De ce nu poartă gospodinele slip tanga?

Pentru că, după ce i-au purtat o vreme, nu pot face din ei cârpă de praf.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am fost mic, mic, mic am încercat să merg, iar mama mea mă ţinea lângă ea şi avea un capot de care eu mă ţineam foarte tare ca să pot să merg. Iar după ceva vreme ea a avut teribila înţelepciune să-mi dea o bucată de cârpă în mână. Şi în clipa aceea am început să pot să merg pentru că aveam iluzia capotului ei, iar eu am mers mai repede, mai frumos şi mai departe.

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârpă arsă

sufeream de pofte din ce în ce mai rare
şi din ce în ce mai ciudate
nu ştiu cum se face că într-o zi
mi-a fost dor de mirosul de cârpă arsă

am pornit aragazul şi am pârlit cârpa de bucătărie
până ce îngerul ce se ascundea în pata de ulei
a fumegat ca o candelă în mâinile mele
pline de pământ

mi s-au desfundat sinusurile, iar prin vidul timpanului
auzeam glasuri moi de arhangheli
cum curgeau în borcanele de zacuscă
din cămara obscură

o! miros divin de cârpă arsă
cădelniţează în mine măcar o miime
din eternitatea poliesterului

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul de cârpă

are demisia în buzunar
dar nu are demnitate
trage ceva şi urcă din nou
la volanul care târâie ţara
în prăpastie cu nonşalanţa
omului cârpă manevrat
de păpuşarii de peste tot
crede că are cazierul curat
după douăzeci de ani
de minciună şi frustrare
dispărut două zile din viaţa publică
atât cât a stat la puşcărie
revine la microfon şi ne spune
că nu va demisiona
nici nu s-a gândit la demisie
omul de cârpă nu e lăsat
să plece până nu-l eliberează
stăpânii lui care jefuiesc ţara
mai au nevoie de gunoaie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dodeskaden

Ce-aţi făcut cu nebunii din gări?
Măcar ei n-aveau limba de cârpă.
Saci cu pâine, sudoare, ţigări
şi tăcerea complice şi târfă.

I-au cam tras spre polul lor cald
institutele de binefacere?
Le-au extras de sub ţeastă smarald,
i-au păpat chiar în faza de coacere?

Om-vagon, bou vagon, palid tren
cu baloturi de silă şi ură.
Sunt copilul din Dodeskaden
cu ziare aprinse în gură.

poezie de Mircea Dinescu din Moartea citeşte ziarul (1989)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimpoaiele Galiciei

O, cimpoaie-ale Galiciei, când vine primăvara,
Cântaţi mai dulce decât privighetoarea din zăvoi!
Cântece vesele la-început, cântece triste-apoi,
Adânci ca marea care-şi boceşte popoarele de morţi, amara.

Cântaţi. Acesta-i anotimpul! Voioşi, ca stropii ploii zâmbitoare,
Dansaţi în ritm cu versurilor mele, golind nectarul din pahar;
Cum v-a repetat de-atâtea ori Ecleziastul, iar şi iar,
O, cimpoaie-ale Galiciei, există pentru toate-un timp sub soare! –

Vreme pentru semănat şi vreme pentru strâns recolta în hambar,
Vreme pentru-a ţese pânza şi vreme pentru destrămare,
Vreme pentru râs şi vreme pentru-a plânge-amar,
Vreme pentru speranţă şi vreme pentru disperare,
Vreme pentru logodnă şi vreme pentru a plodi,
O vreme pentru a te naşte şi-o vreme pentru a muri...

poezie de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc în secolul al XX lea

Trăiesc în secolul al XX lea
şi tu eşti aici lângă mine.
Când ai adormit erai tristă.
Nu am putut face nimic pentru a schimba
asta. M-am simţit neputincios. Faţa ta
este atât de frumoasă încât nu mă pot stăpâni
să n-o descriu – dar nu pot inventa nimic
pentru a te face fericită în vreme
ce dormi.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf

Zile din praf
Le ducem in spate
Aripi de seraf
Ne-abat de pacate.

O noua bataie
De-aripi de seraf,
Ne umple de zoaie,
Ne-neaca in praf.

Va veni candva
Si vantul va sta
Frumosul perdaf
Din aripi de seraf
Va fi plin de praf.

poezie de Andrei Ghita (20 iulie 2007)
Adăugat de Andrei Ghita
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-au ridicat statuie în timpul vieţii şi i-au dărâmat-o după moarte.

aforism de Mihail Mataringa (10 martie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o vreme (II)

După o vreme înveţi că dacă stai lângă cineva pentru că-ţi oferă un viitor bun
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei dori să-ţi recuperezi propriul trecut.
După o vreme înţelegi că doar cine este capabil să te iubească
aşa cum eşti, cu toate lipsurile tale, fără intenţia de a te schimba,
te poate face cu adevărat fericit.
După o vreme înveţi că dacă stai lângă cineva
doar pentru a-ţi uşura singurătatea,
vei sfârşi iremediabil prin a nu mai dori să vezi deloc acea persoană.
După o vreme înveţi că prietenii adevăraţi sunt puţini
şi că cine nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu,
se va trezi înconjurat de făţarnici.
După o vreme înveţi că vorbele spuse la mânie
continuă să-i întristeze pe ceilalţi întreaga lor viaţă.
După o vreme înveţi că toată lumea îşi poate cere scuze,
dar iertarea vine doar de la inimile mari.
După o vreme înveţi că dacă îţi jigneşti profund un prieten
se poate întâmpla ca prietenia voastră să nu mai fie niciodată aceeaşi.
După o vreme realizezi că deşi eşti fericit cu prietenii din jurul tău,
tânjeşti după cei pe care i-ai abandonat.
După o vreme înţelegi că fiecare experienţă trăită
alături de cineva este irepetabilă.
După o vreme realizezi că oricine umileşte sau dispreţuieşte
o altă fiinţă omenească va suferi curând aceeaşi umilinţă şi acelaşi dispreţ.
După o vreme înveţi să-ţi croieşti drumul astăzi,
pentru că poteca zilei de mâine nu există.
După o vreme înveţi că grăbind, îmbrâncind lucrurile să se întâmple
nu faci decât să obţii un rezultat diferit de cel pe care ţi-l doreşti.
După o vreme realizezi că mai binele nu locuieşte în viitor,
ci chiar în acest minut.
După o vreme realizezi că, exact în clipa când eşti fericit cu cei din jurul tău,
ţi-e dor de cei absenţi.
După o vreme înveţi să ierţi şi să ceri iertare,
să mărturiseşti că iubeşti, că ţi-e dor, că îţi trebuie ceva,
că ai nevoie de prieteni – pentru că în cavou
acestea toate nu au nici un înţeles şi-i deja prea târziu.
Nu lăsa nimic şi niciodată să se întâmple prea târziu.
Dar, din nefericire, numai după o vreme...

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpuşa de cârpă

Eu cred că Fiinţa
e o păpuşă de cârpă,
nu de carne
o umplem trăind, ce-i drept
devenind una dintre înfăţişările noastre
preumblătoare,
doar atât!
........................................
eu cred că venim pe lume
doar să ne surprindem batrâni
întrebându-ne aproape derutaţi...
cine-i copilul din oglindă?
şi... începem încet, încet!
să murim
să ne dresăm emoţiile
şi să ne cuminţim gândurile,
exact până-ntr-o zi...
când viaţa, cea in genunchi căzută
îşi dă sonorul la minim
şi se retrage în sine!
ca o păpuşă de cârpă
prin pădurea de oameni... pierdută!

06.08.2019

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi (6 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trebuit să fac un efort ca să-mi aduc aminte cu m-am purtat cu un olog. Şi asta pentru că m-am purtat cum se cuvine, adică bine. Faptele bune nu pot şi nu trebuie să ne bucure. Bucuria, binele nu se află în fapte, ci în liniştea, în libertatea pe care ne-o aduc.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când el

o place mult pe ea
în praful de afară
mult praf
purtat de vânt
şi
şi
de copitele cailor care te duc
la cazinoul unde pierzi tot
chiar şi viaţa după o descărcare
de colt sau de puşcă henry
fumul în interior
praful în exterior
filezi cărţile atent
şi
şi
te abţii să nu trişezi
ea a încercat să-şi scoată
o carte din manşetă
noaptea a vrut s-o întindă
cu portofelul tău plin
n-o denunţi o săruţi
la masa de joc un bandit
joacă ultimul dolar cu pălăria
pe ochi sfidând norocul
un colt sare din toc
ameninţă un jucător trişor
ea îl place pe el
deşi nu se potrivesc
e obraznică pentru bani
se pot citi cărţile în ochii
albaştri se văd aşii de cupă
şi de treflă
o mână lunecă spre un pistol
când el o place prea
mult pe ea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme cerul întârzie, o face spre binele nostru. În vreme ce pledăm stăruitor în rugăciune, răbdarea ni se oţeleşte, umilinţa ni se adânceşte, iar ţelurile ne sunt clarificate şi purificate de zgură. În vreme ce uşa stă zăvorâtă, învăţăm să cerem şi să umblăm "după darurile cele mai bune".

citat din George A. Buttrick
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte ca infractorul Liviu Dragnea (vătaful PSD-ului) să intre la puşcărie, premierul Vasilica Dăncilă era o cârpă în mâna unui singur om: Dragnea. Acum este o cârpă în mâinile mai multora.

aforism de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (4 septembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să mă semnez în inima unui om cum pot să scriu cu băţul pe nisip. După o vreme totul se va şterge.

Alexandru-Daniel Cenuşă
Adăugat de Alexandru-Daniel Cenuşă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată să nu întrebi oamenii ce poţi face şi ce nu poţi face tu. Pentru că îţi vor răspunde, de fiecare dată, doar cu ce pot face şi ce nu pot face ei.

Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu necuvântătorul

eu şi marea mea de cuvinte
mă spăl cu cuvinte, respir cuvinte, mănânc şi visez cuvinte
mă-îmbrac în cuvinte şi de adio mă ofer ofrandă
cuvânt pe cerul gurii

din aer strâng lumini şi praf de stele
respir praf de stele, mănânc praf de stele,
mă spăl cu praf de stele
şi moartea mă preface-n praf de stele

în mâna dreaptă am cuvântul ce va naşte iar cuvinte
în mâna stângă-am strâns un pumn de praf de stele
lumină scriu cu praf de stele
şi nu ştiu de cuvintele sunt ale mele

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câtă vreme suntem sănătoşi, nu existăm. Mai exact nu ştim că existăm. Bolnavul suspină după neantul sănătăţii, după ignioranţa de a fi; clipă de clipă, el este exasperat de conştiinţa că are tot universul în faţă, fără nicio posibilitate de a face parte din el, ori de a se risipi în el. "Nu mai pot întreprinde nimic pornind de la mine însumi. Mai degrabă să pleznesc ori să dispar decât să continui astfel," îşi spune el.

Emil Cioran în Eseuri
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot...

Nu pot ierta predicatorii urii,
pentru că NU POT UITA:
tânărul împuşcat în faţa mea la revoluţie,
când trecea strada să aduca un litru de lapte
mamei lui imobilizată la pat!
Pentru ca nu pot uita bocancii primiti de la mineri,
bebelusii care au murit la Maternitatea Giulesti,
si fabricile vandute pe nimic,
in timp ce batrana de la etajul intai murea in frig,
pentru ca nu isi permitea sa învârtî rotiţa de la calorifer!
Nu pot ierta pt ca nu pot uita si pt ca mi-e rusine
cu politicienii care nu fac nimic pentru oameni
si totul pentru gastile care i-au trimis in Parlament!
Mi-e rusine pentru toti oamenii buni si frumosi,
care inca spera sa cladeasca,
printre hotii si demolatorii din Tara lor!
Mi-e rusine cu pseudo televiziunile nationale "de stiri"!
Ma revolta minciunile politicienilor,
josniciile, ochelarii cu o lentila si cariile cu strungareata.
Mă revoltă că nu îmi pot apara bunicii de hoţii din sat,
Nu-mi pot apara parintii de mizeria din spitale
Şi nici copiii de prostia din manuale!

poezie de Dan Todirică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverenţe

De la o vreme
ne pricepem cel mai bine
la reverenţă.

Curtenitor,
ni se aruncă-n spate
păpuşi de cârpă
clipocind în albia alintului.

Dragilor, e vânătoarea ineditului!

Azi, păşim în noi
peste băltoacele rămase
după ploaie
(viclene ochiuri de cer,
ce ne cer).

Într-un triaj imens
bliţuri flămânzite
scânteiază
când ni se deschid
în faţă
sertare reci, cu săruturi.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!