste flori
aşternute la pământ.

Mărunt se scutură un nor
peste frunzele căzute.
Coboară iarna-încetişor
de pe crestele de munte.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o toamnă timpurie

Mi-a fost dat să-ţi fiu ursită într-o toamnă timpurie,
Când în bob plesneau ciorchinii în potop de bucurie
Şi când vinul clocotea şi umfla în buza spumei
Iar rugina înmulţea, tremurând de spaima brumei.

Era vremea, când cocorii inundau în cârduri, cerul,
Osteneau în zbor, grăbiţi, i-alunga din urmă gerul,
Codrii galbeni scuturau şi foşnea prin frunze vântul,
Ropoteau castani şi roşcovi, veşmântând, de zor, pământul.

A fost vals, a fost tangou, a fost dans într-o cascadă,
Râurate primăveri văluresc azi prin zăpadă,
A fost vreme de iubire, vis în mal de primăvară,
Sub coroane de salcâmi, un parfum de dulce-vară.

Iar din urmă anotimpuri au rostogolit troiene,
Scuturând munţi de nămeţi peste anii scurşi alene,
Au prins gust de verde crud două margini de câmpie,
Doi lăstari îndrăgostiţi, într-o toamnă timpurie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirii...

Trandafirii, flori regale
Au ghimpii foarte ascuţiţi
Dar şi miresme ireale
Cum aţi putea să nu-i iubiţi?

Trandafirii rupţi, se ofilesc în glastră
Oricum vei încerca să ţi-i păstrezi,
Vor muri ca visurile noastre
Doar în amintire poţi să-i revezi.

Nu rupeţi trandafirii de niciunde
Ei poartă simbolurile iubirii,
Ce în inimi ne pătrunde
Deci, nu mai rupeţi trandafirii!

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă

Vezi, a început să plouă şi umbra ta e vie
Sunt rătăciri venite din trecut,
Doar picuri mari şi Beatles mai ascult
În nopţile de lungă insomnie.
Nu ştiu de ce mai vin aceste toamne
Rugină şi tăcere-i peste tot,
Am învăţat să zbor şi să înot
Şi să te chem, când omenirea doarme.
A început să plouă, sunt frunze şi noroi
Iluzia că eşti, că tu exişti, e tot mai vie,
Şi parcă-ador această insomnie,
Ce creionează umerii tăi goi.
Nu ştiu de ce mai vin aceste toamne
Tâmpla mea e umedă demult,
Doar picuri grei şi Beatles mai ascult
Şi este frig, e toamnă şi se doarme.

poezie de Adrian Abrudan (2015)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune, Toamnă

Toamnă... nu m-ai înţeles.
În culori galben intens,
Îmi trimiţi frunze-n covor,
De la geam în dormitor.
Mă trezesc, le dau afară,
Dar revin iarăşi spre seară.

Spune, Toamnă, ce-ai cu mine?
Ştii că vreau zile senine...
Trandafirii înfloriţi
Şi toţi pomii înverziţi.
Nu vreau note de Chopin
Nici noaptea să cos goblen.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din trandafirii albi... (Omagiu lui George Bacovia la 50 de ani de la moarte)

Din trandafirii albi cădeau petale
Valsând încet, în cercuri violete
O neagră umbră pe un alb perete
Alunecă felin, la ore matinale.

Din trandafirii albi cădeau petale
Trecute roze-agonizând de sete
Iar rime din albumul tău, poete
Se-aştern pe soclul nemuririi tale.

poezie de Mihail Mataringa (20 mai 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăpastia dintre aforismele mele şi viaţa mea nu e aşa de mare cum credeţi Dumneavoastră. Dar există, şi asta ar trebui să vă bucure, pentru că dacă gândurile mele s-ar fi putut transforma pe loc în fapte, Dumneavoastră aţi fi azi într-un mormânt şi eu la puşcărie.

Emil Cioran în Pentru nimic în lume, scrisoare lui Friedgard Thoma (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!