Nu pot...
Nu pot ierta predicatorii urii,
pentru că NU POT UITA:
tânărul împușcat în fața mea la revoluție,
când trecea strada să aduca un litru de lapte
mamei lui imobilizată la pat!
Pentru ca nu pot uita bocancii primiti de la mineri,
bebelusii care au murit la Maternitatea Giulesti,
si fabricile vandute pe nimic,
in timp ce batrana de la etajul intai murea in frig,
pentru ca nu isi permitea sa învârtî rotița de la calorifer!
Nu pot ierta pt ca nu pot uita si pt ca mi-e rusine
cu politicienii care nu fac nimic pentru oameni
si totul pentru gastile care i-au trimis in Parlament!
Mi-e rusine pentru toti oamenii buni si frumosi,
care inca spera sa cladeasca,
printre hotii si demolatorii din Tara lor!
Mi-e rusine cu pseudo televiziunile nationale "de stiri"!
Ma revolta minciunile politicienilor,
josniciile, ochelarii cu o lentila si cariile cu strungareata.
Mă revoltă că nu îmi pot apara bunicii de hoții din sat,
Nu-mi pot apara parintii de mizeria din spitale
Și nici copiii de prostia din manuale!
poezie de Dan Todirică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre revoltă
- poezii despre politică
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre televiziune
- poezii despre stomatologie
- poezii despre sat
- poezii despre revoluție
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.