Plopii din octombrie sunt în flăcări, torţe de iluminat pentru iarnă.

citat din Nova Bair
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu lunecai prin octombrie

tu lunecai prin octombrie
părul un pic răvăşit spre muzica de pian
clipea
ştii tu
tu
simţeam cum mă aşteptai mă răvăşeai
între braţele şi coapsele tale îngropate jumătate de frunzele lui octombrie
o navă şi un ceas poticnit ne ţineau lămpaş
dragă tu dragă
mugur trezit clipa picurată în iris
de o clepsidră mugindă aburită
flăcări în răsfăţ de ocean de toamnă
cu pierderi de final şi în tăcere
tu lunecai prin octombrie
frunzele curgeau în aval
nimeni nu te întrerupea
erai toamna perfectă
cu un pic de soare în anunţ
şi o linişte primordială
eternă

tu lunecai prin octombrie

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Octombrie e vremea când
copacii revelează
culori pe care le-au ascuns tot anul.

Oamenii au
şi ei
un octombrie al lor.

poezie de J.M. Storm, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă târzie

luna nopţilor cea argintie,
stă între moarte şi-ntre veşnicie,
autumnale torţe ard pe culmi,
se scutur frunzele din vechi salcâmi.

în melancolic cântec de vioară
cad albe brumele îndecuseară
şi se răsfaţă stelele pe cer
în drumul lor de noapte, efemer.

bruma rece pe foşnitul de foi,
ajunge-n suflete până la noi
şi o descoperim cu strigăt mut
şi c-un înfrigurat necunoscut.

din răsărit vine miros de iarnă
amestecat cu abur de povarnă,
zorii au vuietul dulce de- aramă,
pruncii se scoală-n dorul de mamă.

un ram mai bate-n geamuri parcă,
ar vrea ca vara să se mai întoarcă
să taie drum cu raze temerare
printre costişe şi printre izvoare.

trecut-a viaţa noastră de prisos
ca frunza lui octombrie pe jos,
tot ascultând cum vine peste noi
această iarnă cu zăpezi şi ploi...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul iluminării

Aş vrea să fiu om luminat,
Să strălucesc de bucurie,
De Cel de Sus iluminat,
Ca mine nimeni să nu fie!

Un har, de Domnul mie dat,
În jur eman a mea mândrie,
Şi-aş vrea să fiu iluminat,
Să strălucesc de bucurie!

Lumină să revărs în sat,
Neamul să-mi scot din sărăcie,
În gând şi fapte inspirat,
Să dăinuiască-n veşnicie...

Aş vrea să fiu iluminat!

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec vagabond

Toamna are ceva-n comun cu sângele meu –
Anumite maniere, o stare, un anume clişeu;
Inima mea-i o rimă pentru tot ce se pierde, pentru tot ce-i târziu,
Ţinând pasul cu-anotimpul, în galben, în violet, în sângeriu.

Frunzele roşii de-arţar prin venele meu curg
Asemeni unui sunet de corn stingându-se amurg,
Iar sufletul-mi însingurat se-înfioară când vede, valuri,
Străvezii ca un fum florile-îngheţate pe dealuri.

În Octombrie sângele ţiganilor dă în clocot,
Ceva mătăsos, trist şi urgent se insinuează peste tot;
În flăcări pe fiecare culme
Ne strigă, unul câte unul, Octombrie pe nume.

poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plopii fara el

Pe lîngă plopii fără soţ
Trec anii cu încetul
Şi ei ar fi aproape toţi
De n-ar lipsi poetul.
El nu a fost nici cînd era
Doar trecătoare copii
Împrejmuiau absenţa sa
Şi fără soţ toţi plopii.
La locul lor toţi plopii sînt
Foşnind cu tot firescul
Dar n-au nici sens şi nici cuvînt
Lipseşte Eminescu.

Aşa sîntem toţi
Destinul ne-arată
Doar plopi fără soţ
Cu soţ niciodată.

Şi primăria-i are-n stoc
Şi-i numără într-una
Dar nu-i mai bate nenoroc
Şi nu-i foşneşte luna.
Nici primăvara nu dă sens
N-au vară, iarnă, toamnă
În jurul lor e-un gol imens
Ce Eminescu-nseamnă.
Iubita e acum pămînt
Pe care-aleargă mînjii
Sau a ajuns o frunză-n vînt
Într-unul dintre dînşii.

Mai bine nici să nu-i vedeţi
Sînt nişte plute oarbe
Numai poetul din poeţi
În cer îi reabsoarbe.
Bat cît mai trist un gînd din toţi
Frunzişul veştejescu-l
Pe lîngă plopii fără soţ
Şi fără Emïnescu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adesea, statisticile sunt folosite exact aşa cum un beţiv foloseşte stâlpul de iluminat... pentru un sprijin, mai degrabă, decât pentru iluminare.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul şi frumuseţea iluminării este că în iluminare nu există niciun iluminat. Când mă întrebi dacă sunt unul dintre cele 2 milioane înseamnă că tu porneşti implicit de la permisa că iluminarea este un fapt de cunoaştere! Este iluminarea un fapt de cunoaştere, ca să ştiu dacă sunt iluminat sau nu? În momentul în care acest "Eu" psihologic dispare, toate atributele şi nevoile lui sunt văzute ca fiind efemere. Aceasta este Maya.

Atmaji Maharaj în EL este Aici de la începutul veacurilor şi găzduieşte în EL toate veşniciile, Partea 1
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mrejele propriului sine

Ai gust de uitare şi de zadar,
Timpul, Octombrie, pictat fără har,
Pe pânza în care un trup învelesc,
Stoluri aşterne, pasari păşesc...

Umilele ceruri le sunt interzise,
Iubite Octombrie, acestea fiind zise,
Îmbracă-ţi tunica de palidă ceară,
E frigul prea mare, în sine şi-afară

Şi degeaba reproşul aceluiaşi timp
Aşez în lumile ce nu pot să schimb,
Ai gust de deja iar ceea ce vine,
Pierit cade-n mrejele propriului sine.

Octombrie cu trepte de miere-n culoare,
Sunt zilele tale profund trecătoare,
Ai gust de uitare, vei trece iar;
Octombrie iubire, ai gust de zadar.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de iarnă

Amurg de iarnă, rece, colosal,
Imaculată pistă de aterizare –
Câmpia. Vulturul, planor în zare,
Apus delimitând, tangenţial

Balize, plopii ţâşnind vertical,
Aeroport funest cu dor de ducă,
S-aterizeze vulturul n-apucă,
Apus delimitând, tangenţial

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Bacovia
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca nova

Când arca-şi construia pe cală,
I-a zis lui Noe-un glas din nori,
Să ia doar soaţă, fii, nurori
De soacre, nicio pomeneală!
Şi bietele, la-ngrămădeală,
Puteau să urce, noaptea,-n zori
Pe lângă animale, ori,
Doar singure, mai cu fereală
Dar Bibliei, i-e fermă slova,
Primit-a Noe sfaturi sacre,
Pe cin-să ia în Arca Nova,
Scăparea cui să îi consacre:
E cert că până şi Iehova,
Avea repulsie de soacre!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

octombrie

Octombrie este o simfonie a permanenţei şi schimbării.

definiţie de Bonaro W.Overstreet (octombrie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iată octombrie vine

Şi iată... octombrie vine,
Se-aprind felinare pe cer,
Nimic nu-l mai poate reţine
Pe veşnicul iubit... efemer.

Şi-ţi curge octombrie-n poală,
Cu frunze de-aramă şi nuci,
Pătrunde uşor ca o boală,
Tu unde, tu unde te duci?

Şi-aleargă octombrie, parcă,
La braţ cu iubirea de ieri,
Când clipa începe să toarcă
Atâtea nebune... plăceri.

Te-aşteaptă octombrie, seara,
Când plâng trandafirii de dor
Şi-ncet... se aude vioara,
Atinsă de un tainic... amor.

Şi iată... octombrie vine,
Parfum de speranţă şi must,
Se agaţă şi trage de mine
Nectarul... în taină să-i gust.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mântuind

inima mi-e o carte în flăcări
nu le stinge dragostea, moartea, uitarea,
vom trăi şapte vieţi, nu ne vor ajunge milenii
să preţuim pământul şi marea

inima mi-e o carte în flăcări
nu râde, nu plânge
doar cuvântul tău pe dealul golgotei
m-ajunge

inima mi-e o carte în flăcări
sânge sunt literele-ngropate
în albul paginilor
din veacuri surpate

inima mi-e o carte în flăcări
răsfoieşte-o cu degetele mele
priveşte-mi dansul sub baldachinul
înzăpezitelor stele

inima mi-e o carte în flăcări
o răsfoiesc genele mele foşnind
înainte de visul nostru adeverind,
mântuind

poezie de Daniela Marchetti (2021)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Octombrie a ajuns
aproape de final, tăcut, uşor
şi pe vârful piciorului.
Aducând multă culoare în peisaje,
miros de crizanteme, ploaie
şi lumină senină în asfinţit.
Octombrie este mirosul de ceaţă,
de recoltă bogată în legume, fructe,
şi de frunze colorate în mii de culori.
Asta îmi încălzeşte inima....
Simplitatea e farmecul vieţii.

poezie de Eugenia Calancea (23 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pregătiri pentru iarnă

Ţăranul taie lemne multe
Când semne sunt că vine gerul.
De groaza taxelor crescute,
La bloc tăiem... caloriferul!

epigramă de Ioan Roşca
Adăugat de Ioan Roşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

octombrie

Octombrie este frunza căzută la pământ, dar şi un orizont mai larg văzut cu o sporită claritate.

definiţie de Hal Borland
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plopii

S-au răsturnat
toţi plopii
de aseară
Cu fulgi
de jos în sus
pornind
Şi au nins
întaia oară
în plină vară.

poezie de Monica Danila
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara aceasta

Ne plouă cu iarnă, iată, puii stelelor curg,
Se-ascut pe ferestre numai gheare lichide.
În seara aceasta, iubite, copacii se scurg
Iar frigul îşi face, şiret, planuri sordide.
.

În seara aceasta, poveştile fug din oraş
Şi migrează masiv spre ţinuturi cu soare.
Din braţele tale, iubite, nicicând să mă laşi!
Înspre "Tropicul Vis" să plutim ca vapoare...
.

Vezi? Ninsoarea - departe - se piere acum
Iar perdelele verzi sunt păduri insulare;
Din ţigări cu aromă zboară îngeri de fum
În mirosul intens de cafele amare.
.

La pick-up roteşte-un amor din secol trecut;
Iar fulgii de cocos se leagănă-n bossa nova.
În lumina creolă cu nuanţe de lut
Pielea noastră luceşte a ulei de jojoba...

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema

Ce sunt,, Moşi de vară, iarnă",
Vrea copilul să discearnă;
Cei de iarnă sunt mai buni,
Sunt mai... tineri cu trei luni!

(Moşii de iarnă – 6 martie 2021; Moşii de vară – 19 iunie 2021)

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!