Tablou de suflet

În cârdăşie cu pantofii care mă duc singuri
Cu inima încinsă la brâu cu o curea
Făcută din părul nopţii hrănită cu linguri
Îndulcite în atingeri de fluturi din catifea,

În cârdăşie cu jonglerul viselor sparte
De zorii desenaţi în flacăra iluziei puse
Pe ochii iubirii credinţei frumoase, înalte,
Din lumi cu tradiţii în inimi ascunse,

În cârdăşie cu dorul seminţei încolţind
În rubinul scoicii ascunsă în valul de mare
Înrămez gustul poeziei dinspre tine venind:
Un tablou de suflet, o floarea vorbitoare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voioşie-n cârdăşie

Răsună cobza şi chitara,
Se-ncinge hora-n toată ţara
Şi joacă azi de-a valma toţi:
Jurişti, şi poliţişti, şi hoţi.

epigramă de Constantin Părăian din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă dinspre pământ spre cer

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte.

Ai şlefuit din nuferi culoare şi lumină,
Ai şlefuit din stele crucea ta divină,
Ai venit cu mărul şi floarea vorbitoare
Să-mi dăruieşti sărutul, simbol de neuitare.

Mi-ai schimbat credinţa în vise şi plăceri,
Ai rămas în mine cu stelele şi-mi ceri
Să-mi altoieşti în vreme versul tău prin vers
Chiar dacă-n toamna vieţii plouă-atât de des.

Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai ţesut cu inima cuvinte într-o carte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise plecate cu muntele la mare

Am pus inima nopţii în palme,
Am conectat-o prin două raze stelare
Viselor mele aburind de iubire,
Tu mi-ai răspuns că eşti la mare.

Dorul a pogorât de pe muntele vrăjit
Cu privirea albastră ca cerul,
În valurile mării te-am zărit
Izgonind din inimă misterul.

Umbrele noastre sortează nisip
Clepsidrei pătrunse de timp,
Noi, gâtuiţi de aburii iubirii,
Uităm să păşim în alt anotimp.

Rămânem conectaţi
Prin două raze stelare
Din visele plecate
Cu muntele la mare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Epigrama, cu-o soţie
Se comportă delicat;
Parc-ar fi în cârdăşie
Când e soţu-ncornorat...

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi pentru iubire

În cerul viselor înalte
Mi-am încastrat aripi în spate
Şi am zburat s-aduc lumină
Pe ţarna plină de rugină.

Tu şlefuiai o lumânare
Din mare răsărit de soare
Şi te rugai îngenuncheată
La Maica Domnului Curată

Să-ţi pună şi ţie în spate
Un curcubeu până la moarte,
Cu el să urci şi să cobori
Copiii îngeri printre flori.

Zâmbind pe urme de zăpadă,
Să le şopteşti ca le sunt tată,
Că-n zborul viselor înalte
Iubirile-s adevărate...

Că ştim să trecem peste munţi
Şi marea-n ochii celor mulţi,
Că ştim ce-i pâinea în iubire
Şi Sfânta Cruce-n mănăstire.

De-aceea spun că-n visul meu
Tu porţi culori din curcubeu,
Eu aripi pentru dorul sfânt
De-a fi iubire pe pământ.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul face baie în ştrand

Priviţi! Îngerul face baie în ştrand.
Îşi spală ochii cu raze focoase,
Aripile cu valuri din ştrandul călduţ,
Inima-i încercuită de fete frumoase.

Priviţi, îngerul. Priviţi, fetele-n tors.
Ochii mei s-au lipit doar de tine,
Aş vrea să fim pe o plajă pustie,
Eu bronzat, tu miere de albine.

Chiar aşa de-ar fi, îngerul din ştrand
L-ar ruga pe Domnul să fie-n locul meu,
Ar agita marea în lung şi în lat,
Tu la gâtul lui, un braţ de curcubeu.

Câte nu ar vrea îngerul să facă
În valul spumelor din mare până-n cer?
În adânc albastru l-aş răpune-oricând
Cu-o sabie-alungită în tăiş de fier.

I-aş toca aripile, l-aş goli de zbor,
De dragostea lucidă a fetelor focoase,
Aş ieşi din mare cu inima în mână
Şi aş dărui-o iubirii norocoase!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou

Tablou cu nuri în acolade
Din care curg fulgere moi
Cu dinţii de ieduţi de lapte
Născuţi în ierburi şi-n noroi.

Tablou cu vise răstignite
În cuie de lumini adânci
Pătrunse pe neocolite
În coastele ce stau pe brânci.

Tablou cu ţara şi cu tine,
Şuvoi ce curge stând în loc
Pe-ntins de lacrimi şi suspine
În liniştea fără noroc.

Tablou cu inima în groapa
Celor cu aripi de nisip
Jucându-se vârtos cu sapa
În ochiul meu, sculptându-ţi chip!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Univers de sentimente

Un univers de sentimente
Inima o răvăşeşte
Şi flacăra iubirii o răspândeşte,
Dar se uimeşte şi în lacrimi izbucneşte,
Când gheaţa altei inimi tot nu se topeşte
Pentru că se fereşte şi nu înţelege
Că flacăra Iubirii nu răneşte
Doar dorul lecuieşte şi rănile le oblojeşte,
Că Inima aşa vorbeşte
Când, cu tandreţe, Universul de sentimente
Pline de flacăra Iubirii le dăruieşte....

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara tine ce-i poetul...

ascunsă în poezie,
printre rime, printre versuri,
printr-o mare armonie,
cu atât de multe sensuri

ascunsă dar şi privită
de poeţii ăstor vremuri,
tu, femeie prigonită
şi speranţa multor ceruri

ochii tăi pe mulţi vrăjiră,
părul tău, culori de munte,
pielea moale ca de ceară,
buzele de coapte fructe

ascunsă în poezie,
dar şi muza din iubire,
şi a lui şi-apoi o mie,
darul tău dintr-o răpire

şi te-am scris în multe rânduri,
aranjate, ticluite,
chinurile şi frământuri,
până-n zorii dinspre noapte

ascunsă în poezie,
tu minune, tu femeie,
ce mai dar să-ţi fiu eu ţie,
să mă scapi de nebunie

fără tine ce-i poetul,
nopţile ce-s fără tine,
florile şi-apoi versetul,
fără tine nu au rime

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vii prin frunze

Când vii prin frunze, vino prudent,
În ele pâlpâie urme avide de viaţă,
Suflete învelite de toamnă atent
Pe cărarea întinsă pe fire de aţă.

Nu vreau să cumpăr secrete din fân,
Vreau rânduiala să-nceapă cu noi,
S-aşternem puful poeziei în sân,
S-avem scara iubirii cu treptele moi.

Surâsul în pârg va curge prin mierea
Viselor noastre de-a fi împreună,
O clipă, o viaţă, desfată-i plăcerea
Iubirii sub soare, iubirii sub lună.

O carte vom scrie cu gânduri fierbinţi,
Sângele îşi va deschide izvorul,
O să strângem din ceruri îngeri cuminţi
S-aducă în noi şi versul, şi dorul.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul credinţei

În palma mea se află clipa
cu arome de primăvară
şi culoarea ochilor tăi
descântaţi cu iarba fiarelor
în vraja nopţii
luna îşi ascunde privirea
sub veşmântul de stele
privirile ard ca o torţă
în valul tăcerii.
Zâmbetul se desface în două
şi se prelinge
în apa izvorului îndrăgostit
se deschid cărări ce urcă
printre brazi
la a călugărului stâncă
unde floarea de colţ suspină
sub mângâierea licuriciului
iar clopotul îşi spune rugăciunea
în turnul de veghe al schitului.
În aer pluteşte sărbătoarea
oameni grăbiţi de dorul credinţei
privesc tăcerea din icoane
harul sfânt coboară din cer.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de fluturi

Cu aripi de fluturi
Leg sufletul meu
Pentru a călători
Spre steaua ce răsare
Pe valurile argintate
Ale apei ce curge în deşert.

Apoi, mulţumit de închipuire
Număr literele numelui tău
Şi ca-ntru-n joc
Îmi spun: "iese din valuri!"
Răsăritu-i în inima mea.
Aripi de fluturi se întind
Peste marea care
ÎNCEPE CU TINE.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela iubirii...

Cândva am cântat inima ta,
Am privit în ochii tăi,
Am luat din cer o stea
S-avem căldura razelor ei.

Acum, parcă-i concediu
În amintirea noastră,
Am avut incendiu
De inimă albastră?

Caut în amintire,
La capete de drum,
Măreaţa mea iubire.
Acum e praf şi scrum!

Aş vrea din depărtarea
Visului pierdut
Să găsim cărarea
Primului sărut.

În suflet să deschidem
Clipa cea târzie,
Din nou să o aprindem,
În candela iubirii,
Numită poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi în palme crăpate

Mama sădeşte lacrimi în palmele-i crăpate,
Din ele cresc cuvinte cu vertebre sparte...

Bazaltul albastru din munţi se cerne-n nisip,
Dorul de mamă se vinde-n icoane, ca chip...

Sfinţii din noi mor departe de ţară, departe,
Tricolorul rămâne în suflet, în pagini de carte...

În sângele fierbinte cresc doruri făr' măsură,
Se-ntoarce orizontul pe-a munţilor curbură...

La concertul durerii asist cu vertebrele sparte,
Mama sădeşte lacrimi în palmele-i crăpate...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încântare

Floarea sufletului, trifoi cu patru foi,
Iese din rubinul lacrimii sângelui din noi,
Adună aripi, le pune în zborul spre stele
S-aducă culori brodate în ochi cu picăţele.

Rouă aduce pe buzele tale, pline de grai,
Uimirea umblă desculţă prin iarba din rai,
Muşc adânc din plăcere, cu inima plină,
Prind luna în mâini să-i bem din lumină.

Râzi cu stelele-aprinse pe dinţi, râzi cât poţi,
Fericirea ne-aduce cândva, din veşnicie, nepoţi,
Împrejur statuăm petale-n buchet de lumină,
Pan din syrinx ne-ncântă cu melodia-i divină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia viselor

Prin nopţile mele pluteşti,
purtată pe ape tăcute
de visuri ce-mi spun că tu eşti
trimisă din lumi nevăzute.

Corabie-a viselor mele,
cu vele ce-atârnă molatic,
prin neguri ascunse de stele,
ce cauţi pe-un drum singuratic?

Te-atrage o zare ascunsă
de ceţuri domnind peste ape
sau mergi, de o vrajă pătrunsă,
spre zorii ce vin să se-adape?

Te-aştept să-ţi dezvălui misterul
în noaptea pe care-o alegi,
sau... pleacă şi-atunci, poate, cerul
m-alintă cu visuri întregi!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Eterna căutare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre inima nopţii cu iz de noroc

Dorm norii pe creştet de fagi,
Ochii s˗aprind în săruturi de foc,
Iubirea aleargă în gură cu fragi
Spre inima nopţii cu iz de noroc.

Maşina trişează prin curbe cu gropi,
Radare ascunse˗n viteză livrează
Bănet la agenţi sau poate la popi,
Timpul absurd în lacrimi visează.

Prelungul oftat aşteaptă ca˗n sân
Mama să afle că˗s bine, acasă,
Că Domnul din ceruri este stăpân
Pe turta de soare lăsată pe masă.

Paştele˗a pus norii pe creştet,
Iubirea mea e lumină şi˗i foc,
Alergăm pe drumul cel neted
Spre inima nopţii cu iz de noroc.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ram de poezie

Vreau să dorm în braţele viselor tale,
Noapte de noapte cu stelele-n cale...

Flori din livezi şi câmpii înflorite
Să adape iubirea cu stele-nverzite...

Să adunăm dorurile în inimi fierbinţi,
Să ne-mpărţim săruturi fără rugăminţi...

Să facem leacuri din iubirea noastră
Şi-n ea zidită luna ca fereastră...

Să fim în miezul nopţii doar o apă vie
Crescută-n nemurire pe ram de poezie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presară-ţi buzele...

Presară-ţi buzele cu rouă de stele,
Cu miere pură din dulcele alint
Şi vom trăi o noapte şi o viaţă
Iubind cu preţuire în farmec nesfârşit.

Presară-mi cu săruturi inima din mine,
Revarsă-ţi iubito plăcerile trupeşti
În sâni, în focul care arde-n noi
Şi vom trăi sub stele minunile lumeşti.

Presară-ţi buzele cu aripi de fluturi,
Mângâie-mi fruntea atinsă de vis,
Iubirea ţi-o dărui, te rog să mi-o dărui
Cât flacăra vieţii uşor ne-a cuprins.

Presară-ţi buzele cu rima poeziei,
Cu flori, cu avioane, cu tot prin ce trăieşti
Şi nu uita c-o boală ne cuprinde:
Iubirea dăruită în cerul cu poveşti!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire în Zodia Iubirii

REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII

Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg şi până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalţ zidire.

Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineţi culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Şi dorul nestăvilit de momente dragi.

Te-aud în şipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi şoptesc un basm de iubire,
Şi duc ecouri pe-ale vieţii hotare,
Cu tristeţe ce se scurge din privire.

Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
S-aprind focul iubirii prin nopţi cu lună.

Dar făclia iubirii cu tine s-a stins,
Când florile se ofileau în cunună.
Doar dorul mă-nsoţeşte în al nopţii vis,
Pe aripile lui să fim împreună.

Te aud cum mă strigai din trenul vieţii,
Ce-a traversat cândva, zodia iubirii.
Dar frânt mi-e visul în zorii dimineţii
Fără să cobori în gara fericirii.

Maria Filipoiu
Iunie. 2014

poezie de Maria Filipoiu din De dragoste şi dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!