Peisaj
Nici un semn bun. Și de trei ori mai mare
Efortul de a face un biet pas.
Aceasta-i Valea Plângerii în care
Un singur călător a mai rămas?
Și te cuprinde-un fel de disperare.
Ai vrea să strigi și vezi că nu ai glas.
Vei fi, la rândul tău, sperietoare
În locu-acestui blestemat popas.
Pe la răscruci, saluți albite cranii,
Rânjind absent, în peisaj de var,
Ca pată de culoare-un corb măcar
Ai vrea, sub orizonturile stranii.
Încalecă pe spaima ta, voinice,
Dă bice, cât mai poți scăpa. Dă bice!
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- citate de Marin Sorescu despre văi
- poezii despre spaimă
- citate de Marin Sorescu despre spaimă
- poezii despre plâns
- citate de Marin Sorescu despre plâns
- poezii despre peisaje
- poezii despre alb
- citate de Marin Sorescu despre alb
Citate similare
Un el și o ea
De ce tu și eu,
Ne mințim,
Credem că suntem la fel,
Dar suntem o ea și un el.
Pe ea, fata cu ochi căprui,
Aș vrea să o strig,
Să-i spun pe nume,
Dar "ea" sunt multe-n lume.
Ea, la fel ca și el,
Nu-i știe nume,
Ar vrea sa-l cheme,
Dar pe cine? "El" e oriunde.
El și ea,
Un singur drum.
Ea face un pas,
ar vrea a oprească timpul,
să amâne clipa de bun rămas.
El o privește îndelung,
ar vrea să-i vorbească,
să o întoarcă din drum,
dar îî e teamă,
să nu greșească.
Pentru fiecare,
"El" și "ea" au un singur nume,
Știut numai de ei,
Pentru cei ce nu cunosc,
Rămân doar un ea și un el.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre timp, poezii despre ochi căprui, poezii despre minciună, poezii despre greșeli, poezii despre frică sau poezii despre cunoaștere
Asemenea ție dau bice ploilor și te implor
azi sunt cuminte dau bice ploilor ca un jocheu
de secetă mi s-a albit sub braț cămașa
ești trup din trupul nordului nefericit
iar seceta ți-o stinge de un timp
doar vinul și apoi cârciumăreasa
dau bice ploilor ce dintr-un bici ar vrea să muște
poate din carnea ploilor mustind de dor
iar eu sunt biciul care zvântă toată răceala rea din tine
și sângele ce curge din nou din iad înspre obor
dau totuși bice (ploilor ) ca un jocheu
de secetă mi s-a albit sub braț cămașa
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vin
- poezii despre sânge
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre nefericire
- poezii despre muște
- poezii despre iad
Înțeleptul
Nenorocitul de mine
Am călcat în Valea Plângerii
- Ai călcat cu dreptul sau cu stângul?
- Cu stângul.
- E rău.
- Și dacă aș fi călcat cu dreptul
Tot rău ar fi fost.
Același lucru.
E bine să nu calci
În Valea Plângerii.
Și acum mi-a plecat și calul
S-a întors în galop acasă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înțelepciune, poezii despre cai, citate de Marin Sorescu despre cai, poezii despre bine și rău, citate de Marin Sorescu despre bine și rău sau poezii despre acasă
Curățenie
Baronii noștri, pas cu pas,
Își iau fierbinte bun rămas,
Că merg grăbiți fără de glas
La loc cu gratii, ca popas!
epigramă de Constantin Enescu (4 martie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre curățenie
Sunt cel ce dă bidiviilor bice
Mă văd copil printre aglice
Ori lângă tufele de coacăz
Și-mi văd bunelul cum dă bice
Căluților sătui de ovăz.
Mă văd apoi elev la școală,
Oștean în termen la pifani,
Îl văd pe tata cum se scoală
Cu noaptea-n cap, să facă bani.
O văd pe mama lângă plită
Cum fierbe oala la foc mic,
Mă văd jucând, în piepți, c-o sută
Și apoi nu mai văd nimic.
Trezit din vis, culeg aglice
Și-ascult în vale cânt de cuc,
Sunt cel ce cailor dă bice,
Prea bine ști'nd unde mă duc.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre visare, poezii despre tată, poezii despre mamă, poezii despre foc, poezii despre elevi sau poezii despre copilărie
Cel mai "iubit"
În ziua asta s-a văzut,
Cât de parșiv și de-ncrezut
Avem pe cel care conduce
Destinul de români, românce,
De fapt a spus-o-ntr-altă zi
Că statul nu mai vrea copii,
Și nici bărbați, și nici femei
Cât și bătrâni cu mult temei.
El vrea să ne conducă singur
Pe drumul Domnului mai sigur,
Și iată că ni s-a adeverit
Ce vrea să facă cel "iubit"!
poezie de Nicu Petria (februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, citate de Nicu Petria despre România, poezii despre iubire, citate de Nicu Petria despre iubire, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei, poezii despre bătrânețe, poezii despre bărbați, poezii despre adevăr sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ce mult aș vrea...
Aș vrea să-mi amintesc
De căldura din pântec,
Aș vrea iar să cresc
Sub dulcele tău cântec,
Inimă, te-ai rupt în două,
Și ai creat o viață nouă.
Aș vrea iar o mângâiere
Și să îmi vorbești întruna.
Aș vrea s-aud în tăcere
Cum inimile bat ca una.
Aș vrea să te țin de mână,
Un pupic de noapte bună.
Aș vrea să te joci cu mine
Și să mă alini când doare,
Să îmi spui c-o să fie bine,
Să mă strângi în brațe tare.
Aș vrea tot ce e mai simplu
Și să nu mai treacă timpul.
Aș vrea la pieptul tău să stau,
Să mă simt în siguranță,
Aș vrea o floare să îți dau,
Iar tu să o păstrezi o viață.
Aș vrea să aud râsul dulce
La fel de sfânt precum o cruce.
Aș vrea sa mă duci la școală
Și să mă ajuți la teme
Aș vrea pe o foaie albă
Să te desenez o vreme.
Aș vrea iar să îmi gătești,
Arome dulci, copilărești.
Aș vrea să mai văd cerul
În ochii tai, să vad și marea.
Aș vrea să văd în ei reperul,
Calea mea și îndrumarea.
Aș vrea să nu mai plec de acasă,
Căci doru-i greu și mă apasă.
Cât aș vrea, cât mi-aș dori
Timpul... să îl pot opri
Sau, măcar, aș vrea să pot
Până în pântec să mă întorc.
poezie de Iulia Ionela Năstăsache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre siguranță sau poezii despre sfinți
Cine nu vrea să greșească nu trebuie să meargă la război. Cei care se mărginesc să-i critice doar pe ceilalți și să le scoată în evidență greșelile, fac ei înșiși cea mai mare greșeală din lume. Ca să intri în tagma negustorilor de critici nu se cere nici un fel de talent, nici un fel de sacrificiu, nici un fel de geniu, nici un fel de pregătire și nici măcar o fărâmă de... caracter.
citat celebru din Napoleon Bonaparte
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre greșeli, citate de Napoleon Bonaparte despre greșeli, citate despre talent, citate despre superlative, citate de Napoleon Bonaparte despre superlative, citate despre sacrificiu, citate despre război, citate de Napoleon Bonaparte despre război, citate despre genialitate sau citate despre comerț
Du-mă, Doamne
Azi aș vrea să fiu pe munte
Să sărut cerul pe frunte
Să mă scald doar în lumină
Unde liniștea-i deplină
Du-mă Doamne-n Semenic
Cât mai sunt încă voinic
Crucea de pe Caraiman,
Valea Prahovei s-o am
De pe Mureș în Zarand
Vreau să simt miros de brad
Țara Moților să-mi fie
Inima cât este vie
Și aș vrea să merg la pas
Să pot face mic popas
La gorunul cel din deal
La mormântul lui Avram.
Și aș vrea... aș vrea să fiu
În pădurea de la Jiu
În pădurea de stejari
Făr-a număra la ani
Du-mă Doamne-n Satu-Mare
Vreau în deltă și la mare
La Suceava, Voroneț
Inima să mi-o dezgheț
Du-mă Doamne ca să văd
Țara mea când e omăt
Și vara când pe câmpie
Lan de grâu galben să fie
Să văd viile în rod
Si merele când s-au copt
Du-mă Doamne-n Parlament
Să-i învăț dreptul la drept
rugăciune de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre țări, poezii despre învățătură, poezii despre zăpadă, poezii despre viticultură sau poezii despre păduri
Jucării
Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheață
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greșeală am alunecat vreodată,
Ne-am și fracturat un an,
Unul din anii noștri importanți și țepeni
De gips...
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simțim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.
Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpușilor
Și de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca și pe uscat.
Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Și calul să necheze o dată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem: Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viață
Noi avem de gând să facem
Niște fapte grozave.
O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim triști
Din cauza asta
Și să plângem din tot sufletul,
Ținându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem niște oameni foarte mari
Și nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre lemn, poezii despre jucării, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre război sau poezii despre păpuși
Aducea soldați
de plumb în valea plângerii
pregătiți să tragă cu puștile lor
ținute la subțioară
îi alinia într-un careu
sub zborul păsărilor de fier
care scuipau foc
un fel de dragoni asiatici
teleghidați într-o simplă
credință că apără valea de plumbul
soldaților deșirați de spaima
topirii timpurii în cântec
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plumb, poezii despre armată, poezii despre zbor, poezii despre păsări sau poezii despre muzică
Sonetul 135
Dorință toate au, tu-l ai pe Will,
Pe Will oricând și peste tot, cât vrei;
Eu, care te-am blamat, îți sunt util,
Că pot să-ți dau plăceri cât poți să iei.
Dar tu, cu golul tău cel spațios,
Oare vei vrea în tine să pătrund?
Sau îți dorești un membru mai vârtos
Crezând c-al meu e doar unul de rând?
Oceanul are apă, dar vrea ploi,
Și încet-încet devine și mai plin;
Tu-l ai pe Will, dar ai și mari nevoi,
Eu pot să ți le satisfac deplin.
Orice amant totuna-i, bun sau rău;
Tu umple-te numai cu Will al tău.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre plăcere, poezii despre ocean, poezii despre devenire, poezii despre apă sau poezii despre amant
Semn
Dacă mai văd până la stele
Și mai aud până la cuc
E semn că trebuie s-apuc
Și zile bune, după rele.
Dacă mai vezi până la cer
Și mai auzi până la nori
E semn că vei mai fi stingher
Cât vei trăi, dar n-ai să mori.
Dacă mai vezi până la mine
Și mai auzi până la cine
E semn că veșnic te-a făcut;
N-ai auzit și n-ai crezut.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre stele, poezii despre nori sau poezii despre moarte
Singurul păcat pe care nu îl admiteau Olimpienii era acela de a nu vrea să greșești niciodată, pentru că o asemenea pretenție divulgă o mare trufie, de a vrea să fii mai bun decât zeii care păcătuiau cu voluptate ori de câte ori aveau ocazia.
Octavian Paler în Calomnii mitologice (2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre senzualitate sau citate de Octavian Paler despre greșeli
In memoriam Lucian Bulătan
Cu un potop de lacrimi venit-am azi la tine,
Și-un trandafir de gheață aștern pe-al tău mormânt
Privindu-ți crucea rece mă-ntreb dacă ești bine,
Dar bunul meu prieten, nu scoți nici un cuvânt?
Nu poți să-mi spui de îngeri în casa lor minune
Te-au găzduit sau poate ai fost chemat mai sus?
Dac-ai putea, știu sigur, că totul tu mi-ai spune,
Dar știu că ești aproape, aproape de Isus.
Te-ai dus să faci portrete și-n cer la serafimi
Să bucuri și acolo, la fel ca pe pământ,
Prietenii de-acuma, duioșii heruvimi,
Dar bunul meu prieten, nu spui nici un cuvânt?
Știu că-ți lipsește mama, la fel de mult și sora
Și fiica și nepotul, așa-i normal să fie,
Ți-e dor și de băiat, ai vrea să-ți vezi și nora,
Dar cel mai mult, desigur, ți-e gândul la soție.
Ai vrea la ei s-alergi, la fel ca altădată
Pe cerul înstelat să scrii cât îi iubești,
Ai vrea și te-nțeleg, măcar, măcar o dată
Să-i strângi la piept cu dor și iar să le vorbești.
Dar vezi că lumea asta, cu bune și cu rele
E doar o amintire în cartea vieții tale;
Și atunci, preabun prieten, de-acolo, dintre stele
În vis, din când în când, să ne mai ieși în cale.
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre îngeri, poezii despre trandafiri sau poezii despre soție
Valea plângerii...
Ea încerca să uite
un val de nopți pierdute,
dar totuși gândul îi zbura în gol
cu ochii uitându-se la un stol.
Stolul de păsări se oprește
și singură se pedepsește,
să stea așa n-ar fi de-ajuns,
pe valea plângerii a ajuns.
Stătea și se uita la râu plângând
și-n sufletul ei avea un singur gând,
să uite valea acestei disperări
și să meargă pe mai multe cărări.
Mergând așa ea se oprește
și-un gând frumos ea îndrăznește,
se roagă la domnul să-i dea putere,
odată-n viață încearcă să mai spere.
poezie de Eugenia Calancea (5 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre râuri sau poezii despre ochi
Atașează-te de cei care te pot face mai bun, primește pe cei care, la rândul tău, îi poți face mai buni.
citat celebru din Seneca
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vei vrea
Și când vei vrea să vii, iubirea mea,
Voi fi mereu aici, voi aștepta,
Cu sufletul în palme voi porni,
Spre Zidul Plângerii, pe care-l știi...
Clepsidra ce cândva ți-am dăruit va fi
Ceasornicul care măsoară, zi de zi,
Iubirea mea de tine, interzisă,
Dorința ce în suflet îmi stă scrisă...
Arzândă-i inima-mi, la fel cum știi,
Dacă vei vrea, iubirea mea, să-mi vii...
rondel de Elena Vlădescu (27 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre interdicții, poezii despre ceas, poezii despre cadouri sau poezii despre Zidul Plângerii
Eu calc la fel ca noaptea pe tăceri...
Mai trece-un azi la fel ca și un ieri, nimic nu iese din banal... vreun pas...
eu calc la fel ca noaptea pe tăceri și-n mine nu mai strigă niciun glas...
Pe treptele singurătății din amurg coboară anii grei fără reper,
spre-o destinație unde concurg aceleași gânduri în veșmântul pauper...
Mi-au împietrit pe brațe rugi spre cer și-n palme nu mai pot să țin măcar un vis,
rânjește într-un colț un rinocer și mușcă din poemul interzis...
Și-mi sângerează muza-n verde crud, rămas prin vene când mai poezeam
pe malul mării unde-acum aud doar scâncetele dușilor din neam...
Nu e tristețe, lacrimi nu mai sunt... e-o dezertare chiar din eu-l meu
și-apostazia nu mai pot s-o-nfrunt, acum, când mă tot strigă Dumnezeu...
E drumul tot mai greu chiar și spre rai, când nu mai știi pe un' s-o iei pe la răscruci
și când la vamă n-ai un ort să dai și te împiedici de torturi și cruci...
Și m-aș întoarce să mai scriu ceva pe pragul dintre lacrimă și-alint,
dar nu mai este nimeni să mă vrea și vlagă nu mai am ca să mă mint...
Mai vine-o dimineață-n care plec și mă întorc de unde am plecat,
același splin mă-ndeamnă la înec, dar marea e de neînduplecat...
Amarul meu nu-i e pe plac și-mi spune c-ar vrea din mine-o poezie-anume...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre vamă, poezii despre trecut sau poezii despre singurătate
Eu calc la fel ca noaptea pe tăceri...
Mai trece-un azi la fel ca și un ieri, nimic nu iese din banal... vreun pas... eu calc la fel ca noaptea pe tăceri și-n mine nu mai strigă niciun glas...
Pe treptele singurătății din amurg coboară anii grei fără reper, spre-o destinație unde concurg aceleași gânduri în veșmântul pauper...
Mi-au împietrit pe brațe rugi spre cer și-n palme nu mai pot să țin măcar un vis, rânjește într-un colț un rinocer și mușcă din poemul interzis...
Și-mi sângerează muza-n verde crud, rămas prin vene când mai poezeam pe malul mării unde-acum aud doar scâncetele dușilor din neam...
Nu e tristețe, lacrimi nu mai sunt... e-o dezertare chiar din eu-l meu și-apostazia nu mai pot s-o-nfrunt, acum, când mă tot strigă Dumnezeu...
E drumul tot mai greu chiar și spre rai, când nu mai știi pe un' s-o iei pe la răscruci și când la vamă n-ai un ort să dai și te împiedici de torturi și cruci...
Și m-aș întoarce să mai scriu ceva pe pragul dintre lacrimă și-alint, dar nu mai este nimeni să mă vrea și vlagă nu mai am ca să mă mint...
Mai vine-o dimineață-n care plec și mă întorc de unde am plecat, același splin mă-ndeamnă la înec, dar marea e de neînduplecat...
Amarul meu nu-i e pe plac și-mi spune c-ar vrea din mine-o poezie-anume...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!