Apa cât de mare vine, piatra tot în vad rămâne.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa aduce

Apa aduce piatra
Piatra aduce focul,
calăul depune jurământ
întinde mâna focului.

Apa a adus piatra,
piatra a lăsat în urmă focul,
focul cuprinde palma
unuia dintre noi.

poezie clasică de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa, focul, piatra

De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l loveşti,
Că se aprinde jarul şi totul pârjoleşti.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăseşte vadul ei.
Apa stinge focul, macină şi piatra,
Focul arde totul, cenuşă e vatra.
Fără ele, însă, nu poţi să trăieşti.
Cu piatra neîncinsă, poţi să construieşti.
Dacă şi apa şi focul, poţi să le-îmblânzeşti,
Ţi-ai găsit în lume locul. Meriţi să trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transparenta

Stai ascuns dupa limba pamantului,
amestecat cu apa, cu noroiul, cu luna
oglindita in frunze.
Ce bine ca esti transparent
asa pot sa-ti vad inima, pot sa vad cum
sangele curge prin vine ducand viata
in toate colturile mintii tale.
Reusesc sa-ti vad si ideile. Pot chiar
sa le numar:1..2... n... sunt multe...
Vad cum prin sangele tau circula
imaginea femeii perfecte,
e-atat de departe de lume,
coapsele prelungi atrag mii de ochi
de felina,
sanii de gheatza imita muntii,
lacrimile ei scalda ingerii,
trupul -vioara canta oda barbatului-zeu.

poezie de Mirela Vlaica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra şi soarele

cum aruncă un copil piatra în apă
tot aşa lumina aruncă soarele după deal
copilul să ţipe şi să sară de bucurie
lumina să lege umbrele cu şalul unei
adăpătoari
cu ce-a fost din ce-o să fie
să tot bea
şi se lasă-n minţi răcoare
cel ce-n piatră vede stea
şi în apa curgătoare îşi tot vede
viaţa sa!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata morii

fragment

Stăteam pe gânduri, eu si gloata.
La roata morii ne uitam
Si de-n zadar ne framântam,
Ca de-adevar noi tot nu dam:
De ce sa-nvârte roata?

—"Pai, nu-ntelegi tu româneste?
—Vezi scocul?"—"Vad."—"Si ce-i pe scoc?"
—"E apa." —"Bun! Sta apa-n loc?"
—"Ba vine." —"Ei, acum cioc-poc
Si roata sa-nvârteşte!"

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât o sanda, umbra

straturi peste straturi creşte umbra
ia forme tot mai ciudate
între pasăre şi umbrelă aleg umbrela
om sunt şi locul în care mă pot ascunde
mă atrage
sub paranteza uriaşă încap
sau rămâne un călcâi vizitat sub piatra cenuşă
de încercări
ridică piatra, prietene
şi arunc-o departe
undeva, cândva, mă vei cunoaşte

straturi peste straturi
prietenia râde cu roua cu oul şi existenţa mea
de mine cu mine prin mine
cenuşă devenind

cât o sanda, umbra

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa vie

Dezinvolt, timpul m-asteapta
Si a inceput sa stearga
Tot ce sta in piatra scris
Dor si dor, un dor nestins

Acum vesel pe o strada
Se tot plimba si intreaba
N-ati vazut pe undeva
Un izvor apa sa dea?

Apa vie sa-mi refaca
Tineretea mea intreaga
Ce s-a de pe o campie
Arsa, galben-maronie

Sa-mi puna desi e toamna
Bucuria intr-o palma
De-a trăi zile cu soare
Fără brumă, fără ploaie.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât ar fi de tare piatra, apa tot o învinge prin forţa şi perseverenţa ei.

Dumitru Delcă (7 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra şi apa

Piatra şi-a uscat inima din interior spre exterior,
Apa i-a furat sângele şi l-a ascuns în câmpiile mănoase,
Peştii zurlii se agaţă în undiţa fulgerului plutitor,
Munţii fumegă depărtări cu dinţii din albitele oase.

Dulce în zbor frumuseţea s-ascunde frenetic în noi,
Nenăscute sunete, calm, se articulează tomnatic,
Vestitorii iubirii aduc găleţi parfumate cu ploi,
Ne scăldăm în laptele arcului voltaic electrostatic.

Piatra şi apa zidesc urme între spaţii din muguri pustii.
Nădejdi, deznădejdi, sapă apocalipsa din clipă,
Ferăstrăul necunoscut depozitează lacrimi argintii
Când bucăţi din piatră, în apă, de prefacere ţipă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condens

Apa are memorie
ca şi piatra,
vântul,
frunza desprinsă din ram,
ramul de trunchi,
trunchiul de lut,
lutul de retină,
retina ucisă de Ochi,
Ochiul vibrând
aduceri-aminte
în apa ce curge mereu
spre ziua de ieri
şi noaptea de mâine.

Doamne,
ce chin al Cerului,
ce mare dispută a lutului
în trupul plăpând
al moleculei de rouă!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţează norocul, forţează destinul, forţează-te pe tine, pentru că: Niciodată nu vine găleata cu apă din fântână singură la tine... poţi să urli sau să mori de sete, că degeaba, apa rece tot în fântână rămâne!

Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa ne trezim

Am adormit in tacere
Gandurile sterse au apus
Va vad si pe voi aici
Am adormit cu toti!

Am uitat lumina aprinsa
Sperand ca ceasul vine
Va vad si pe voi aici
Am uitat toti ceasul!

Am adormit in uitare
Gandul marsaluieste
Va vad si pe voi aici
Sperand lumina ceasului!

Cine va face oare trezirea?
Gandurile trebuie sa rasara
Va vad si pe voi aici
Sa ne trezim!

poezie de Ştefania Adela Pop
Adăugat de Ştefania Adela Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea mea, scaparea ta

Îmi vad ochii si plang
imi vad buzele si rad
imi va trupul si tremur
e mort de mult,
infectat cu ura.

iti vad ochii si cred,
iti vad buzele si simt,
iti vad trupul si tremur
e viu de acum,
si plin de caldura.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine valul

neanunţat şi ne duce cu el
în ţările calde cu nisipul auriu
şi rechini la mal în apa mică
trece pe sub noi sau peste noi
perie pământul boţit ca o gură
de babă ştirbă sau de moşneag
care se ţine băţos de toiag
vine valul şi toată lumea aşteaptă
în genunchi să treacă apa în şuviţe
de fuior groase cât degetele
copiilor care bat toba de tinichea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa trece. Cine rămâne? Prostul sau deşteptul?

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfârşit, după zile fierbinţi, cu văzduh plin de abur, şi alte ploi viforoase, vremea parcă s-a aşezat. Dar într-o miercuri de la mijlocul lui august s-a vestit în sat la Buciumeni că vine mare Siretul şi ia podul. Dacă ia apa podul, rămâne moşia boierească tăiată în două.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul Ion

Clopotul bătea în dungă
A primejdie de moarte
Ion visa c-o să-l ajungă
Taurul cu coarne boante. ărăseşte

N-a ştiut că vine apa
Ca o vită-nfuriată,
Că-l înconjură şi toată
Turma poate fi-necată.

Părăseşte Ioane, balta
Pune samarul pe cal,
Căci realitatea-i alta...
Şi îndreaptă-te spre deal!

Apa vine, umbră n-are-
Ia-ţi şi câinii, dar şi turma
Şi cojocul pe spinare-
Du-te şi îţi pierde urma.

Că de vine valul mare
Şi cum e neiertător
Nimenea n-are scăpare
Pân' la ultimul mior.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa care vine mare e un semn că se termină repede.

proverbe armeneşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea-i de tăciune

Linişte! Noaptea-i de tăciune limpede ca apa,
Ca bobul de struguri.
Licuricii lumii mai zâmbesc la lună,
Povestind în galben, firul înţelepciunii
Icoana de taină cu chip îngeresc
Mai rămâne marea, singura poveste.
Ne lipseşte apa stropilor de ploi
Treaz e orologiul umbrelor-mestecăni
Ce îşi spun adio dezbrăcaţi în ploi.
Un mileniu vine, altul se topeşte-n ani,
Măsurând clipe efemere.
Pietrele marine s-au cioplit în terme,
Obosindu-şi braţul
Octombrie revine ca o stea polară, ca o cântăreaţă,
Mandolină albă arsă dintr-un os,
Pusă în prescură, în rubin, în mare
Clopotul de aur tot crescând în lapţi
Pajuri de ferigi - chipul tău frumos,
Trupul de femeie împlinită.
Mâna ce te mângâie,
Ochiul ce te sărută până dimineaţa.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubiţi-vă cât sunteţi tineri,
Cât mai aveţi un vino-ncoa,
Cât după Joi mai vine Vineri...
Să n-o lăsaţi pe altcândva!
Iar de nu v-ajunge Sâmbăta
Vă mai rămâne
Dumineca!

poezie clasică de Gheorghe Ene (23 aprilie 1968)
Adăugat de Adriana FOTIN
Comentează! | Votează! | Copiază!