Octombrie

Octombrie a ajuns
aproape de final, tăcut, uşor
şi pe vârful piciorului.
Aducând multă culoare în peisaje,
miros de crizanteme, ploaie
şi lumină senină în asfinţit.
Octombrie este mirosul de ceaţă,
de recoltă bogată în legume, fructe,
şi de frunze colorate în mii de culori.
Asta îmi încălzeşte inima....
Simplitatea e farmecul vieţii.

poezie de Eugenia Calancea (23 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Octombrie e vremea când
copacii revelează
culori pe care le-au ascuns tot anul.

Oamenii au
şi ei
un octombrie al lor.

poezie de J.M. Storm, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iată octombrie vine

Şi iată... octombrie vine,
Se-aprind felinare pe cer,
Nimic nu-l mai poate reţine
Pe veşnicul iubit... efemer.

Şi-ţi curge octombrie-n poală,
Cu frunze de-aramă şi nuci,
Pătrunde uşor ca o boală,
Tu unde, tu unde te duci?

Şi-aleargă octombrie, parcă,
La braţ cu iubirea de ieri,
Când clipa începe să toarcă
Atâtea nebune... plăceri.

Te-aşteaptă octombrie, seara,
Când plâng trandafirii de dor
Şi-ncet... se aude vioara,
Atinsă de un tainic... amor.

Şi iată... octombrie vine,
Parfum de speranţă şi must,
Se agaţă şi trage de mine
Nectarul... în taină să-i gust.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu lunecai prin octombrie

tu lunecai prin octombrie
părul un pic răvăşit spre muzica de pian
clipea
ştii tu
tu
simţeam cum mă aşteptai mă răvăşeai
între braţele şi coapsele tale îngropate jumătate de frunzele lui octombrie
o navă şi un ceas poticnit ne ţineau lămpaş
dragă tu dragă
mugur trezit clipa picurată în iris
de o clepsidră mugindă aburită
flăcări în răsfăţ de ocean de toamnă
cu pierderi de final şi în tăcere
tu lunecai prin octombrie
frunzele curgeau în aval
nimeni nu te întrerupea
erai toamna perfectă
cu un pic de soare în anunţ
şi o linişte primordială
eternă

tu lunecai prin octombrie

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Nu se-arată nori pe boltă,
N-a picat un strop de ploaie,
S-a strâns ultima recoltă,
Fierbe mustul în butoaie.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele toamnei

Dimineaţa e frig tare,
Soarele de-abia răsare
Frunzele gătite în culori
Parcă sunt caleşti cu flori
Şi cocorii au plecat
N-au mai vrut să stea la sfat.
Mii de păsări supărate
Stau zgribulite şi plouate.
Covor de frunze la poartă
Mi-au umplut ograda toată.
Frunze aurii roşcate
Au bătut şi-n geam speriate,
Vântul bate şi e ploaie,
Dă-ne drumul în odaie!
Frunze triste surioare
Acum sunteţi plăpumioare.

poezie de Eugenia Calancea (27 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă octombrie...

o ploaie rece se cerne
peste îmbătrânite frunze
din zborul efemer
vântul le aşterne
covor multicolor
dumnezeiesc

eu rătăcesc pe cărări arămii
cu pasul usor
frunzele-abia să le-ating
să nu le strivesc

plouă octombrie în ore târzii
şi timpul simt cum mă cerne
anoste clipe
printre degete parcă
mi se preling...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

octombrie

Octombrie este o simfonie a permanenţei şi schimbării.

definiţie de Bonaro W.Overstreet (octombrie 2012)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugind în asfinţit

Fug la pieptul tau iubite
cu inima deschisă-n soare
şi mă ascund uşor la umbră
cu rădăcini ce-acoperă cerul pustiu,
ce bântuie lumina sclipitoare,
dar tu nu te uita cum eu mă aştern
lângă tine cu durerea mea prăbuşită,
cu lacrimi puternice în ochii mei căprui,
ce privesc singurătatea rece,
şi-mi aduc privirile-n tăcerea deşertului,
purtând în ochi chipul tău,
cu conturul vesel sau trist,
aducând clipa aproape de mine,
în asfinţitul prelung de toamnă,
ce se risipeşte treptat în frumuseţea ta
şi vântul adie în cascadă,
alături de noi îmbrăţişati cu iubire.

poezie de Eugenia Calancea (13 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Lumină regăsită
în secunda clipei,
te respir
prin toamna cu ton ruginiu
într-o deplină armonie
învăţ prea devreme
ce-nseamnă distanţa
spre albul ninsorii
telurice semne divine
mi-e gândul un sunet
din cântecul rămas
pe acorduri vechi
în rezonanţă cu depărtarea.
Octombrie, eşti luna mea,
cu adieri de vânt neobişnuite
sfidând iubirea
timpului rece
adun albastre speranţe,
le ascund într-o filă de carte
în dimineţi-mbrăcate
în flori de crizanteme

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

octombrie

Octombrie este frunza căzută la pământ, dar şi un orizont mai larg văzut cu o sporită claritate.

definiţie de Hal Borland
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mrejele propriului sine

Ai gust de uitare şi de zadar,
Timpul, Octombrie, pictat fără har,
Pe pânza în care un trup învelesc,
Stoluri aşterne, pasari păşesc...

Umilele ceruri le sunt interzise,
Iubite Octombrie, acestea fiind zise,
Îmbracă-ţi tunica de palidă ceară,
E frigul prea mare, în sine şi-afară

Şi degeaba reproşul aceluiaşi timp
Aşez în lumile ce nu pot să schimb,
Ai gust de deja iar ceea ce vine,
Pierit cade-n mrejele propriului sine.

Octombrie cu trepte de miere-n culoare,
Sunt zilele tale profund trecătoare,
Ai gust de uitare, vei trece iar;
Octombrie iubire, ai gust de zadar.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă-n octombrie

Ceea ce vezi, nu e ce crezi...
... E, totuşi, toamnă prin livezi,
Se-adună vis de ger furat,
Festin caduc, netulburat,
Mi-e dor de tine... Şi-i ciudat,
N-ai ochii verzi.

Pocalul tău cu must de cer,
L-am deşertat în cerebel...
Plutind sub mantie de vis,
Adie iz de paradis,
Păcate vechi, de jar nestins,
De plumb şi fier.

Ce e cu tine? Ce păcat...
Ascuns în umbră, ferecat,
Sufletul tău de poame dulci,
Alungă clipe dragi şi lungi...
În toamnă cor de nibelungi
Peste asfalt.

Se-asează bruma peste vii
Iar Eminescu nu-i... Să ştii
Vechi catedrale au apus,
Covor de frunze nepătruns,
Mit alegoric şi confuz...
Ani mii şi mii.

Ştii, iar e seară... Şi din nou
Peste-al trecutului ecou
Coboară umbre largi de lut...
Cad frunze peste-al vieţii scut
Te mai aştept, târziu, tăcut,
În visul meu...

Octombrie... Plopi dezveliţi...
Tresar castanele fierbinţi,
Sub mâini de precupeţe, reci,
Cu ochi banali, la sâni cu teci...
Coboară noaptea pe poteci
De munţi răniţi.

poezie de Mugurel Puşcaş
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa în 2019...

Azi pune-ţi sufletul în pace.
Sunt oameni strălucitori.
Încercarea de a te transforma
Pentru un moment în lumină,
Te va face să vezi stelele mii...
Astăzi este ultima zi a anului,
Asta aduce mereu magie.
Fie că a fost bine sau rău,
Nu ne putem apţine.
S-a terminat.
La noapte începe cu multă speranţă 2019...
La mulţi ani şi un an nou cu sănătate!

poezie de Eugenia Calancea (31 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place natura toamnei

Poezia ei plină de culori,
aromele ei picante,
adierea ei caldă şi liniştitoare
aduc mângâiere sufletului nostru.
Ar trebui să ne confruntăm
cu toamna vieţii noastre
ca şi copacii,
care pierd frunze,
rezistă frigului,
dar înăuntru rămân în viaţă.
Pentru că datorită lor trăim,
iar ei se vor întoarce la viaţă...

poezie de Eugenia Calancea (7 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recoltă bogată

Anul ăsta, măi nepoate,
Sigur ai scăpat de foame!
În cămară ai de toate,
Şi în casă... două "poame".

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Ion Ruse
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape alb

Frunze căzute,
Văduve slute,
Zilele mele,
Calcă pe ele!

Fotosinteza,
Pierzand viteza,
Mă-ncetineşte,
Miros a peşte.

Respir lumină
Tot mai putină,
Iar la final
Sunt numai AL

Cui, poate,-mi poate
Pune la spate
Slova B mare,
Să-i fiu culoare.

Când va muri
Culoarea gri
Va fi un zvon
Albul e non.

poezie de Marius Robu (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructe şi frunze

Din pomul înfructat al ceasului de seară
Cad pe pământ soldaţi răniţi întâia oară,
Şi frunzele-nverzite-a primăvară
Ne dau de ştire despre lupte
Cu miros de fructe.

Soldaţi răniţi întâia oară de cartuşe
Îşi iau pistolul fabricat din lemn de uşe,
Şi frunze înverzite a păpuşe
Ne-anunţă despre fructe
Cu miros de lupte.

În patul tău miroase a fruct de somn,
Eu trec prin el tuşind un domn,
Şi frunze-înverzite-a pom
Se războiesc în fructe
Cu miros de lupte.

Din pomul înfructat al ceasului de seară
Se închină morţi iubiţi întâia oară,
Şi frunze-nverzite-a moară
Se nasc din fructe
Cu miros de lupte.

poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raza sclipitoare

Deasupra viselor mele
cerşind voinţa dorinţelor tale
mă lupt împotriva slăbiciunii mele
şi încerc să dau de zile bune
să uit de cele rele,
simt miros sălbatic,
ce uşor mă adoarme
aud cum tu mă chemi
şi inima îmi bate,
simt atingerea ta,
pasiv tremurătoare
văd zâmbetul tău
ca pe o rază sclipitoare.

poezie de Eugenia Calancea (13 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoare

Culoare e în jurul meu,
Culoare si în suflete
Unde privesc văd tot mereu
Doar culori colorate.

În creion schitat sunt eu,
Mâine fac retuşuri,
Stau ca o apă în vârf de deal,
Vin pe-alunecuşuri.

Persoanele din jurul meu
Frumos stau colorate,
Numai eu parcă aş fi
Făcut pe jumătate.

Ca notele din portativ
Stau ele adunate
Conturate în nuanţe vii
De mine parcă uitate.

La izvorul cel din deal
Şoptesc una cu alta
Eu le privesc mai din aval
Inima îmi exaltă.

poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine noiembrie, iubito

Îmi bate noiembrie în geam,
Eu-i spun să mai întârzie un pic,
O iubire din octombrie mai am
Şi n-am s-o las pentru nimic.

Mai am de scris vreo trei cuvinte
Şi-un milion de alte ce-or mai fi,
Suspend şi vis şi mii de jurăminte,
Prin poezie vreau s-o pot iubi.

Noiembrie poate să nu mai vie,
În braţele ei simt cum mă topesc,
Femeie dragă, iubirea mea târzie,
Octombrie, eu vreau să-ţi dăruiesc.

poezie de Mihail Coandă (19 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!