Piatra cioplită nu rămâne la pământ.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra Soarelui

Pământul sub el ascunde,
Fel de fel de piatră rară.
Una, după cum se-aude,
Este chiar piatra de moară.
Alta-i de granit, e mare.
Este piatra cea mai tare.
Una-i neagră, alta-i albă,
Se poartă-n formă de salbă.
Alta-i stâncă neclintită,
În ea crucea e cioplită.
Unele sunt scumpe perle,
Le poţi purta ca mărgele.
O alta are grad înalt
Şi se numeşte diamant.
Dar cea mai scumpă omului
Este Piatra Soarelui.
De mii de ani o căutăm
Şi niciodată n-o aflăm.
Piatra Soarelui, cea rară,
Pentru noi e o comoară.
Cu ea putem ca să vedem
Ce este dincolo de cer.
Dezlegăm orice blestem,
Nimic nu mai e mister.
Cu ea putem descoperi
Enigma Universului.
Iar pe pământ putem grăbi
Prezentul viitorului.

poezie de Dumitru Delcă (2 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet ascuns

Cioplită c-o daltă, cu pletele-n vânt,
Eşti ruptă, desprinsă de lumea creştină,
Statuie ce-n visuri e tot rădăcină
Iubită de-un suflet ascuns în Pământ

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai o mie de motive să recunoşti că nu te-ai născut înainte şi după naţiune, ci eşti o parte din piatra din care s-au născut păsările şi I n f i n i t a t e a lui Brâncuşi. Piatra a sfidat furtunile, rămânând pe loc, iar părţi din ea au devenit infinit şi zbor sub dalta sculptorului. Naţiunea înseamnă putere: pământ de care nu poţi fugi ca de o iubire eşuată, pământ pe care nu-l poţi înstrăina unor visuri de împrumut, că n-ai să te maturizezi niciodată.

Camelia Opriţa în Aşa am învăţat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa cât de mare vine, piatra tot în vad rămâne.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa aduce

Apa aduce piatra
Piatra aduce focul,
calăul depune jurământ
întinde mâna focului.

Apa a adus piatra,
piatra a lăsat în urmă focul,
focul cuprinde palma
unuia dintre noi.

poezie clasică de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să fim români

Să dai mâna iar române
e un fel de bună ziua
ape trec piatra rămâne
nu bate munţii cu piua

E un fel de bună ziua
pui cuvinte şi cresc nori
omul ăsta-i dus cu piua
dacă vrei poţi şi să zbori

Pui cuvinte şi cresc nori
ape trec piatra rămâne
hora noastră-n trei culori
să dăm mâna iar române

E un fel de-a spune hai
dincolo de iad şi rai

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie că-i vorba de stânci îngrămădite de natură în epocile geologice, după cele din urmă convulsii ale solului, sau de construcţii datorate mâinii omeneşti, peste care a trecut suflarea timpului, ele seamănă oarecum, privite de la o depărtare de câteva mile. Piatra brută sau ceea ce a fost piatră cioplită se confundă cu uşurinţă. De departe, aceeaşi culoare, aceleaşi devieri ale liniilor, în perspectivă, aceeaşi uniformitate de nuanţă sub patina cenuşie a secolelor.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

O parte de istorie rămâne pe pământ sub formă de geografie iar alta intră în pământ şi devine arheologie.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Istorie (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi am atins piatra

apoi
am atins piatra smulsă deşertului
şi nisipul viitoarelor deşerturi
mi s-a lipit de degete
fire de nisip
şi de memorie
în armonie minerală
memorie întoarsă
faţă în faţă
piatră deşert
în uitare-memorie
zi şi noapte
sub piatra cea roşie
se aşterne un strat de praf roşu
piatra se înconjură de viitorul deşert
zi şi noapte
sub piatra verde
se aşterne un strat de praf verde
piatra se înconjură de viitorul deşert
noapte zi
sub piatra roz
se aşterne un strat de praf roz
zi noapte
noapte zi
se aşterne viitorul tuturor pietrelor

poezie de Marlena Braester din Uitarea dinainte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

uneori, viaţa îmi pare
o tragică farsă
încerc să accept o logică
ridată de taine
fotosinteza ierbii
floarea de colţ şi durerea
pietrei ce-o naşte
de ce zboară frunzele
perpetuând anotimpuri
simte căldură fulgul de nea
nu ţi se pare mister
lacrima, plânsul?
ce umbră poartă canoea
cioplită din inima
unui mesteacăn
şi mâna cioplitorului
de ce-o aruncă în marea
adâncă, întunecată?
sfidând logica
întreb
ce simte lemnul
sărutat de apă
şi piatra
şi iarba
şi fulgul de nea?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Se destrăma făptura ei cioplită
Cu dalta nebuniei unui gând
Ce îşi făcea cărare-ntr-o ispită
Pe care o-ntâlnise de curând.

Ea îl vedea albastru, poate verde,
Şi îi părea ales şi de păstrat,
De prins grăbit, cu grijă de-a nu-l pierde
Cât încă nu-i un gând întârziat.

Atât era: ispită şi-o cărare
Pe care el trecea în drumul lui
Spre zări de-apus, departe,-n lumea mare,
El, gând stingher şi gând al nimănui.

Furtună-a fost, cu vânturi de-ntuneric,
Tornadă răsărită-n o clipită,
Purtând nisipul negru, luciferic,
Şi destrămând făptura ei cioplită.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elipsă cioplită în rimă potrivită

Stelele dorm noaptea toată
Peste-o cuşmă de zăpadă,
Eu fac focul să le-aprind,
Ele îmi surâd, sclipind...

De rotirea lor în noi,
Ne spălăm cu fulgi şi ploi,
De dorul beţiei mele
Pierd urmele către stele...

Tu m-aduni, îngenuncheat,
Sprijinit de al tău gard,
Mă întinzi pentru-ncălzire
Sub o pătură subţire.

Mă-ncălzeşti cu un sărut,
Mă învârţi în aşternut,
Îmi arăţi că tu eşti stea,
Focul din inima mea...

Ard. Eşti steaua mea de noapte,
Împărţită-n mii de şoapte,
În elipsa mea cioplită
Pentr-o rimă potrivită!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia în concepţia filozofului

Printre multe-n lumea asta,
Filozoful nu se-nşeală,
Că-i rămâne tot nevasta
Piatra grea, filozofală.

epigramă de Petre Chiva-Coadă din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra pe care o refuză zidarul va fi piatra de hotar.

citat din Bob Marley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra pe piatra

piatra pe piatra nu va mai sta sangele tau
lucru de mana fara ochiuri
trage neonul de sub pleoape
sa-ti iasa indicatia dureroasa
a Luminii
nu-mi mai baga in ochi neajunsurile
psihologiei
nu ma intereseaza
nici meritele
aruncaturii de bat
sa ti-l apportez m-am saturat
n-are nici o meteahna oboseala mea
si nici tanar nu mai sunt, dar nici tu
n-ai habar ce vrajeala zace in acest calup de informatii
desarte

poezie de Corneliu Neculea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel Pegas

Acel Pegas cunoscut,
Ca fiind şi Carul Mare,
Se roteşte neîntrerupt,
În îndepărtata zare.

Nu am făcut un clasament,
Ca să-ţi aleg o cântare,
Dar ca simplu eveniment,
Pentru mine eşti CEA MARE.

Nu-ţi fac statuie din aur,
Nici cioplită în granit,
Vei rămâne al iubirii faur,
Mergând cu mine în Infinit.

Împreună pe acelaşi drum,
Sprijină-te pe al meu braţ,
Lasă-mi al tău parfum,
Să-l absorb cu nesaţ.

poezie de Mihai Leonte din Armonii majore
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra

Văzură-n clişeu că are
La rinichi o piatră mare
Şi, după ce-l operară,
I-o făcură... funerară.

epigramă de Gheorghe Burduşel din Puntea Suspinelor (6 martie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire ascunsă

aşezându-mă lângă gândul tău,
simţeam o rotativă plecare
spre o senzaţie de vide inelare...
într-un fel ciudat şi disciplinat eu,
până-n metafizicele înăsprite
şi chiar de nimic ele supravegheate.
treceam pe lângă o lună înstărită,
rotund electrificată,
atentă la articulaţiile oblice
ce spre neajunsuri scânceau.

mă întrebam unde mi-am lăsat în timp gardul
camuflat de răsuflările castanilor cu şanse
până-n talpa blocului ţipător,
într-o absenţă de îndârjită melancolie;

încă sufăr că statornicia orbitelor
nu mi-a îngăduit să-ţi spun,
de mansarda plecată
printr-o pădure de secrete
după lunga noastră iubire,
cioplită de uitare
dincolo, dincoace, cioplită.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prieten bolnav de pietre la ficat, în cură la Călimăneşti

Bea la apă ne-ncetat
Dar oftează disperat
Şi mereu într-una spune:
Apă beau... piatra rămâne!

epigramă de Dion Mardan din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra

Material ca piatra nu-i
Şi-o coborâm din vârf de munţi,
Să facem celor mari statui...
Ori s-aruncăm în cei mărunţi.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!