Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Barbu

Elan

Sunt numai o verigă din marea îndoire,
Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar
Un roi de existențe din moartea mea răsar,
Și-adevăratul nume ce port e: Unduire.

Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesut
De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare,
Și blondul șir de forme, urcând din soare-n soare,
În largul vieții revarsă un trecut.

Din călătoarea undă, din apele eterne,
Îmi însușesc vestmântul acelor care mor,
Și înnoit și ager alerg – subtil fior –
Prin săli orgolioase ori umede caverne...

Și astfel, în pământuri croindu-mi vaste porți
Spre ritmuri necuprinse de minte vreodată,
Aduc Înaltei Cumpeni povara mea, bogată
De-atâtea existențe și tot atâtea morți.

poezie celebră de
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 11.99 lei.

Citate similare

Soare

Soare, te rog întinde mâna
Și încălzește-mi fața
Sunt rece ca și bruma
Sau roua dimineața.

Am buzele amare
De simt pelinul dulce
Alerg prin câmpul mare
Cu flori de mac și spice.

Ieri nu știam durerea
Ce-o port acum în mine
Dar frica și tăcerea
M-au despărțit de tine.

Mi-e frig și frigu-mi amintește
Cum mă-ncălzeai cu-n zâmbet
Eu te-am iubit orbește
Dar tu mai fript pe suflet.

Îmi tot aduci aminte
Cum îmi coceai caise
Însă te-am șters din minte
Și te-am gonit din vise.

Te rog, de cheamă ploaia
Cu frigul m-am călit
Am inima ca foaia
Aprinsa de-un chibrit...

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Ce să-ți aduc iubito de pe mare?

Ce să-ți aduc iubito de pe mare,
Ce să-ți aduc iubita mea de pe ocean?
Ce să-ți aduc iubita mea din depărtare,
Din timpul și din mitul necontemporan?

Ce să-ți aduc iubita mea din Atlantida,
Ce să-ți aduc iubita mea de pe Olimp?
Ce să-ți aduc iubito din legenda
Unui ținut și a unui ev uitat de timp?

Vrei să-ți aduc poemele străvechi despre iubire
Și diamante ferecate-n aur și argint?
Sau amfore grecești scăldate-n nemurire,
Din Sparta din Athena sau Corint?

Poate dorești să îți aduc numai seninul
Și liniștea albastră din nemărginiri?
Ori poate vrei ca să-ți aduc destinul,
Potopul și blestemul unor mari iubiri?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Elegie de seară

Maică, maică, rău mă bate
vântul din ce-nu-se-poate
spaima clipei vinovate
mă lovește dinspre tine
biciul lacrimii senine
și mă arde peste față
precum moartea peste viață

din câte paseri sunt
numai paserea-cuvânt
se lasă în arderi line
peste țipătul din mine

maica mea călcând pre moarte
te aștept de-un veac de cărți
să te-ntorci maică din morți
ca să te zidesc în carte

au înflorit ochii mei
peste coala de hârtie
ce zăpezi ne cântă în oase
urma ta ne mai rămase
un izvor de apă vie

usca-mi-s-ar viața mie
și voi plânge prin copii
maica mea te-aștept să vii
la pustia din pustie

sunt aproape de Departe
am trecut și vămi și porți
maica mea călcând pre moarte,
te aștept să vii din morți.

poezie de din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

De ziua mea

De ziua mea citesc o poezie
În timp ce fulgii reci mai cad din cer,
Izvoare de-ntrebări bufnesc în minte
Dându-mi crez și forță și mister.

Sublimă oglindire mi-e viața –
Grădini de flori sub curcubeu curbat,
Prin ochi îmi trec nemăsurate clipe
La care aripi pun în zbor și-n salt.

M-așteaptă zăngănitul de forme regulate:
Triunghiuri și pătrate și cercuri mai ales,
Și sfere de lumină la care îngeri cântă
Povara limbii mele scrisă vers cu vers.

Am foc în nebunia femeilor iubite
Sub streașină de raze și de flori,
La ele-n sentimente îmi topesc trecutul
Și din amintire îmi fac sărbători.

De ziua mea torn în pocale mirtul
Și îl servesc la masa-nmiresmată
A vieții, așteptând ca să-mi răsară
Din nou în inimă o stea îngemănată!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Pavel Lică

Gardian la porți de vise

Gardian la porți de vise
Țin poveștile nescrise,
După gratii de lumină
Ce-au în Soare rădăcină...

Dar închisă, o poveste
Îmi șoptește că mai este
Tot acolo, ca proscrisă,
O iubirea-a mea nescrisă

Din vechi timpuri ce-s pierdute
În războaie pentru ciute,
Duse-n coarne de toți cerbii
Când venea apusul ierbii,

Iar ei, doar pentru iubire,
Purtau lupte în neștire...
Și povestea mea nescrisă,
Despre-o dragoste proscrisă,

Care-n inimă mi-e vie,
Cere, din apus, să-mi fie
Soare, într-o dimineață,
S-o păzesc cât mai e-n viață!

poezie de din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada fermecătorului Port Sydney

Fermecătorul Port Sydney
Râde vesel spre cele patru zări,
În frumosul Port Sydney
Acostează nave din fel de fel de țări;
N-o să mai vezi astfel de frumusețe
Oricât ai naviga împins de val, de vânturi...
Este unic însoritul Port Sydney,
Aici, la capăt de lume, sfârșit de pământuri.

Negurile nopții se-aștern
Peste orice port cu glorios renume,
Dar luminile din Portul Sydney
Sunt cele mai strălucitoare din întreaga lume;
Un asemenea oraș înstemat de rubine
N-o să mai vezi oricât pe ape-o să te vânturi,
Sunt unice luminile orașului Sydney
Aici, la capăt de lume, sfârșit de pământuri.

Trebuie să plec spre Londra mohorâtă
Unde-n port nu poți vedea lumini,
Unde nu-i soare-n timpul iernii și-unde
Pe cer stelele nu prind niciodată rădăcini;
Iar pe frumosul Port Sydney
Eu îl voi visa noaptea-n multe rânduri –
Și poate niciodată nu-mi va fi dat să mai revin
Aici, la capăt de lume, sfârșit de pământuri.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri

Aleargă nebune Prin noapte, prin ploi Prea multe nevoi Și clipele bune.
Rămâne un nor În noaptea tăcută, Când vine o ciută În crâng la izvor.
Pe drum infinit Se-nneacă în mare Fărâme din soare Lucind l-asfințit.
Tăcut-au și vrăbii În noaptea cu stele, Din basme cu iele, Pirați și corăbii.
Se scurge și timpu', Născând generații Și mor alte nații, Ca și anotimpu'.
Privesc iară cum Se-ntunecă zarea, La fel ca și marea În vuiet de tun.
Se- nvolbură ceruri Mereu în răstimpuri, Din antice timpuri Cu cruntele geruri.
Oceanul de gânduri Îmi zboară spre veri Și recile ierni, Spre alte pământuri.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? Sunt bucuria
din locu-n care m-am născut
când colindam odinioară
de la Bădeni pân' la Maxut.

Și sunt pământul ce-l călcară
părinții mei până-n Jiori
de la Scobinți la Pietroșica
de-atâtea ori, de-atâtea ori...

Eu vin din anotimpuri multe
și amintiri îmi port în spate
de la Hârlău pe Zagavia
de la Fetești prin alte sate.

Cine sunt eu? Unul ca tine
ce se întreabă zi de zi
de ce oare inima-mi mai bate,
de ce trăiesc?
Dar pentru ce-aș muri?!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Eminescu

Eterna pace

Viața noastră e viața spumei
Și totuși, de-ar seca din fundu-i marea,
O altă mare-ar face lacrimi lumei.

Precum uitarea-i a durerii moarte
Astfel și moartea e uitarea vieții
Spre-a răsăsri din nou la altă soarte.

Da, e-o dorință mare, fără nume,
Pe care-n tot adâncul o cuprinde
Bătrânul haos, născător de lume.

Atâtea lumi care rotesc în haos
Cu zborul lor măsurător de vreme,
În veci pe cale, neaflând repaos.

Astfel tot trec, ca și un roi ce trece,
Și-n a lor fugă fierb și se-nfierbântă,
Plutind în veci prin universul rece.

Astfel e timpul, care lung străbate
Prin mii de veacuri, stăpânind în silă,
Născând și ucizând în lume toate.

Astfel e spațiul fără fund și fine,
Iar din încrucișarea - amundurora,
Născând mișcare, s-au născut lumine.

Căci timpu-i tatăl, iar genunea-i muma,
Iar fiul e mișcarea, e amorul,
E foc aprins ce arde pân-acuma.

Astfel rotind se-nvârt în jur de soare,
Pe când el însuși cu ele împreună
O altă clină-n veci o să coboare.

Din trei mișcări mișcarea lor se-adună,
Cu toți în jos, toți împrejur de sine,
Toți împrejurul altor fac cunună.

Și-astfel din noapte s-a-nchegat lumine,
Căci prin mișcare s-au aprins cu toate,
Prin neodihnă ceru-ntreg se ține.

Și cine știi când ceasul lor va bate
Și cele trei inele s-or desface
Din a mișcării sfântă trinitate.

Și peste toți s-o-ntinde – eterna pace.

poezie celebră de (1882)
Adăugat de Maria HadârcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Marea mea flambată-n spume

Marea mea flambată-n spume
Și în valuri furtunoase,
O iubire fără nume,
Te cuprinde până-n oase!

Se îneacă în genune,
În culori orgolioase,
Marea mea flambată-n spume
Și în valuri furtunoase!

Marea mea flambată-n soare,
Strigă valuri zgomotoase,
O dorință ce nu moare,
Printre unde de mătase!

Marea mea flambată-n spume
Și în valuri furtunoase!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Dor de seară

A mai trecut o zi din viața mea,
Ce dor îmi e de moarte și de tine
Și ce păcat că moartea nu mai vrea
Să treacă pe la poartă pe la mine.

Îmi este dor de tine, moartea mea,
De tine, clipa cea mai așteptată;
Te-nvinuiește gura lumii rea,
Dar tu rămâi mereu nevinovată.

A mai trecut o zi și n-ai venit,
Privesc apusul, ceasul, prima stea...
Când vine seara sunt mai fericit:
A mai trecut o zi din viața mea!

poezie de din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

În cercuri tot mai vaste îmi depăn viața mea

În cercuri tot mai vaste îmi depăn viața mea
și-mi fac deasupra lucrurilor drum;
pe cel din urmă, poate, nu-l voi mai încheia,
dar îl voi încerca oricum.

Împrejurul lui Dumnezeu, turn străvechi, zbor mereu,
de mii de ani tot zbor fără-ncetare;
și nu știu încă bine ce sunt:
o vijelie, un vultur, ori un cântec mare.

poezie de din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -88.00- 34.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Gânduri caudine

În fața mea, doar pantele abrupte
și stânci, bucăți de clipe ce-au căzut
din timpul meu, din tot ce n-am putut
să mai salvez din paginile rupte.

Cum au ajuns deasupra mea esențe
din tot ce-a fost, încerc să deslușesc
urcând, pășind pe gânduri ce rănesc
și îmi transformă sufletul în zdrențe.

Privesc în jos, dar norii-mi sunt cortine,
iar ce-i în jur îmi e nedefinit
pe calea ce mai aspră îmi devine.

Continui mersul către un sfârșit
al drumului pe care merg silit,
trecând prin gânduri aspre, caudine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Semn 7

Cum te uiți la o eclipsă de soare
printr-un geam afumat,
tot astfel se uită prin mine
ochiul din spatele meu, opal
spre ochiul fix din orizont, oval
coborând din deal spre o vale
urcând o vale spre deal.

poezie celebră de din Noduri și semne (Requiem la moartea tatălui meu) (1982)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Vis II

Să mă trezesc din somn
la început de lume,
lucrurilor din jur
să știu să le pun nume

Cuvinte de lumină
să stea înscrise-n piatră,
să pot să aflu astfel
pământul ce mi-e vatră

Și soarele de sus
să-mi lumineze-n creștet
gândul ce-l am de spus,
chipul să nu-l am veșted

Să am credință-n mine
cum n-am avut vreodată,
să pot trece ca Moise
prin marea despicată

Ca Eva să iubesc
cele ce nu cuvântă,
să simt iubirea-n piept
din plin cum se avântă

Prin mâna mea să treacă
pornire de fior
când le ating pe creștet,
să-mi crească-n suflet dor

Un dor de Tine, Doamne,
când Îți cobori Duh Sfânt
pe ierburi și pe poame,
pe oameni și pământ.

poezie de din Năstrapa nevăzută (26 august 2008)
Adăugat de Olga Alexandra DiaconuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ilorian Păunoiu

Scrisoare

Trec lunile mamă și tare mi-e dor
De zâmbetul tău adumbrit și sfios
Când mă simțeam al luminii fior
Prin tine eram cu mult mai frumos

Eu nu știu din stele pe cine trimiți
Dar vreau mângâierea din zâna grădinii
Când se-aplecau spre mine mălinii
Ca niste dulci și apoși eremiți.

Aș vrea sărutarea femeii cea ruptă
Din coasta mea – tandru și tainic cuvânt
Un cer care vine spre vechiul pământ
Și care mă-ndeamnă spre veșnica luptă.

Trec lunile, mamă, și verzi anotimpuri
Mai roagă-l pe Domnul să-mi dea bucurie
Femeia din mine învaț-o să fie
Mai dalbă ca zborul din mitice timpuri.

Să-mi fie de bine, să-mi fie de dor
Să vină spre mine candoarea iubirii
Sclipească sprânceana pe lacrima firii
Să vină din noapte al stelei fior.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poveste

Cum ne plimbam noi amandoi
Si vantu'n par iti adia
A fost si soare, au fost si ploi
Faci parte din povestea mea

Dar ai plecat privindu-ma senina
Lacrima mea pamantul afana
Nu mai stiam de-i intuneric ori lumina,
Eu nu fac parte din povestea ta

Si te-am iubit, si-am suferit tacut,
Trudita-mi inima zadarnic se zbatea
Eram sleit, eram ca un nauc
Faci parte din povestea mea

Dar anii au trecut salbatic
Si sunt convins de te-as vedea
Pe loc m-ar dobori un fior arctic
Eu nu sunt parte din povestea ta

Acest cosmar de s-ar sfarsi,
O data sa te pot imbratisa
Pe bunul Dumnezeu l-as mitui
Faci parte din povestea mea

Mi-ai dat atatia ani, eram un fericit nebun
Zi dupa zi destinul m-amagea
Nu mi-a ajuns un rece 'ramas-bun'
Eu nu sunt parte din povestea ta.

poezie de
Adăugat de Alex DospianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihaela Banu

Atât de singur

Mă simt atât de singur și de uitat de lume,
În mica mea odaie ce-aduce-a închisoare.
De pe pereți m-apasă tablouri sfidătoare,
De la strămoșii noștri, ce mi-au purtat cel nume.

Iar sufletu-mi se strânge, când ploaia bate-n geamuri,
M-afund într-un fotoliu, m-apasă gânduri negre,
Aducerile-aminte ce mi-au rămas integre,
Îmi bântuie prin mintea mea trează, ca vii flamuri.

Îmi cercetez statura în luciul din oglindă.
Mă uit cu nepăsare la fratele meu geamăn,
La fruntea lui brăzdată, privirea fără seamăn,
La umbra ce îmi ține de urât, până-n tindă.

Mă simt atât de singur, atât de gol mi-e pieptul.
Povara grea din anii-mi mai rău mă încovoaie.
Un gând hain îmi spune, prin picurii de ploaie,
Că poate-n vârsta-a treia, nu am călcat cu dreptul.

Mă simt atât de singur, ca un străin în noapte,
Pe drumuri neumblate, pe steiul 'nalt de munte,
Pe pietrele din râuri, pe șubreda lor punte.
Din vorba-mi răspicată, rămas-au numai șoapte.

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Eugen Barbu

Din groapa mea, cu târfe și desculți,
Eu tuturora din rărunchi le strig:
- Bă, mor aici de-anonimat și frig!
Eu geniu sunt, că Barbu e mai mulți.

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada vechilor iubiți

Ca pomii înfloriți sub grindini
De douăzeci de ani luptăm
Ți-ai luat de zeci de ori bagajul
Tot așa des ne împăcăm
Obicectele din jur roiesc
Și mobilele poartă semne
Coșmarul vechilor scandaluri
Îmbrățișările de-apoi
Gustul floral al sfintei ploi
Din lacrima de-argint a vieții

Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri,
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.

Trecuți prin vrăjile iubirii,
Înlănțuiți ca în trecut,
M-ai prins sau m-ai scăpat de lanțuri,
Din timp în timp, ne-am repierdut.
Există-n lume mulți amanți
Ce se obișnuiesc să cadă
În mări prozaice de ură.
Eu am tânjit la nesfârșit
Spre exaltarea ta de sfântă,
De-adolescentă imatură.

Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.

Dar timpul ce ne șterge urma
Chinuitor, din veac în veac,
Ne prinde-n menghini nevăzute
Dintr-un neant, în alt neant.
Devreme sau târziu mai plângi
Iar eu mă zbucium în zadar,
Ne descojim de certitudini,
Secrete azi nu mai avem
Și întâmplările lovesc
Ramuri de val floral în geam.
Iubirea mea, nu poți lupta
Cu înecații de la mal
Într-un veac plin de aberații

Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.

cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook