Coloană glorioasă, ce susține...
Coloană glorioasă, ce susține
Speranța noastră și latinul nume,
Pe care-n drumu-i n-a fost a-l supune
Iupiter cu furtuni de groază pline;
Aici palate nu-s, ci-aici mi-i bine,
Că am alături pinii și stejarii,
Și iarba verde, și-ncă munții, marii, -
Și muza triumfând aicea vine.
Gândirea clară către cer s-avântă
Și-n dulcea umbră-a nopții se aude
Privighetoarea, cântul trist ce-și cântă;
Din inimă Amorul îi răspunde,
Ci plină nu-i plăcerea asta încă,
Căci tu, Seniore, ești pe nu știu unde.
sonet de Petrarca din Antologia de poezie universală (2004), traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre stejari
- poezii despre privighetori
- poezii despre plăcere
- poezii despre palate
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
- poezii despre munți
Citate similare
Vino s-asculți privighetoarea
Vino, iubito, vino-n zăvoi
În vad ne-așteaptă vâltoarea
Plete de sălcii curg peste noi
Și cântă privighetoarea.
Vino, privighetoarea cântă
Din piculină și din nai
Și trilurile ei ne-ncântă
Ca-n vraja unei nopți de mai.
Vino, privighetoarea cântă
Sublim asemenea lui Orfeu
Cu toate că ne înspăimântă
Soarta acestui semizeu.
Vino, privighetoarea cântă
Ea știe ce și pentru cine
Dar cântecul ei mă avântă
Seară de seară către tine.
Vino, privighetoarea cântă
Povești duioase de amor
Și melodia ei se-mplântă
În inima plină de dor.
Vino, privighetoarea cântă
Cu-atâta dor, cu-atâta foc
S-avem, atâta ne frământă
O picătură de noroc.
Vino, privighetoarea cântă
Cu pasiune și talent
Iubirea noastră pură, sfântă
În timp ce te alint decent.
Vino, privighetoarea cântă
Să cazi în vraja lui Morfeu
Iar inimile își cuvântă
Când tu visezi la pieptul meu.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre talent
- poezii despre spaimă
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dansând în noapte...
Nu pot să dorm, am pe balcon un greier,
ce cântă, toată noaptea, la vioară,
cu cântul lui eu viața o cutreier
și gândurile-mi zburdă pe afară...
Strâng gândurile, vreau să le țin bine,
dar unul scapă și-n trecut se duce,
nu vrea să stea alăturea de mine
și nicidecum nu vrea ca să se culce...
Ies pe balcon în noaptea asta clară,
o Lună plină sus pe cer tronează
și-n briza răcoroasă de sfârșit de vară,
fără să vreau, picioarele dansează...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vioară, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre somn, poezii despre sfârșit sau poezii despre picioare
CXXXII
De nu-i iubirea ce eu simt, ce-i oare?
Iar dacă-i ea, mă-ntreb ce e iubirea?
E-un lucru rău? De ce-i râvnesc rănirea?
E-un lucru bun? Atunci de ce mă doare?
Cum plâng când cer plăcerea arzătoare?
De n-o doresc, la ce-ar servi jelirea?
Cum poți atât când nu-ți dau consimțirea,
o, rău plăcut, o, moarte-nvietoare?!
Iar de consimt, eu plâng pe nedreptate.
În barca fără cârmă stau cu plânsu-mi;
furtuni pe mare vin să se aștearnă.
Ușor de-nvățături, greu de păcate,
așa încât nu știu ce vreau eu însumi,
mi-i vara frig și ard în plină iarnă.
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Petrarca despre plăcere, poezii despre plâns, citate de Petrarca despre plâns, citate de Petrarca despre iubire, poezii despre iarnă, poezii despre dorințe, citate de Petrarca despre dorințe sau poezii despre bărci
Tu ești poet
Eu vreau cântări de veselie.
Că tu ești trist, ce-mi pasă mie?
Nici vreu să știu de ce te doare,
De grijile ce te frământă,
De inima ta care moare...
Tu ești poet, deci cântă.
De te urăsc, de te sfâșie
Vrăjmașii tăi, ce-mi pasă mie?
Zâmbind, tu rănile-ți ascunde,
Și-n stele sufletu-ți avântă,
Cui te lovește, nu-i răspunde...
Tu ești poet, deci cântă.
De-ți plâng ai tăi, în sărăcie,
Și-i vezi murind, ce-mi pasă mie?
Tu du-mă-n alte lumi, senine,
Căci singura-ți chemare sfântă
E să mă-nveselești pe mine;
Tu ești poet, deci cântă.
Iar dac-un vânt de nebunie
Peste viața ta pustie
S-abate pentru totdeauna,
În noaptea care te-nspăimântă
Privește stelele și luna
Surâzător, și cântă.
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre vânt, poezii despre sărăcie sau poezii despre poezie
Alături de Tine...
Alături de Tine pășesc către mâine
Și masa mi-e plină... am apă și pâine...
Cu Tine alături furtuni biruiesc
Căci Tu mă înveți să iert... să iubesc...
Alături de Tine pășesc prin credință
Căci Tu lași putere în slaba-mi ființă...
Alături de Tine mai fac încă-un pas
Spre țara eternă, pe drumul rămas...
Cu Tine alături mi-e plânsetul cânt
Născut din izvorul ascuns în Cuvânt...
Altarul e-n clocot.... veșmântul curat...
Alături de Tine sunt fiu de-Mpărat!
poezie de Maria Luca din Clocot de cuvinte (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre învățătură, poezii despre viitor, poezii despre pâine, poezii despre naștere, poezii despre iertare sau poezii despre cuvinte
Tu
Unde nu-i libertate
tu ești libertatea
Unde nu-i cinste
tu ești cinstea
Unde nu-i căldură
apropiere de la om la om
tu ești apropierea și căldura
inimă a lumii fără inimă
Buzele tale și limba ta
sunt întrebare și răspuns
în brațele tale și-n poala ta
e ceva ca liniștea
fiecare plecare de lângă tine
se-ndreaptă spre revenire
Tu ești un început de viitor
inimă a lumii fără inimă
Nu ești articol al credinței
și nici filosofie
nu ești regulă și nici posesie
de care să mă țin
Tu ești om viu
tu ești o femeie
și poți să greșești să te îndoiești și să fii bună
inimă a lumii fără inimă
poezie de Erich Fried
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre început, poezii despre greșeli, poezii despre filozofie sau poezii despre femei
Autorul către cartea sa
Hai, cartea mea, la drum, deschide poarta, hai,
Cu frâul liber treci prin teama din răscruci
Și mergi cu fruntea sus, și faima ta s-o duci,
Făcând și praf cu mersu-ți în calea care-o ai.
Pornește, deci, că-aud cum vin din urmă, vai,
Ai mei urmăritori neistoviți în munci
Și gata să-mi întreacă și-ardoarea mea de-atunci,
Când ai la prima cursă înaripații cai.
Ba nu, oprim aicea, ca să rămâi ce ești.
Deși am foc în sânge, și-ncă tărie am
În piept și în picioare, ca să mai pot să-alerg,
Oprim aicea, carte, că-avutul din povești
Nu-l vreau, nici supărare la inimă nu am
Când vin și cântă alții și laurii-și culeg.
sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre sânge, poezii despre supărare, poezii despre muncă sau poezii despre frică
Dulcea mea copilărie
Dulcea mea copilărie,
Nu te voi uita nicicând,
Tu ești ca o floare pe câmpii,
Eu te voi purta mereu în gând.
Dulcea mea copilărie,
Ce frumoasă tu ai fost,
Eu te chem din nou la mine,
Dar nu are niciun rost.
Căci vremea trece, vremea vine.
Viața e scurtă cum e ea
Și tu te duci de la mine,
Ramâi cu bine, copilăria mea.
poezie de Vladimir Potlog (25 aprilie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, citate de Vladimir Potlog despre copilărie, citate de Vladimir Potlog despre viață, poezii despre gânduri, citate de Vladimir Potlog despre gânduri, poezii despre frumusețe, citate de Vladimir Potlog despre frumusețe, poezii despre flori sau citate de Vladimir Potlog despre flori
Muza
M-ascund în timpuri
de mult uitate
și frământate
iluzii strâng,
îmi pierd privirea
în zări pătate
și minunate
aripe frâng.
Cu șevaletul
îmi plimb amorul,
pictându-mi dorul
plutind hoinar,
aprind speranța
găsind izvorul
în visătorul
poetic dar.
Apare muza
și călăuza
îmi ia penelul
din loc uitat,
tu ești modelul
eu menestrelul
și-n albul pânzei
dorul visat.
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre plimbare, poezii despre dor sau poezii despre alb
Dependenta
Eu nu știu fără tine cum se cântă
când se așază-n portativ diezi
de râs înalt și nu știu cum cuvântă
glasul iubirii... Zborul mi-l retezi
de-mi iei nemărginirea ta albastră
și-mi lași doar o fărâmă de apus
să-mi îmblânzească cerul din fereastră.
Și nu știu fără tine cât s-a spus
din gândul alb al iernii fără nume,
din cel al verii, încă auriu,
din cel lăsat pe margine de lume
să pârguiască roade de pustiu.
Nu știu măcar de unde până unde
hotarele poveștii se întind
căci fără tine răspândesc secunde
de timp confuz și-n zbucium mă aprind...
poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zbor, poezii despre vară, poezii despre secunde sau poezii despre râs
Când cântă un creștin, pe pământ se aude o voce, dar în cer se aude o inimă.
aforism de Corneliu Mirăuți
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre voce, aforisme despre muzică, aforisme despre inimă sau aforisme despre creștinism
Pagină de viață
Ești pagina goală...
pe care scriu
și o umplu, cu cerneală.
Ești pagina goală...
care-mi suportă rima
așa șchioapă cum e ea.
Ești pagina goală...
pe care-mi aștern,
amorul.
Ești pagina goală...
pe care o înpart cu,
muza.
Ești muza din poeme,
ești amorul din visuri,
ești rima cea șchioapă
ce moare de dorul...
cernelii.
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte
De ce-aș fi trist?
De ce-aș fi trist, că toamna târzie mi-e frumoasă?
Pridvoarele-mi sunt coșuri cu flori, ca de mireasă.
Fereastra mi-este plină
De iederi împletite cu vine de glicină.
Beteala și-o desface la mine și mi-o lasă,
Când soarele rămâne să-l găzduiesc în casă.
O prospețime nouă surâde și învie
Ca de botez, de nuntă și ca de feciorie.
De ce-aș fi trist? Că pacea duioasă și blajină
Mă duce ca o luntre prin liniști de lumină?
E un surâs și-n vraful de cărți, să mă alinte.
Vieți noi tresar vioaie din foste oseminte.
Văd frunza că scoboară din ramuri câte una.
Le ruginise bruma, le argintase luna.
Aud și grânguritul de dragoste cu jele,
Oprit cu porumbeii pe coama casei mele.
Luceferii de noapte, scăpărători, i-adun
Din cerul ca o coadă deschisă de păun.
Singurătatea-mi doarme, culcată-n somn alături,
De-a lungul, între paturi.
Mă-ntreba câteodată, trezită dintr-un vis:
- "Ești tot aici cu mine și tot cu mine-nchis?"
Nu mă sfiiesc de dânsa, nici ei nu-i e rușine
Că fuge să se-ascundă de lume lângă mine.
De ce-aș fi trist? Că nu știu mai bine să frământ
Cu sunet de vioară urciorul de pământ?
Nu mi-e clădită casa de sită peste Trotuș,
În pajiștea cu crânguri? De ce-aș fi trist? Și totuș...
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre toamnă sau poezii despre sunet
......Și nu mai ajung
Pădurea îmi plânge cu frunze de-aramă
Și tot ce-a fost verde în vânt se destramă
E toamnă târzie și încă m-aștepți
Mi-e gândul pierdut și pașii incerți
Mă-ndrept către tine, fac pași înapoi
Și nici nu mai știu cum e să fim doi
Mă-nvălui în temeri și mari îndoieli
Și văd doar iubiri ce-mbracă spoieli
Sau pofte ce lasă în urmă uitare
Mă-ndrept către tine c-un semn de-ntrebare...
Mă-ndrept către tine și nu mai ajung
Ești tu prea,, departe''.... ori drumu-i prea lung?!
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre poftă
Furtuni de vară
De-a fost iubirea noastră pătimașă
Nu înțeleg de ce dureri am împărțit,
Dacă în noi s-au descompus din fașă
Cum ne-am dorit, ne-am și-amăgit!
Dansam cu tine cu ochii-n lacrimi,
Când mă strângeai simțeam că s-a sfârșit,
S-au risipit fiorii plin de patimi,
Să reaprindem focul n-avem chibrit...
De-a fost iubirea plină de otravă,
I-am dat ca antidot stropi de cerneală,
Cu inima albastră și bolnavă
Între noi s-a întins o plajă goală...
De ce în ochii mei tristețea se ascunde,
Când sunt aici, iar tu pe unde ești?
Nirvana noastră nu răspunde
Și împăcarea ține de povești...
Te-ai dus lăsându-mi cântecul povară
Să-alergi cu beduinii prin pustiu,
Adunai nisipul pentru o zi de vară,
Dacă erai nebun, nici eu nu știu!...
Când glasul inimii o să te cheme
Te-aștept să întorci albatroși din drum,
Vom ducem nopțile de vară în extreme
Și vom renaște pe nisipul verii...
ca pasărea din scrum!...
poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre plajă, poezii despre ochi, poezii despre nisip sau poezii despre nebunie
Novembre
Nu-i soare nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineață nu-i nici amiază
Lipsesc reperele în plină zi
Nu-s zori nu-i nici amurg
Nu-i pe cer, albastră, nicio rază
Nu-i drum nu-i stradă nici bordură vizavi
Bulevardul n-are sfârșit, nici început
Arcurile clădirilor au dispărut
Nicio turlă n-are acoperișul scut
Nu s-arată fața niciunui cunoscut
Nu-s gesturi de politețe la vedere
Nu-i niciun semn de recunoaștere, doar tăcere!
Nu-s surse de locomoție călătorii-s lipsă,
Nu-s semne unde duce drumul e-o eclipsă
"Accesul interzis" pe pământ și pe marea-ntinsă
Nu sunt poștași nu-s nici cutii poștale
Nu-s vești de pe coastele din depărtare
Nu-i parc nu-i scuar nici fete plimbărețe
Nu-i anturaj nu-i nici noblețe
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un confort în membre
Nu-i umbră, nu-i lumină, nu-s albine, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!
poezie de Thomas Hood, 1799 - 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poștă, poezii despre tăcere, poezii despre sănătate, poezii despre parcuri, poezii despre miezul zilei sau poezii despre lumină
Doamna de la etaj
Se aud pași rari în noapte
Pe strada din fața blocului
Sunetele nopții sunt deșarte
Zărindu-se lumina geamului
Și ca-n fiecare seară
Femeia privește cerul
Aprinzând o țigară
Resimte misterul...
Iar luna veghează
Doamna de la etaj
Și gândirea ei luminează
O inima plină de curaj
O idee, o scânteie își face loc
În mintea doamnei unde sunt
Secretele faimei și ca un joc
Mai creează un veșmânt:
" Știu că mii de gandiri
Pline de speranță
Atrag aprecieri, priviri,
Când lucrurilor le dau viață
Jocuri relaxante și plăcute
Au fost de Dumnezeu făcute
Ani întregi să dureze
Prin cel ce știe să viseze
Astăzi puțini sunt oamenii
Ce știu să pătrundă visele
Iar frica de a evolua
Le îngheață puterile
Căci spaima dispare
Când crezi în tine
Doar să ai încredere
În forțele divine. "
Așa doamna gândise
Și pe foaie se născuse
Un tandru și modern veșmânt
Al femeiei cu sâni ce sunt
Acoperiți de materialul
Transparentei bluze
Lăsând imaginația și gândul
Să te poarte către ale ei buze.
Diva doamnă privește ceasul
Lăsând oboseala să-i închidă pleoapele
Și aude glasul
Îngerilor din oglindă, ce porți, aurii, au să deschidă.
poezie de Cristian Harhătă (2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre îngeri sau poezii despre încredere
Vis rătăcit
-Ce faci? Știu, ți-am lipsit. Am fost plecat
Prin dimineți lipsite de culoare,
Cu nori mânați prin lumea asta mare
De amintiri ce, iar, s-au răsculat
Și, agățat de franjuri stând să cadă,
Atent la ce spun ei, nu ce simt eu,
M-am transformat, un timp, în curcubeu
Trimis de cer cu ultima zăpadă.
Eram de un albastru-sângeriu,
Străpuns, din loc în loc, de câte-o rază
Din amintiri ce drumu-i fragmentează
Cu pete de un negru-cenușiu.
Eram... nu eu, acela! - o nălucă
Ce-și rătăcise pașii într-un vis
Și-i îndrepta... nu înspre ce-a promis,
Ci pe alt drum, departe să îl ducă.
Am revenit. Ce faci? N-a fost ușor!
Mă mai iubești? Ți-e teamă? Ți-a fost dor?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre promisiuni, poezii despre nori sau poezii despre dimineață
Iubirea mea are un nume
Iubirea mea are un nume
Pe care numai eu îl știu
Și-n nopțile când dorm târziu
Îl tot repet în rugăciune.
Adorm și-n inimă-mi rămâne,
E oaza mea într-un pustiu,
Iubirea mea are un nume
Pe care numai eu îl știu.
Deopotrivă se supune,
Cum eu supusă vreau să-i fiu,
Toți laurii să îi adune
În urma celor ce îi scriu.
Iubirea mea are un nume.
rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre oaze
Iarba
Iarba verde, iarba grasă
Crește - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou crește - mai frumoasă.
Privesc crucile-nnegrite
Și mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrănește
Și ce-i, Doamne, viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Suflă vântul
vârfuri sună
Greierii prin fân adastă
.
Se duc zile, nopți cu lună
Ce mister e viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Trudă zilnică, sudoare
Viață de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Tainice iubiri și teamă
Zbor își iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă
Și-atunci, ce e viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Se duc veacuri în neștire
Nasc speranțe-n lumea vastă -
E-un suiș spre coborâre
Deci, ce este viața noastră?
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din noi va crește iarba.
Iarba verde crește deasă
Peste trup peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă
Căci aceasta-i viața noastră:
Joc stupid de-a baba-oarba
Pân din toți va crește iarba
Pân iubita va fi baba
Până baba va fi iarba.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre prostie